VIDEO Nepoţii morţilor de la Timişoara despre care se crede că ar fi fost arşi la Slatina, în căutarea adevărului, după 30 de ani. „O să-l găsim, până la urmă“
0
Un grup de timişoreni, printre care s-au numărat şi cei patru nepoţi ai unei femei omorâte în 17 decembrie 2019 la Timişoara, au venit din nou la Slatina să aprindă o lumânare în locul în care se presupune că 27 de morţi ar fi fost arşi. Care este povestea.
După 30 de ani de la cumplitele evenimente din 1989, timişorenii încă umblă după adevărul despre morţii lor. Poate şi cel despre cine i-a omorât, cu nume şi prenume, dar mai ales despre ce s-a întâmplat ulterior cu ei. Numărul morţilor ar fi mai mare decât cel oficial, susţin timişorenii. „Au fost mult mai mulţi decât se recunoaşte. Acum, la Memorial, a venit o doamnă care a recunoscut că şi soţul ei a dispărut în acele zile. I s-ar fi spus că a trecut graniţa, iar în toţi aceşti ani a spus că i-a fost teamă să spună, să întrebe, să caute“, este doar una dintre multele mărtiurii ale timişorenilor veniţi la Slatina în căutarea unui adevăr la prima vedere greu de crezut.
În 2004, un participant la Revoluţia din decembrie 1989, Constantin Soare, din Slatina, a venit cu o mărturie terifiantă, pe care a cuprins-o într-o carte: „Morţii mă îndeamnă să rostesc adevărul“. Conform acestuia, morţii căzuţi în primele zile de revoltă la Timişoara ar fi fost, de fapt, încărcaţi în două maşini, nu una, cu care s-a pornit spre Bucureşti, pentru a fi arşi la crematoriul Cenuşa.
Una dintre maşini s-a defectat pe drum şi a reuşit cu greu să fie tractată de cealaltă, până la Slatina, în judeţul Olt, din care era originar Nicolae Ceauşescu şi era condus în fapt la acea dată de sora acestuia, Elena Bărbulescu. Aici s-ar fi încercat arderea celor 27 cadavre la incineratorul de la Spitalul Judeţean Slatina, însă pentru că acesta era de mici dimensiuni, s-a renunţat. S-ar fi venit cu ideea salvatoare a incinerării trupurilor în cuptorul care funcţiona la şcoala de miliţie, folosit pentru arderea materialelor de reformă, unde s-ar fi şi rezolvat totul.
Constantin Soare spune că a pus cap la cap toate aceste amănunte în ani întregi, după ce „a înviat din morţi“. Rănit fiind, bărbatul ar fi fost aruncat printre cadavre, revenindu-şi la Slatina, unde a fost recunoscut de un angajat al spitalului slătinean şi dat jos din maşina cu cadavre.
„Am venit cu nepoţii mei pentru prima dată“
Ioan Bânciu este unul dintre revoluţionarii care şi-au pierdut un membru al familiei. Soţia i-a murit în braţe. I-a căutat trupul zile de-a rândul şi 14 ani a înghiţit explicaţia că ar fi fost ars la Bucureşti, până când a venit mărturia lui Constantin Soare. A pus atunci cap la cap informaţiile pe care le adunase, iar de atunci e convins că la Slatina, de fapt, ar trebui să-i aprindă o lumânare, ca fiind locul unde trupul i-a fost incinerat. Ioan Bânciu a mărturisit că pentru prima dată, la 30 de ani de la cele petrecute, şi-a adus la Slatina şi cei patru nepoţi, pe care soţia sa îi priveşte, poate, din cer. La moartea femeii părinţii lor erau copii, îi lăsaseră acasă, bărbatul găsindu-i la întoarcere jucându-se printre tancuri.
„Soţia mea a căzut în Timişoara, la podul Decebal, în data de 17 decembrie, împuşcată de către Securitate. A tras şi Armata, dar a tras Securitatea în primul rând. A murit în braţele mele, am dus-o la Spitalul Judeţean din Timişoara, Am crezut că mai trăieşte, doctorii de-acolo mi-au spus că nu mai trăieşte. Am stat jumătate de oră lângă ea şi nu ştiam ce să fac, fiindcă noi nu eram numa singuri, erau mulţi morţi acolo şi mulţi răniţi şi în final am fost sfătuiţi de doctori şi de asistente să merg acasă, că am trei copii care ne aşteaptă acasă. Copiii nu erau cu noi la manifestaţie, eram numai cu soţia. M-am dus acasă. Copiii erau printre tancurile din Calea Girocului care erau acolo abandonate. Cei care erau pe tancuri au fost alungaţi. A fost o victorie mare şi în Calea Girocului, forţele de pe tancuri s-au retras şi era o victorie mare. Dar s-au regrupat şi au revenit pe la ora 8,30 seara, au revenit şi au tras în toate blocurile din jur, în toţi manifestanţii care erau pe stradă, şi şi-au recăpătat tancurile.
Timişorenii au mers să aprindă candele la poarta Şcolii de Poliţie, unde în urmă cu 30 de ani ar fi fost arse 29 de cadavre
Soţia mea a rămas la Spitalul Judeţean, am revenit a doua zi, a treia zi, a patra zi, să ne luăm morţii din spitalul judeţean. Spitalul Judeţean a fost înconjurat, am aflat ulterior, de către Dobrinoiu Gheorghe, comandantul unităţii din Slatina, care a fost trimis special acolo de către Bărbuleasca, sau Elena Ceauşescu, nici nu mai ştiu ce să spun, ca să ne fure morţii din Revoluţie şi să-i facă să dispară.
După o lună, două, trei, s-a recunoscut că morţii au fost furaţi şi duşi la crematoriul Cenuşa şi arşi şi ni s-au dat certificate de deces pentru cei împuşcaţi, care au fost luaţi din spitalul judeţean. De atunci noi facem pelerinaje la Popeşti-Leordeni, până în 2004, în fiecare an, şi acolo am reuşit să facem un complex memorial, Bucureştiul cu greu a reuşit să facă acele monumente împreună cu noi, timişorenii.
Din 2004 a apărut declaraţia extraordinară a domnului Soare din Slatina, care ne spune tot ce s-a întâmplat cu cele două maşini de morţi. Şi venind la Timişoara şi arătându-ne acea carte, eu am fost printre primii din Timişoara care am crezut acest adevăr, fiindcă ştiam că sunt mulţi morţi în Timişoara care n-au fost identificaţi şi de soţia mea nu eram sigur dacă să fie la crematoriul Cenuşa. De ce?
Fiindcă acolo cei care au ars cadavrele au spus că au fost numai două cadavre de sex feminin, iar acolo noi avem şase. Cei care au ars cadavrele au spus că n-au văzut morţi împuşcaţi, au văzut cu capete sparte, spintecaţi cu baioneta, cu mâini rupte. Şi soţia mea nu era printre aceia. Şi atunci aşteptam să se găsească adevărul despre morţii Timişoarei şi a apărut această declaraţie în care a apărut cea de-a doua maşină cu morţi, care s-a oprit în Slatina, din cauză că era defectă.
Ăsta este adevărul, dar încă ne opresc în continuare. Am spus tot ce s-a-ntâmplat despre aceşti morţi în Timişoara. Am venit pentru prima dată cu nepoţeii mei. Sunt convins că în viitorul viitorului aceşti nepoţei o să lupte pentru aflarea adevărului despre Revoluţiei şi-o să-l găsim, până la urmă“, a spus Bânciu.
Delegaţia timişorenilor s-a oprit mai întâi la troiţa închinată în Slatina eroilor Revoluţiei din 1989 originari din Olt, unde s-a oficiat o slujbă religioasă, iar rudele celor ucişi la Timişoara au împărţit bucate pentru sufletele morţilor lor. La ceremonie au participat de asemenea o mână de revoluţionari din Olt, o delegaţie de revoluţionari din Constanţa şi o delegaţie a USR Olt. De acolo timişorenii au plecat la Şcoala de Poliţie, unde mulţi chiar cred că ar fi fost incinerate cele 27 de trupuri. Nicodată, în atâţia ani, nu au fost lăsaţi să pătrundă în interior, în fiecare an aprinzând lumânări şi candele şi depunând flori pe trotuar, în faţa porţii.
Se încarcă comentariile...
