Tinerii care-şi câştigă singuri banii de la 16 ani: „Am o ambiţie de fier, nu mă las!“, „Mi-am luat o bicicletă şi o s-o am mult timp de acum înainte“
0
Îşi câştigă banii muncind din greu, de la 16 ani, deseori merg la şcoală după o zi de muncă, visează la viitor şi pun deja bani deoparte să obţină ce-şi doresc.
Sunt tinerii care dărâmă mitul că „generaţia de astăzi se teme de muncă“. Au învăţat meserie de pe băncile şcolii, au un venit constant şi preţuiesc banii munciţi cum alţii din generaţia lor nu ştiu să o facă.
Adrian Olteanu are 17 ani şi lucrează chiar dinainte să fi împlinit 16 ani. Este elev în clasa XI-a la Liceul Tehnic Economic din Slatina, profil tehnician în industria hotelieră. Şi-a ales singur, la sfârşitul clasei a VIII-a, profilul, având exemplul unui vecin din satul natal, Catanele, comuna Schitu.
„Am văzut că deja, după practică, mergea la evenimente, câştiga bani, şi-atunci mi-am spus – Eu de ce n-aş putea? Nu am şi eu tot două mâini?!“, povesteşte tânărul care în prezent lucrează în weekend-uri, la diverse evenimente, iar în sezonul estival are angajamente ferme, contract de muncă şi un venit consistent.
A început din anul II de liceu. Pentru că elevii de la liceul unde învaţă fac practică, în funcţie de profil, la diverşi agenţi economici din oraş, încântată de performanţele lui Adrian, în vacanţă, responsabila unui restaurant l-a contactat şi l-a întrebat dacă ar fi interesat să lucreze pe perioada verii. Aşa a început o muncă obositoare la început, dar care, în câteva săptămâni, i-a permis să facă prima achiziţie importantă din banii săi.
Adrian le-a arătat elevilor de gimnaziu veniţi în vizită la liceul lui cum se face foarte simplu un cocktail FOTO: Alina Mitran
„Primii mei bani au fost 210 lei după primele mele zile de muncă, joi şi vineri, de la 6,00 dimineaţa, până la 5,00-6,00 seara, şi la eveniment, sâmbăta, de la ora 14,00 până a doua zi dimineaţa. Şi duminică dimineaţa am luat primii mei bani, acum doi ani. Atunci, la început, eram foarte fericit că am banii mei, chiar dacă se acumula oboseala. Când vedeam că am banii mei, munciţi de mine... Era şi o soluţie să-mi ajut părinţii în întreţinerea mea. De la al doilea sau al treilea eveniment mi-am luat o bicicletă, şi acum o am şi o s-o am mult timp de acum înainte“, a povestit tânărul. Uşor nu i-a fost deloc. „Din septembrie, de când am început şcoala, lucram sâmbăta ca barman şi duminica ospătar. Ieşeam de la muncă luni-dimineaţa, dormeam câteva ore şi plecam la şcoală. Aşa am ţinut-o până în decembrie“, a continuat tânărul. Cel mai mult îi place munca de barman, îl fascinează, însă a trăit o experienţă neplăcută care l-a făcut să facă, o vreme, pauză. Din cauza soluţiilor de curăţat a făcut o alergie urâtă. A tratat-o în sezonul rece, părea că e totul în regulă, însă la al treilea contact cu soluţiile problema a revenit. Acum este chelner, lucrează doar la evenimente, de ceva vreme cu acelaşi restaurant, chiar dacă are colegi care schimbă angajatorii frecvent, în funcţie de cât de bine plătiţi sunt.
„Ce-aş câştiga ar trebui să dau pe chirie“
Adrian face naveta, de trei ani, de la Schitu în fiecare zi, chiar şi când e nevoit să ajungă la muncă la prima oră. Condiţile din cămin nu-i convin, iar să stea cu chirie ar fi prea scump. „Din Schitu, satul Catane, zilnic fac naveta la şcoală. Aş fi vrut să stau cu chirie, în cămin nu accept, dar nu-mi permite partea financiară, ce-aş câştiga ar trebui să dau pe chirie, iar iarna, cât nu am evenimente, le-ar fi greu părinţilor mei, nu vreau să le creez probleme. Eu mă mulţumesc cu ce muncesc şi cu ce am. De 2 ani de zile, de când muncesc, eu nu le-am mai cerut bani părinţilor mei. Nici de haine, ce are nevoie un copil, nici de mâncare, nici bani de buzunar, bani de sală, pentru că merg şi la sală, nici bani de navetă... Banii de navetă îmi plătesc ei când nu e sezon, dar bani de cheltuială, iarna, nu, am bani strânşi de mine din timpul sezonului, de când muncesc, şi până acum. Eu plătesc la abonament 236 lei pe lună şi de la şcoală îmi decontează 87 lei pe lună. E atât de mare suma, încât eu nu-mi permit să-l cumpăr tot odată, îl cumpăr de la 1 până la 15 ale lunii, şi de la 15 până la 30, 118 dau pe jumătate de lună, mai mult decât decontează şcoala toată luna. Alocaţia e 84 lei, am înţeles că de luna viitoare o să primim 150 de lei“, explică tânărul cum se descurcă.
Are planul extrem de bine pus la punct. Vrea să termine cu bine liceul, să-şi ia toate diplomele care-i atestă calificările obţinute şi să plece în Anglia, unde lucrează fratele său. Visul său este să lucreze ca barman acolo, sau în Spania, Italia, nu respinge şi alte variante. Până acolo mai are de învăţat bine o limbă străină, iar de perfecţionat în meserie o face inclusiv urmărind tutoriale pe YouTube. Cu siguranţă, peste ani, va avea propriul său bar sau restaurant, pentru că „Am o ambiţie de fier, nu mă las, indiferent cât durează sau cât costă lucrul ălă“.
„Nu muncesc pentru bani să-i arunc, muncesc pentru bani că am nevoie“
Spune că deşi să munceşti pe litoral a devenit un miraj, el nu e atras. „Au plecat la mare, au stat o lună şi au venit cu 5 milioane acasă. Eu 5 milioane le iau într-o săptămână, muncind 2 zile din 7. Distracţia pot să mi-o organizez şi aici, acasă, dar nu muncesc pentru bani să-i arunc, muncesc pentru bani că am nevoie. Când am nevoie şi simt nevoia, merg şi mă distrez. De la 1-15 august e Sfântă Mărie, avem liber, din ce bani câştig, pot să merg o săptămână. Merg în fiecare an, ba la munte, ba la mare. În Slatina merg la piscină, ies cu prietenii“, mai spune tânărul, explicând că îi rămâne timp şi pentru pasiuni şi nebunii. Joacă fotbal cu plăcere, cu echipa de volei a liceului s-au clasa pe locul II în competiţia judeţeană, nu duce lipsă de provocări. Aşteaptă acum cu nerăbdare majoratul. Părinţii îi vor face cadou plata şcolii de şoferi, iar fratele mai mare i-a dăruit deja maşina lui veche, aşa că are tot ce-şi poate dori un tânăr.
„Am decis să continui, vreau să dau şi BAC-ul, nu strică nişte studii în plus niciodată“
Dragoş Ivancea are 19 ani şi urmează liceul la seral, anul viitor îl aşteaptă BAC-ul. Şi el a început să lucreze din anul II de şcoală profesională, iar acum câştigă foarte-foarte bine. Părinţii, deşi mândri, l-au întrebat dacă e sigur că poate face o muncă atât de obositoare.
„Trebuia să mă trezesc la 5 dimineaţa, lucram pe zi şi mai aveam şi şcoală după-amiaza. În al doilea an am avut ore după-amiaza. (...) Chiar m-a atras şi chiar se merită. Chiar e frumoasă. E obositoare meseria, dar e frumoasă. Am decis să continui, vreau să dau şi BAC-ul, nu strică nişte studii în plus niciodată. Noi, eu şi restul colegilor, am terminat profil de bucătar-patiser şi acum, la liceu, suntem la profil barman-ospătar“, a povestit tânărul. Din cei 28 care au terminat şcoala profesională, aproximativ jumătate s-au înscris la liceu, însă nu toţi sunt şi serioşi. „Eu merg şi la pregătirea suplimentară, cu profesorii, pentru că nu vreau să uit ce-am învăţat. Vreau să iau BAC-ul şi, cine ştie...“, a continuat tânărul care, după mai multe experienţe în oraş, a plecat, în urmă cu două sezoane, şi pe litoral. Păţit fiind, ţine să le spună doritorilor că are mare-mare importanţă cum aleg ofertele. El s-a trezit într-un hotel încă în construcţie, a fost nevoit, el şi alte 15 persoane, mai întâi să ajute la ce mai rămăsese de făcut petru finalizarea lucrărilor, la finalul lunii nu le-a plătit nimeni efortul, au rămas şi fără bani de mâncare...
Dragoş Ivancea, demonstraţie în faţa viitorilor liceeni FOTO: Alina Mitran
„Mi-am luat ţeapă la mare, am plecat cu o doamnă mai în vârstă, care ştie meserie. Lucra de vreo două sezoane, am plecat având încredere. Când am ajuns acolo, în mai, era vila în care stăteam un şantier. Până am deschis restaurantul a trebuit să-i ajut pe muncitori, apoi a trebuit să facem şi restaurantul, care era vraişte... După o lună am plecat, şi nu mi-a dat nici banii pentru luna respectivă. Sunt localuri care dau şi cazarea din partea lor, nouă, la toţi, ne tăiase, vreo 15 persoane, nu ne mai dădea mâncare. Am încercat să fac rost de bani şi să mănânc. Am plecat în altă parte. Am luat toată Mamaia la picior să găsesc. Unii nu dădeau cazare, alţii aveau programul prea plin... Nu ştiu dacă oricine ar vrea la program zi de zi, un liber la două săptămâni. Veneau, făceau câteva zile şi plecau. Când am venit de la mare şi m-am angajat aici, mi s-a părut că stau degeaba“, şi-a povestit Dragoş experienţa care, exceptând debutul sezonului, a fost bănoasă.
Până să-şi îndeplinească un alt mare obiectiv, acela de a pleca pe vase de croazieră, tot pe litoral va ajunge, cel mai probabil. Până la 21 ani nu e posibil, cei care fac selecţii vor oameni bine pregătiţi. „Termin şi liceul şi le îmbin foarte bine. Ar fi super. Oricum, vor fi nişte probe pentru croazieră. Am o cunoştinţă care încă lucrează şi a trebuit să treacă printr-un test la Bucureşti“, a detaliat tânărul.
„Fură, dacă vrei să înveţi!“
Lui Dragoş îi place la fel de mult şi în bucătărie, dar şi în sală. A avut, pe la restaurantele în care a lucrat, experienţe fel de fel. În practica de la şcoală, însă, recunoaşte că puţini au fost cei dispuşi să le împărtăşească din tainele meseriei.
„Eu făceam practică în bucătărie şi am prins şi ospătărie şi am ajuns să mă atragă ambele. În primul an de practică, primul an de şcoală, am făcut practică la restaurantul „Afrodita“ şi acolo stăteam şi peste programul de practică să mai învăţ unele chestii, în bucătărie. Am prins repede meseria, e uşoară. Dar nu prea îi învaţă la restaurante. Eu, unul, vorbesc din proprie experienţă, de câte ori am întrebat, mi s-a spus – Fură, dacă vrei să înveţi! – am avut un fost coleg care m-a învăţat foarte multe chestii şi am pornit şi mai bine“, a mai povstit tânărul care între timp s-a specializat, din pură plăcere, şi în tehnici pentru amenajarea fruit-bar-ului.
Ţine, de altfel, de un vis al său, neîmplinit, de a face artă. Ar fi vrut să dea admitere la clasa de artă, însă media nu i-a permis şi asta a fost o lecţie pe care a învăţat-o. A mai avut ocazia să-şi exerseze talentul în competiţia pe licee la proba de graffiti, unde echipa sa s-a clasat pe locul II, după elevii de la Arte, iar acum „sculptează“ în fructe. E conştient că e de-abia la debutul carierei, iar cel mai mare vis este să conducă, într-o zi, propriul restaurant.
Se încarcă comentariile...
