Un elev de aur al României, răsplătit cu monede de 50 de bani. Olimpic: „Noi ne putem realiza oriunde, România nu ştiu dacă are aceeaşi şansă!“
0Vlad Coneschi, un elev de 13 ani din Slatina, face parte dintr-o generaţie de excepţie. Este multiplu medaliat cu aur, argint şi bronz la matematică şi informatică, s-a calificat la etapa internaţională a concursului de robotică, dar face şi teatru, dans sportiv, taekwondo, muzică. Statul român i-a premiat performanţele remarcabile cu un mizilic.
Performanţa este normalitate pentru Vlad Coneschi, Vlăduţ, cum îl alintă profesorii, pentru că încă mai are aerul inocent al copilului de-abia păşit în adolescenţă. Este elev în clasa a VI-a la Şcoala „Eugen Ionescu“ din Slatina şi posesor a zeci (aproximativ 70) de medalii şi diplome la concursuri judeţene, interjudeţene şi naţionale. N-a vrut să le aducă şi să le expună în holul şcolii, iar motivaţia a fost simplă. „Spune că acasă primeşte mult mai multe vizite de la apropiaţi, pentru care efectiv contează rezultatele lui“, ne lămureşte profesoara lui de matematică, Ludmila Popa. Ultimul loc I l-a obţinut chiar după discuţia noastră, pe 10 mai, la un foarte bine cotat concurs interjudeţean de informatică, INFO Olt.
Echipa de aur Coneschi – Popa
Vlăduţ este copilul teribil al generaţiei sale. S-a remarcat încă din şcoala primară la concursurile organizate în afara şcolii. În clasa a IV-a este „luat în vizor“, la sfatul învăţătoarei şi rugămintea părinţilor, de profesoara Ludmila Popa. „Deşi era elev în clasa a IV-a, l-am pregătit pentru olimpiada naţională de matematică pentru clasa a V-a, de unde s-a întors cu medalie de bronz. A fost cea mai mare surpriză pentru mine şi cred că primul rezultat de acest fel pentru judeţul Olt, cel puţin în ultimii 20 de ani“, povesteşte profesoara Popa, până să apară Vlad îmbrăcat elegant şi purtând papion. „Aşa e el în fiecare zi, nu este ceva special acum“, primim din nou lămuriri. „Este o figură!“, certifică mândră şi profesoara Gabriela Constantinescu, directorul şcolii gimnaziale cu cele mai bune rezultate din judeţ.
Vlad Coneschi şi Graţiela Ludmila Popa au câştigat şi în acest an aurul la naţională FOTO: Alina Mitran
Dacă bronzul a venit în clasa a IV-a, în anul următor, când Vlad Coneschi a concurat tot pentru clasa a V-a, pentru că-şi dorea aurul, a obţinut, ce altceva – aur la matematică. A fost a patra medalie de aur obţinută de un elev al profesoarei Popa, venită într-un interval de timp destul de scurt. „Am avut, înainte de Vlăduţ, o altă elevă de excepţie, Adina Deaconu, care acum confirmă şi la liceu. Ea a obţinut aur în clasa a V-a, aur în clasa a VI-a, argint în clasa a VII-a şi s-a calificat în lotul restrâns în clasa a VIII-a, tot cu aur“, rememorează profesoara Popa.
Aur cu punctaj maxim în 2016
După atâtea diplome şi medalii, aproape că nu acestea mai sunt miza. Nu i-a picat însă tocmai bine lui Vlad că anul acesta, deşi a obţinut punctaj maxim – 28 de puncte, şi medalie de aur, Ministerul Educaţiei l-a recompensat cu menţiune.
„Este, pe undeva, o prevedere absurdă în regulament. Au fost mai mulţi elevi cu punctaj maxim, iar regulamentul spune că pentru departajare se ţine cont de rezultatele obţinute la faza judeţeană. Or, nu mi se pare tocmai corect, pentru că lucrările nu sunt evaluate de acelaşi colectiv. Nu ştiu dacă 27 de puncte la Olt echivalează cu 27 la Mureş sau mai ştiu eu unde“, remarcă profesoara.
