Voluntarii care te învaţă cum să salvezi cu mâinile goale viaţa unui om. „După primele două-trei minute şansele să îţi revii fără sechele sunt foarte mici“

Voluntarii care te învaţă cum să salvezi cu mâinile goale viaţa unui om. „După primele două-trei minute şansele să îţi revii fără sechele sunt foarte mici“

Prezentările în şcoli sunt cele mai interactive, spun membrii asociaţiei FOTO: arhiva SOS Viaţa

Meseria lor este să salveze vieţi, însă activitatea de zi cu zi le-a arătat că e nevoie de mult mai mult, aşa că astăzi îi învaţă voluntar şi pe alţii cum să facă acest lucru. Materialele necesare le asigură contribuind la fondurile unei asociaţii, iar munca o prestează bucuroşi fără să fie plătiţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

De 10 ani, în judeţul Olt funcţionează, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, echipajele SMURD care au salvat, în toată această periaodă, viaţa a mii de persoane. Paramedicilor nu le-a fost uşor şi nici astăzi nu le este, deşi nu se mai confruntă cu lipsurile de la începutul activităţii.

Şi-ar dori, însă, ca numărul de vieţi salvate în prespital să crească şi mai mult, aşa că, în timpul liber, susţin cursuri pentru persoanele interesate să ştie cum să acorde primul ajutor. La mai puţin de doi ani de la începerea activităţii SMURD şi-au constituit o asociaţie şi aşa şi-au finanţat primul echipament, într-o vreme în care IGSU le putea pune la dispoziţie tradiţionalul echipament bleumarin al pompierilor. Tot prin asociaţie îşi asigură participarea la congresele de specialitate, organizate în ţară şi în străinătate, cumpără materialele necesare pentru cursurile pe care le predau voluntar şi îi sprijină pe voluntarii din programul „Salvator din pasiune“.

Primul proiect major – achiziţia de echipament pentru SMURD

Asociaţia Salvatori Olteni – Sprijin pentru Viaţă (prescurtat, SOS Viaţă) a luat fiindţă în 2011. „Asociaţia se numeşte Salvatori Olteni – Spijin pentru Viaţă, de la asta am pornit, cu Mihai Micu, asistentul SMURD, şi cu domnul colonel Zaharia, titanul SMURD, să-i spun, adjunctul şefului operaţional, practic ei doi au pus pe picioare SMURD-ul la noi în judeţ. Structura asociaţiei noastre e aproximativ similară cu cea a fundaţiei pentru SMURD, cam de la asta am pornit, numai că noi am dat o denumire proprie, un cod de identificare propriu şi am cuprins pompierii în totalitate. Scopul asociaţiei este să sprijine persoanele şi instituţiile care previn şi gestionează situaţii de urgenţă la nivelul judeţului, inclusiv servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă.  Iniţial am gândit-o pentru activităţile de completare  a ceea ce facem la unitate. Primul proiect major  al nostru a fost achiziţia de echipament pentru SMURD. Fiind o structură nouă, dorinţa lui Mihai era să fie în roşu, să nu vină în ţinuta pe care o asigura IGSU, cea de intervenţie a pompierilor, şi dorinţa foarte mare a fost să încercăm să facem astfel încât să asigurăm acest echipament. Probabil că am fost printre primele judeţe în care echipajele aveau roşu complet, toată lumea avea echipamente la fel. Ulterior au început să vină echipamente şi pentru SMURD, dar noi am făcut primul combinezon, bine, cred că primele şi le-au făcut ei. Ăsta a fost primul proiect mare al nostru, undeva la 100 de echipamente, pentru toate subunităţile“, a depănat sublocotententul Alin Băşăşteanu, membru al asociaţiei, care este şi purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Olt, firul evenimentelor.


A urmat achiziţia de lanterne care să fie montate pe căşti, până ca noua generaţie de căşti să vină cu acest accesoriu inclus.  Fondurile asociaţiei vin în cea mai mare parte din cei 2% pe care pompierii îi direcţionează către asociaţie, iar cu aceşti bani s-au plătit participările la cursuri, iar ulterior achiziţia de materiale. „Am sprijinit pe partea de pregătire, am asigurat tot ce înseamnă conferinţe pe medicină de urgenţă, inclusiv deplasări în străinătate ale paramedicilor din tot judeţul. (...) Au fost pregătiri în Olanda, Belgia, la conferinţe internaţionale pe partea de medicină de urgenţă. Fundaţia pentru SMURD asigura participarea efectivă ,dar nu asigura şi celelalte cheltuieli – deplasare, cazare etc.“, a continuat Băsăşteanu.

Au început, ulterior, să organizeze cursuri de prim ajutor, în parteneriat cu diverse ONG-uri, de la Crucea Roşie, unul dintre partenerii de tradiţie, până la alte structuri care se bazează pe voluntariat.

Materiale personalizate pentru „voluntarii din pasiune“

Programul de voluntariat „Salvatori din pasiune“, care a evoluat de la un an la altul, a fost un alt obiectiv al asociaţiei. Pentru a face cursurile şi mai atractive, voluntarii înscrişi în program pentru a dobândi competenţe de paramedic au primit materialele de lucru, dar şi echipamente personalizate din partea asociaţiei. La scurtă vreme salvatorii au primit la schimb ajutorul acestor voluntari, care acum participă, la rândul lor, ori de câte ori sunt solicitaţi, la cusurile de prim-ajutor organizate.

12.000 lei finanţare pentru un manechin de exersare a manevrelor

2018 a fost primul an în care menbrii asociaţiei şi-au pus problema să aplice pentru o finanţare din fondurile Primăriei Slatina. Au scris un proiect şi au primit 12.000 lei, bani cheltuiţi, în cea mai mare parte, pentru achiziţionarea unui manechin necesar pentru cursuri. Nu este nici pe departe ultima tehnologie în domeniu, însă astăzi se pot considera mult mai bine dotaţi decât cu un an înainte.
„Ne-au dat 12.000 lei, banii i-am investit în primul rând într-un manechin de exersare a manevrelor de prim ajutor, practic asta e esenţial, dacă nu ai... Un manechin care poate să îţi arate şi intensitatea cu care faci, şi dacă faci corect insuflaţiile sau nu, adică are şi un monitor. Cele performante sunt foarte scumpe, un manechin cu tot ce îi trebuie e foarte-foarte scump, depăşea finanţarea. E vorba de câteva mii de euro. Dacă aveam finanţare de 100.000 lei, găseam ce să facem cu toţi acei bani, sunt mulaje pentru traumă, multe materiale, asta o să-ncercăm anul ăsta, dacă se mai oferă şansa să aplicăm, să mergem pe partea de dezobstrucţie  a căilor aeriene, iar pentru asta sunt altfel de manechine şi nişte veste pe  care poţi să exersezi manevra Heimlich, pe persoane nu poţi“, a explicat Băsăşteanu.
Într-un an, aproximativ 1.000 de persoane au putut vedea de la paramedici ce au de făcut în situaţii limită, acţiunile fiind organizate atât la iniţiativa salvatorilor, cât şi la solicitarea persoanelor interesate. Din aceiaşi bani s-au editat şi pliante în care sunt explicate manevrele de prim ajutor şi sunt redate câteva sfaturi practice şi date legate de timpii de reacţie în funcţie de urgenţă.

Urgenţa extremă de la priveghi, un caz cu final fericit

Ideea principală a proiectului pentru care s-a cerut finanţare era acordarea primului ajutor în cazul stopului cardio-repirator. Paramedicii care fac prezentări celor interesaţi să ştie ce să facă în situaţii extreme au din toamna trecută şi un exemplu concret, o situaţie trăită chiar de unul dintre colegii lor, care s-a întâmplat ca, alături de alte două doamne, să fie oamenii potriviţi la locul potrivit.
„A fost o situaţie, un bărbat, erau la un priveghi. I s-a făcut rău, a intrat în stop cardio-respirator, întâmplarea fericită a făcut ca la acelaşi priveghisă fie un coleg de-al nostru care este de la suportul operativ, nu avea legătură cu intervenţia, dar avea cunoştinţele minime, şi două asistente de la UPU. Din experienţa colegilor de la SMURD a fost cazul cu cea mai bună evoluţie pe care l-au văzut ei vreodată. Pe 8 septembrie 2018 a fost cazul. Persoană inconştientă, când au ajuns era în stop cardio-respirator bărbatul, dar în curs de resuscitare, cu manevre începute de două asistente care lucrează la UPU, şi de colegul nostru. Au preluat pacientul, au continuat manevrele de resuscitare, a început să respire, ulterior a devenit conştient şi în momentul în care l-au predat la UPU au vorbit cu el. Deci marele noroc a fost faptul că practic ei au fost acolo în momentul în care i s-a făcut rău, au văzut când i s-a făcut rău. A intrat direct în stop cardio-respirator, dar când au ajuns la spital îl întreba pe fiul său ce caută acolo. E esenţial ca în primele minute să intervină cineva care cunoaşte manevrele. Manevrele de resuscitare pe care le prezentăm noi se fac cu mâinile goale“, a detaliat Alin Băsăşteanu.

Siguranţa salvatorului, primul pas

Copiii sunt, spun voluntarii, de departe cei mai interesaţi şi mai dornici de interacţiune în cadrul acestor prezentări. Cei mai activi sunt elevii de la clasele a II-a până la a VII-a, deşi cu elevii mai mari în mod evident se pot face lucuri mult mai elaborate. Din rândul liceenilor, de altfel, în ultimii doi-trei ani au venit foarte mulţi voluntari pentru programul „Salvator din pasiune“, voluntari care urcă deja pe ambulanţe şi merg în misiuni de salvare. Până acolo, însă, sunt luni întregi de muncă. Şi în cazul lor, dar şi în cazul celor care vin pentru prima dată la o prezentare succintă a măsurilor de prim ajutor, se începe la fel:

„Noi îi învăţăm pe oameni pornind de la siguranţa salvatorului, care este esenţială şi în activitatea noastră şi pentru orice altă persoană care ar face lucrul ăsta. Siguranţa este esenţială. Dacă cel care intervine nu este în siguranţă, nu se încep manevrele. Pasul doi – verificarea nivelului de conştienţă, te apropii de pacient, îl atingi, vorbeşti cu el şi deja ai făcut doi stimuli, verbal şi tactil, apoi pasul următor – verificarea respiraţiei. Foarte important, dacă după ce ai făcut pasul doi – ai aplicat stimuli tactil şi verbal, nu răspunde, ai o persoană inconştientă. Esenţial e ca în moemntul ăla să suni la 112 dacă poţi, sau dacă eşti într-un loc aglomerat să rogi pe cineva să o facă şi să dai toate detaliile, astfel încât să poată să ajungă cât mai repede un echipaj. O persoană inconştientă e intervenţie Cod Roşu, în orice moment, pleacă două echipaje la persoana inconştientă, şi ambulanţă şi SMURD, obligatoriu. Dacă este inconştient, scopul nostru, al celor care fac manevrele, este să respire până când ajung echipajele şi atunci verificăm respiraţia. Se verifică prin metoda PAS (privesc-ascult-simt) – apropiat de pacient, cu urechea în apropierea gurii, vedem dacă expansionează toracele, auzim şuieratul, simţim pe obraz respiraţia. Dacă nu respiră, începem manevrele de resuscitare. Manevrele de resuscitare sunt simple, dacă ai cunoştinţele minime“, a dezvăluit reprezentantul asociaţiei pompierilor ce află, în primul rând, participanţii la o astfel de prezentare.

Arbitrii de fotbal, printre cursanţi

Voluntarii nu refuză niciodată pe nimeni, indiferent de unde din judeţ ar veni solicitarea pentru un astfel de curs. Ba, mai mult, au încercat chiar să ajungă mai mult în mediul rural, unde nevoile sunt chiar mai mari, având în vedere accesul la serviciile medicale.

Voluntarii s-au orientat, de asemenea spre mediile în care sunt mai posibile accidente de tot felul, iar timpii de reacţie ai serviciilor specializate nu pot fi cei care asigură supravieţuirea fără sechele. Aşa au ajuns să le prezinte astfel de tehnici arbitrilor de fotbal şi au în plan cursuri pentru delegaţii echipelor din ligile inferioare.

„În cadrul proiectului am avut întâlniri cu arbitrii, pornind de la evenimentele care s-au întâmplat în sport, şi nu au fost deloc puţine, ultimul caz a fost Eckeng, iar cel mai cunoscut, poate, Hâldan, au mai fost Vrăbioru, Neamţu, jucători care au murit pe teren şi pentru care o persoană care avea cunoştinţele necesate ar fi putut să facă asta. Noi am ales arbitrii mai ales pentru că ei merg, în ligile inferioare, în comune, unde se pot întâmpla astfel de evenimente, şi unde există asistenţă medicală, dar în general lucrurile astea se fac cumva formal, la nivel de liga a V-a, merg asistenţii de la cabinetul medicului de acolo. În general paramedicii, chiar dacă nu au poate competenţele pe care le au asistenţii medicali, ei sunt specializaţi în traumă, în primul rând“, a explicat Băsăşteanu.

„E important ca măcar o parte din informaţii să poţi să le aplici“

Voluntarii sunt conştienţi că o prezentare de câteva ore, şi nici chiar un curs, poate, nu rezolvă pe deplin problema, însă sunt convinşi că în timp lucrurile se vor schimba.

„E important ca măcar o parte din informaţii să poţi să le aplici. Dacă ţi-aminteşti siguranţa salvatorului, şi ai lângă tine un inconştient şi lângă el un cablu, ţi-ai amintit foarte bine, că nu mori şi tu. Asta-i ideea, nu obligă nimeni pe cineva să-i sufle în gură unuia de pe stradă, pentru că nu poţi să ştii ce... Deşi există batista salvatorulu, există nişte echipamente la farmacie, să nu atingi, poţi să faci cu şerveţelul, poţi să faci... Eu am două în borsetă. Poţi să faci cu batistă, poţi să faci cu şerveţel, poţi să faci numai compresiune, să nu faci insuflaţie, ideea e să pompezi sânge iar creierul să fie alimentat, pentru că celula creierului moare prima. După primele două-trei minute de stop cardio-respirator şansele să îţi revii fără sechele sunt foarte mici. În România statisticile arată că faţă de 1995 persoanele salvate în prespital sunt cu 60-70% mai multe, chiar dacă nu suntem de nivelul Finlandei. Dacă nu greşesc, Finlanda are cei mai mulţi salvaţi în partea de prespital“, a mai spus Băsăşteanu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările