Tatăl fetei răpite acum 20 de ani din Caracal: „Niciodată n-au lucrat cu noi, ci cu infractorii şi cămătarii…“

Tatăl fetei răpite acum 20 de ani din Caracal: „Niciodată n-au lucrat cu noi, ci cu infractorii şi cămătarii…“

Tatăl Geaninei a adunat informaţii de cont propriu, însă anchetatorii nu au nici astăzi un răspuns oficial cu privire la cele întâmplate cu fiica sa FOTO. Facebook/Nelu Genes

Nelu Genes, tatăl unei fete răpite cu 20 de ani în urmă din Caracal, povesteşte cum a fost înşelat de către anchetatori, care niciodată nu i-au căutat cu adevărat fata.

Ştiri pe aceeaşi temă

Geanina Genes avea 19 ani când a fost răpită dintr-o curte din Caracal. Terminase liceul, era vacanţă, avea un prieten… De la prieten, crede tatăl fetei, Nelu Genes, ar fi plecat toată nenorocirea, în ziua de 15 iulie 1999, când ultimele persoane care au văzut-o au spus că a fost legată cu sârmă de mâini şi de picioare şi a fost luată cu o maşină roşie, break. Ce s-a întâmplat după acel moment sunt informaţii adunate în ani de zile de tatăl fetei, care are certitudinea că a fost omorâtă. Geneş consideră însă revoltător că anchetatorii n-au căutat-o niciun moment.

„Au curs râuri de cerneală. Unde se auzea de cazul Geanina, uşile, porţile erau închise. Eu am făcut cercetări pe cont propriu, nu mai sunt prostul de acum  20 de ani, când dădeam informaţii anchetatorilor şi anchetatorii, în secunda doi, le transmiteau traficanţilor ăstora de carne vie…“, şi-a început bărbatul destăinuirea, povestind cum a ajuns Geanina pe mâna traficanţilor.

„Cazul diferă cam cu 10% faţă de cele de acum. Ea avea un prieten, prietenul ăsta, din informaţiile pe care le aveam eu la momentul ăla, începuse să se drogheze. A vândut cam tot ce avea prin casă şi n-a mai avut bani şi zice - «Hai, mă, s-o vând pe asta ca pe un sac de cartofi». A vândut-o, cu martori care au văzut ce s-a întâmplat, nu s-a vrut a fi audiaţi, eu l-am băgat pe uşa din faţă (n.r. -  la anchetatori), l-au scos pe uşa din dos, chipurile că n-a vrut procurorul de serviciu… Nu s-a vrut“, a relatat bărbatul.

Deşi tatăl disperat a căutat informaţii încă din prima clipă, pe care le-a pus pe masa anchetatorilor, nu s-a ţinut cont de nimic. Prietenul fetei a plecat nestingherit de acasă imediat după dispariţai Geaninei şi s-a întors după o lună, când Nelu Genes l-a băgat pe uşa anchetatorilor. Le-a mai furnizat acestora informaţiile strânse între timp, anume că în perioada 15-19 iulie 1999 fata a fost ţinută pe raza comunei Vişina, din judeţul Olt, fiind ulterior trecută Dunărea, în Bulgaria, cu o barcă. De aici a fost dusă în Italia. Teoria tatălui a fost confirmată chiar de site-ul Poliţiei Române, unde la un moment dat a apărut, pe anunţul privind dispariţia Geaninei Mihaela Genes, menţiuena că „a fost reperată în Milano, în 2000“.

„În DEX-ul limbii române, a repera înseamnă a localiza. «A fost reperată în Milano, în anul 2000». Păi, mă, nebunule care eşti, ca să mă exprim aşa, nu puteai să-mi spui – «Băi, noi n-avem fonduri, n-avem mijloace, n-avem…». Mă duceam eu. Oricum, să vii şi să-mi spui că ai reperat-o doar...“, spune cu revoltă Nelu Genes, care reclamă lipsa de comunicare a anchetatorilor din primul moment în care s-a înregistrat dosarul. „Niciodată n-au lucrat cu noi, ci cu infractorii şi cămătarii…“, acuză bărbatul.


Deşi dosarul dispariţiei fiicei sale a avut un traseu clar, investigaţiile n-au mai fost la fel. De la Poliţia Caracal a ajuns la Investigarea Crimei Organizate de la Slatina, iar de aici la DIICOT Craiova, de unde a avut, în urmă cu doar câteva zile, un răspuns şocant: „Cazul fiicei dumneavoastră n-a fost la noi“. A fost singurul răspuns primit în ultimii ani. Cu 6 ani în urmă lui Nelu Genes i se prelevaseră noi probe în vederea stabilirii ADN-ului, după ce, i s-a spus atunci, s-ar fi găsit mai multe cadavre. Nicio veste, în mod oficial, de la acel moment. Pe alte căi a reuşit, în schimb, să afle că acele probe n-au mai ajuns la INML, pentru că n-au mai fost fonduri. „Am o convorbire pe messenger, scrie negru pe alb, între mine şi un funcţionar, când îmi spunea omul – cazul fiicei dumitale nu s-a vrut a fi rezolvat“, a mai spus Genes.

Fata a reuşit să sune de trei ori

Geanina şi-a sunat părinţii după răpire, iar apelurile sale apropie modul de operare al traficanţilor de „telefoanele de liniştire“ care se dau şi astăzi. Fata, aparent veselă, le spune că este în Italia, lucrează într-un hotel, cameristă, şi că îi este bine. Suna, în 1999, prin noiembrie, pe telefonul fix. A mai fost un telefon asemănător, iar ultimul, în 2000, pe la ora 1-2 noaptea, în care, a povestit Nelu Genes, tatăl a auzit o reacţie ca şi cum ar fi fost sugrumată. „Ea voia să ne transmită nouă, familiei, nişte semnale, pentru că îi mergea mintea, vă spun că-i mergea mintea. Semnale din care eu mi-am dat seama la momentul ăla că ea era forţartă să…“, a continuat Genes.

Cu toate aceste informaţii, tatăl a mers la anchetatori, însă de-abia mult mai târziu a concluzionat că nu făcea, astfel, decât să le transmită membrilor reţelei ce informaţii deţine. „El (n.r.  - ofiţerul de caz) venea la mine să bea şi să mânânce şi să-i transmit toate datele pe care le adunam eu“, a mai spus Genes.

Ultima data când a văzut dosarul dispariţiei fiicei sale documentul avea câteva file, nici măcar declaraţiile martorilor pe care chiar tatăl i-a găsit şi i-a convins. Le-a indicat poliţiştilor, de asemenea, o tânără care ar fi fost şi ea victimă a reţelei şi care a povestit într-un cerc de cunoscuţi din Caracal că are cunoştinţă de faptul că pe Geanina ar fi omorât-o în Grecia. În toţi aceşti ani, a mai spus Nelu Genes, a avut, de fapt, doar un număr de dosar pe o hârtie care i s-a rupt în buzunar, tot arătând-o, ani la rând, pe la ziare şi televiziuni.

Dispariţia Luizei Melencu a fost momentul care l-a făcut pe tatăl Geaninei să reacţioneze. Mişcat de drama familiei, s-a hotărât să ajute şi a scris, la începutul lunii iunie 2019, o scrisoare deschisă, adresată ministrului de Interne de la acea dată, Carmen Dan, ulterior şi preşedintelui Klaus Iohannis. Astfel de plângeri a înaintat, în numele familiei Melencu, şi oficial, iar răspunsurile au venit la Dioşti, la familia Luizei, în urmă cu mai puţin de o săptămână.

„Dacă tot vorbim de drepturi şi libertăţi, domnule Preşedinte, de ce atunci când copilul unui Ministru primeşte o palmă într-o discotecă sunt trimise forţe impresionante de jandarmi şi poliţişti, iar pentru o fată dispărută în data de 14 aprilie, la ora 11,30, nu au fost trimise forţe speciale de jandarmi şi poliţişti? De ce, domnule Preşedinte, pentru mama unui demnitar au fost masate forţe speciale doar pentru simplul motiv că i s-a furat geanta? În ţara pe care o conduceţi, domnule Preşedinte, o geantă este mai valoroasă decat viaţa unui OM?“, este un fragment din mesajul din 4 iunie.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: