Viaţa la 20 de ani după ieşirea din orfelinat. „Ştiam că dacă terminăm şcoala ajungem pe drumuri“
0
Un bărbat în vârstă de 38 ani a început miercuri, 5 februarie 2020, un protest în faţa Prefecturii Olt, cerând o locuinţă socială. A părăsit de 20 ani sistemul de protecţie socială, însă în continuare este pe drumuri.
Marian Petre are 38 ani de viaţă şi 20 de când îşi caută locul, fără să-l fi găsit. Spune că a petrecut 12 ani în sistemul de protecţie. A schimbat trei centre de protecţie, pe măsură ce a trecut de la şcoala primară la cea gimnazială şi ulterior la şcoala specială, din ultima ieşind şi cu o calificare: tâmplar.
Curios, dar din perioada petrecută în orfelinat a rămas până astăzi cu poate singurele amintiri care nu dor foarte-foarte tare.
„A fost şi greu, a fost şi bine. Am fost spălat, mâncat.. A fost rău că n-aveai o mama şi un tata lângă tine, că n-avei un părinte care să îţi explice, să… Aveam câţiva colegi care aveau părinţi, dar veneau rar pe la ei. Acolo, cum eram, eram ca fraţii. Când la alţii veneau părinţii, lăsam capetele şi…asta este. Unii au părinţi, alţii n-au, ştiam asta, mai aveam profesori care ne spuneau să stăm liniştiţi…“, îşi aminteşte bărbatul.
Oricât le-ar fi fost de greu, deşi erau copii, ştiau că au un acoperiş deasupra capului pe care nu-l vor mai păstra multă vreme.
Bărbatul a reuşit să stea de vorbă cu prefectul judeţului Olt, Florin Homorean
„Ştiam că dacă terminăm şcoala ajungem pe drumuri, deja îi vedeam pe alţii că plecau din şcoală şi rămâneau pe drumuri. Când am terminat şcoala a fost frumos, dar când am văzut că îmi iau inima-n dinţi la 18 ani… «Doamne, unde mă duc, ce fac?!“, mă întrebam. Când am împlinit 18 ani, două zile am mai stat şi a treia zi ne-a zis că să ne luăm bagajele că nu mai poate să ne ţină după 18 ani. Nu erau legi cum e acuma, că îţi dă nişte bani şi poţi să-ţi iei locuinţă“, spune bărbatul.
Nu se plânge neapărat, nu dă vina pe nimeni. De curând a aflat că i-au trăit părinţii până în urmă cu câţiva ani, ultimii ani chiar în Slatina. Nu i-a cunoscut. Ştie doar că sunt 12 fraţi, cu doi doar ţine legătura. Sunt încă în sistemul de protecţie, dar vorbesc la telefon.
„Am plecat vreo 12 inşi, care au ajuns bine, au ajuns, care nu…“
E greu să spună când i-a fost cel mai rău, pentru că bine poate cu adevărat nu i-a fost niciodată. Are o pensie de 370 lei pentru că este încadrat în grad de handicap, iar în rest se descurcă din ce reuşeşte să câştige muncind cu ziua. Marian spune că nu se fereşte de muncă, oricât de grea. „Eu la demolări fac bani. Şi 20, şi 30, şi 40, şi 50 de lei, cum se găseşte. De muncă nu mă feresc. Aş renunţa chiar la pensie, dar să am un acoperiş deasupra capului şi să am unde să pun capul pe pernă. Să ştiu că vin seara de la muncă şi am locul meu unde să mă spăl“, mai spune bărbatul.
Revenim la cele întâmplate cu 20 de ani în urmă, la plecarea din centru. Nu-i e uşor să vorbească, desi nu recunoaşte. „Am plecat atunci vreo 12 inşi, şi fete şi băieţi. Care-au ajuns bine, au ajuns, care nu… Asta e, n-am avut toţi inima tare s-ajungem mai bine“, a povestit bărbatul.
A stat prima dată în „bomba“ G6, un bloc de locuinţe sociale ajuns un focar de infecţie, în cele din urmă demolat în mandatul primarului Darius Vâlcov. Acolo a stat şi legal, la un moment dat, însă la momentul la care locatarii au fost transferaţi în imobilul din strada Constructorului, spune bărbatul, era plecat la Bucureşti, la muncă. Aşa ar fi ratat o nouă repartiţie.
Şi-a făcut însă ulterior dosarul şi chiar i-ar fi fost repartizată o locuinţă socială, spune directoarea Direcţiei de Administrare a Patrimoniului din cadrul Primăriei Slatina, Narcisa Ionescu, însă ar fi semnat că renunţă, după o vreme, nemulţumit de colegul de cameră. Bărbatul trece sub tăcere episodul. E însă hotărât acum. Are nevoie de o cameră doar a lui, pentru că prietenii la care stă nu-l mai pot tolera multă vreme. Stau într-o camera opt copii şi trei adulţi.
Amenzi însumate de 7.000 lei
Marian Petre nu este, cel mai probabil, uşă de biserică. Spune că a renunţat la cardul pe care primeşte indemnizaţia de handicap pentru că I s-ar fi pus poprire pe cont. A adunat în ani de zile amenzi de vreo 7.000 lei în total.
„ Eu la stat am de dat o grămadă de bani, şi dacă eu aveam salar mi se opreau banii ăştia. Şi am desfiinţat, să nu mai am card, să pot să iau cu buletinul banii. Am amenzi, pentru certuri, pentru mici ălea, dacă rămâne şi nu plătesc, îmi scade din pensie. În aproape 14 ani-15 ani s-au adunat aproape 70 de milioane. Am semnat să mi se oprească din pensie câte-un milion“, a mai spus bărbatul, care a reuşit să stea de vorbă cu prefectul Florin Homorean şi să-i ceară ajutorul pentru a obţine o locuinţă socială.
„Domnul Petre Marian a locuit în căminul G6, iar în imobilul din Constructorului a obţinut o cameră împreună cu domnul Stănescu Costică, figurând în fişa membrilor, anexă la contractul de închiriere. La un moment dat, domnul Petre Marian a dat o declaraţie pe propria răspundere cum că domnul Petre Marian nu mai doreşte să locuiască în imobilul situat în Constructorului. Ulterior a depus o solicitare de locuinţă socială la nivelul anului 2017, dar, aşa cum se ştie deja, la nivelul primărieiSlatina sunt înregistrate la acest moment 698 de solicitări în privinţa acordării unei locuinţe sociale, iar primăria deţine 94 locuinţe sociale, din care numai 5 sunt libere. În anul 2019, domnului Petre Marian i s-a făcut o adresă prin care i s-a comunicat că este necesar să reactualizeze dosarul de locuinţă socială, urmând ca în anul 2020 să ocupe o poziţie în lista de priorităţi în urma analizei comisiei care se ocupăcu atribuirea locuinţelor sociale“, este poziţia directorului DADPP din cadrul Primăriei Slatina.
Cu alte cuvinte, şanse foarte puţine de a avea în sfârşit un loc al său. Marian spune însă că nu renunţă. Îl mai alină gândul că vine vara şi, pe timpul verii, de trei ani, munceşte ca manipulant pe litoral, unde are şi casă şi masa asigurate.
Se încarcă comentariile...