Vlad şi Robert, la Olimpiada naţională de Informatică FOTO: Fecebook/Vlad Consechi
Şi totuşi, dezamăgirea mare nu de aici a venit, ci de la olimpiada de informatică, unde, de asemenea, a fost medaliat cu aur, însă la premiere un amănunt aparent banal l-a convins că nu e ţara în care să-şi dorească să rămână. „Premiul în bani pentru medalia de aur a fost, din partea ministerului, de 51,6 lei. Mi-au dat o bancnotă de 50 de lei şi patru monede de 50 de bani. Am rămas, astfel, dator ministerului cu 40 de bani. Cam asta este grija pe care o poartă instituţiile statului celor care vor să facă performanţă“, constată Vlad. Mult mai generoşi şi atenţi cu elevii supradotaţi sunt însă sponsorii, de la unul dintre aceştia Vlad primind o dronă.
Cu ciocolată îşi reintră în formă
Ziua unui olimpic la mai multe discipline este, cum altfel, deosebit de încărcată. Vlad se trezeşte la ora 8.00, iar la 9.00 este deja gata de studiu. La prânz începe cursurile, iar de la şcoală revine spre seară. Pauza de la învăţat o ia pe drum. Mănâncă, îşi face temele pentru a doua zi la celelalte materii şi, dacă mai are timp, studiază la matematică sau informatică. „Antrenamentul“ pentru rezultatele la care a ajuns implică, în medie, patru ore de studiu al matematicii zilnic. „De la 9.00 seara, până la 10.00 şi ceva, mă pregătesc cu prietenul meu, Robert Vădăstreanu, la robotică pentru că participăm în echipă“.
Te întrebi când are timp şi pentru pregătirea suplimentară cu profesorii de matematică şi informatică – pentru că, la matematică cel puţin, înseamnă 4-5 şedinţe săptămânal – şi pentru activităţile din timpul liber. De fapt, care timp liber? „Să ştiţi că ies pe afară cu prietenii, mă joc pe consolă, mai fac şi alte lucruri“, ne contrazice Vlad.
Ce-i drept, acele „alte lucruri“ sunt acum mai puţine. În clasele mici a făcut taekwondo -are centura neagră, deci nu prea ar mai avea miză, deşi a renunţat din lipsă de timp -, dans de societate, iar acum continuă cu teatrul. „A luat menţiune la festivalul naţional de la Vâlcea. El oricum era supărat că la Festivalul Naţional «Eugen Ionescu», pe care îl organizăm noi la Slatina, niciodată nu poate să participe, pentru că e la olimpiade“, mai spune profesoara şi diriginta lui, Ludmila Popa.
Performanţa se face dacă-şi doreşte elevul, dacă are deja pasiunea. Trebuie să ajungă la pasiunea de a rezolva probleme, nu la pasiunea de a obţine premii. Ludmila Popa profesoară de matematică
„Mai iau şi pauze, să ştiţi, la jumătate de oră, la o oră. Ascult muzică şi mănânc ciocolată, aşa reintru în formă“, vinde Vlăduţ din secretele reuşitei. Şi încă mai construieşte lego, o veche pasiune, de acum la un nivel superior, folosind piesele lego în construcţia de roboţi. Şi găteşte, mai scormoneşte Vlad printre pasiuni, iar ultima şedinţă de gastronomie s-a petrecut în echipă, alături de colegii pasionaţi şi ei de matematică, Robert şi Maria, în „laboratorul“ profesoarei lor, unde au făcut clătite.
În vacanţă, tabere de matematică
Vlăduţ munceşte ritmic, nu pentru că, poate, i s-a repetat, nu pentru că părinţii îl sprijină şi-i dau elan, ci pentru că a ajuns singur la concluzia că efortul susţinut e secretul. „Nu e bine niciodată să ai o săptămână pauză, deşi eu, după olimpiadă, am făcut pauză o săptămână. Pierzi ritmul şi e foarte greu să-l regăseşti“, vorbeşte elevul ca un adevărat profesionist. „Performanţa se face dacă-şi doreşte elevul, dacă are deja pasiunea. Trebuie să ajungă la pasiunea de a rezolva probleme, nu la pasiunea de a obţine premii. Nu ai cum să nu lucrezi suplimentar cu ei, pentru că ai patru ore pe săptămână la clasă, iar tematica de la olimpiadă este total în afara programei de la clasă“, îl completează profesoara Popa, punctând că la naţională se bat în principal cu elevii din Bucureşti, pregătiţi şi cu profesori universitari.
Dacă aş putea ca timpul unei zile să mi-l împart cum vreau eu, aş creşte timpul de lucru la mate şi la info, dar şi pauzele. Vlad Coneschi elev olimpic
Şi pentru că repetiţia e mama învăţăturii, după cum au aflat atâtea generaţii de elevi, cei îndrăgostiţi de matematică tot probleme rezolvă şi în vacanţă. „Dacă aş putea ca timpul unei zile să mi-l împart cum vreau eu, aş creşte timpul de lucru la mate şi la info, dar şi pauzele“, mai spune Vlad.
Vlad îşi rezervă timp şi pentru alte lucruri care îl interesează FOTO: Facebook/ Vlad Coneschi
În vacanţă lucrează şi singur, dar se vede şi cu profesorii cu care se pregăteşte în timpul anului. În tabere merge, dar tot tabere specializate. Cea de la Voineasa, în care făcea patru ore de matematică dimineaţa (cu profesori din Olt, Vâlcea, Argeş şi Bucureşti) şi alte câteva după-amiaza, i-a adus şi altfel de bucurii. Şi-a exersat talentul de compozitor şi a dat imnul taberei.
„Plec şi îmi voi lua şi părinţii cu mine“
Vlad şi colegii lui care fac performanţă, la matematică, informatică, desen, limbi străine, limba română (clasa lor chiar excelează la toate), sunt conştienţi că fără sprijinul părinţilor, moral şi material, ar fi reuşit mult mai puţin. Nu se simt, în rest, motivaţi de sistem, încurajaţi de autorităţi. Este motivul pentru care viitorul şi-l văd, din păcate, „în afară“. „După liceu cred că voi merge în străinătate, nu sunt facultăţi de matematică sau informatică atât de bune în România. Şi probabil îmi voi lua şi părinţii cu mine“, spune, parcă în treacăt, Vlad.
Oricum, nu şi-a desenat chiar atât de clar viitorul. Ştie că următorul obiectiv, de fapt obiectivul echipei Coneschi – Popa, este accederea în lotul naţional de matematică, mai ştie că va merge la Colegiul Naţional „Ion Minulescu“ din Slatina şi va continua în paralel cu matematica şi informatica, încă nu poate alege între ele. Pentru facultate studiază opţiuni din Europa, dar nu numai.
„Uneori eşti privit ca un extraterestru“
Vlad Coneschi nu este o excepţie în şcoala slătineană. Are în acest an rezultatul cel mai bun, însă tot din şcoala lui, alţi şase elevi ai profesoarei Ludmila Graţiela Popa şi ai profesoarei Simona Năsui au reprezentat judeţul la matematică, la gimnaziu, la faza naţională. Toţi spun că la mijloc e un efort susţinut, dar din pasiune. Toţi lucrează, în medie, 3-4 ore la matematică pe zi, îşi bat uneori capul şi zile întregi cu o problemă, se împotmolesc, o iau de la capăt, apelează la profesor (probabil din orgoliu, mai rar se consultă unul cu celălalt), iar profesorul le spune: „Mai gândeşte-te, e simplu!“.
Prof. Simona Năsui, aici alături de Diana Ţolu (st.), Mihaela Ene şi Andreea Dobre, îi încurajează pe elevi să se bucure de copilărie FOTO: Alina Mitran
Mihaela Ene, clasa a VIII-a, s-a întors de la Naţională cu bronz. Rezervată, îi lasă pe colegi să vorbească mai mult despre pasiunile lor. Recunoaşte că e privită în clasă un pic altfel. „Ne mai spun colegii: «De ce vă mai străduiţi, voi oricum mergeţi la olimpiade, profesorii ştiu asta!»“, spune Mihaela, cuvinte care o dor un pic, pentru că mediile de 10 pe linie le-a obţinut aplecându-se asupra fiecărei materii, n-a neglijat nimic şi nici n-a fost favorizată. Acum învaţă foarte serios pentru Evaluarea Naţională. „N-aş vrea să greşesc la lucruri mărunte“, se justifică.
Diana Ţolu, clasa a VI-a, a obţinut argint la matematică şi se pregăteşte intens pentru faza naţională a olimpiadei de lingvistică. Mai are premii şi la fizică. „Sunt mici şi încă merge, materia nu s-a adâncit, dar va fi din ce în ce mai greu“, îi avertizează profesoara Simona Năsui. „Uneori eşti privit ca un extraterestru dacă răspunzi la ceva“, recunoaşte Diana că mai are de-a face şi cu astfel de reacţii din partea colegilor.
Andreea Dobre, clasa a VI-a, a fost la un pas de premiu, dar s-a întors cu diplomă de participare. Nu deznădăjduieşte, vor mai fi ocazii în care să arate ce poate, de fapt. Povesteşte că ea se concentrează ascultând muzică, uneori chiar cântă, profesoara de muzică a remarcat-o, dar nu s-a gândit serios la pasiunea asta. Fire pozitivă, mereu cu zâmbetul pe buze, vrea ca la13 ani să se înscrie oficial în proiecte de voluntariat, o mişcă problemele celor din jur.
Robert Vădăstreanu, clasa a a VII-a, este elev de bronz, în acest an, la matematică şi argint la informatică. Pasionat de roboţi, va încerca, alături de colegul şi prietenul Vlad Coneschi, să aducă un nou premiu (anul trecut au făcut-o) de la faza internaţională a concursului de robotică. În acest an, construiesc un robot sumo. Încă îşi mai împarte în mod egal timpul între matematică şi informatică.
Anastasia Ştefănescu face şi pian din clasa I FOTO: Alina Mitran
Anastasia Ştefănescu, clasa a VI-a, a avut emoţii mari la naţionala de matematică, care au împiedicat-o să se întoarcă şi cu premiu. Nu renunţă însă, matematica rămâne pe primul plan, deşi, ca şi colegii ei, e elevă de 10. Face pian, de şase ani, şi are păreri pertinente despre ce se întâmplă în jurul ei. S-a născut în Germania, unde are în continuare prieteni, care-i spun că ei nu ating astfel de performanţe acolo, pur şi simplu pentru că „în Germania nu e la modă să mergi la olimpiadă“. Pe ea nu moda o motivează însă, ci dorinţa de a fi foarte bună într-un domeniu. Tocmai pentru că are termen de comparaţie, spune că cel mai probabil va pleca din ţară.
Maria Tudosie, clasa a VII-a, a venit de la naţionala de matematică cu un punctaj bun, dar fără premiu. Anul trecut s-a calificat şi la matematică, şi la limba română. A ales să plece la naţională la română şi s-a întors cu locul I. „Pe viitor mi-aş alege orice meserie, doar să nu implice statul pe scaun, pentru că efectiv matematica mi-a dat dureri de spate, la propriu“, spune, în glumă, Maria.
Orice altceva, dar nu politică
Nici unul dintre ei nu prea s-a gândit serios la carieră. Ar putea fi profesori, ar putea fi arhitecţi, ar putea fi astronauţi, simt că ar putea fi orice, dacă vor privi cu seriozitate, şi pe viitor, studiul. Politicieni nu prea ar încerca, au, cu toţii, o părere foarte proastă despre domeniu. „Noi cred că ne putem realiza oriunde, România nu cred că are aceeaşi şansă!“, concluzionează tinerii care visează mai mult la paşaportul spre zări senine, decât la ţara unde „urăsc întreg sistemul, bacteriile din spitale, corupţia, lipsa de speranţă!“, cum se exprima unul dintre ei.
Pentru copilul normal, care nu are ceva în plus de la Dumnezeu, ce cuprinde astăzi programa e prea mult. Îi încurajez să menţină un echilibru. Îi îndemn să-şi cultive pasiunile, ne jucăm împreună, ne distrăm, nu facem doar matematică. Simona Năsui profesoară de matematică
Profesoara Simona Năsui îi încurajează să viseze, în primul rând, şi, atât cât le mai rămâne timp, să fie copii. E motivul pentru care a ales ca matematica să fie distractivă, să o îmbine cu excursiile şi experienţele în natură, pentru că ce fac olimpicii şi profesorii lor este exclusiv muncă în afara programei, pasiune, fără teama că se spun cuvinte mari. Uneori, sistemul se dovedeşte atât de prost croit, încât profesorilor cu astfel de performanţe le este greu să obţină până şi gradaţia de merit, acordată în baza unor dosare burduşite cu hârtii, care contează mai mult ca număr.
Din păcate, copiii de 10, Maria Tudosie (st.), Anastasia Ştefănescu, Robert Vădăstreanu şi Vlad Coneschi, nu prea îşi văd viitorul în România. FOTO: Alina Mitran
Pentru matematica de la clasă, mai spune profesoara Năsui, s-ar impune o regândire. Volumul de informaţie este excesiv, „n-ai timp nici să treci în revistă totul, nicidecum să fixezi cunoştinţele“, spune Simona Năsui.
CITIŢI ŞI: Fizicienii Balşului, de aur şi bronz la Naţională. Profesor: „Record pentru fizica din Balş!“
Se încarcă comentariile...
