Studentul care încondeiează ouă de peste 15 ani: „M-a strâns de mână pe patul de moarte şi mi-a spus: «Tataie, tu să nu laşi tradiţia să moară!»“

Studentul care încondeiează ouă de peste 15 ani: „M-a strâns de mână pe patul de moarte şi mi-a spus: «Tataie, tu să nu laşi tradiţia să moară!»“

Costinel Beşteleu a luat premiul I la Festivalul de Ouă Încondeiate de la Ciocăneşti FOTO Valeru Ciurea

Păstrat într-o singură zonă din judeţul Olt, meşteşugul încondeierii ouălor este aproape pe cale de dispariţie, un student care a moştenit tainele de la celebrul meşter popular Tudor Diaconeasa fiind singurul învăţăcel care în ultimii ani nu a abandonat.

Puţină lume ştie că în zona de pe valea Olteţului din judeţul Olt renumită pentru ceramica deosebită încă se mai păstrează, la Oboga şi Călui, două sate vecine, meşteşugul încondeierii ouălor. Cele două meşteşuguri au convieţuit, de altfel, armonios la Oboga, „patria olarilor“, modelele de pe ouă se regăsesc şi pe vasele ceramice şi invers.  Dacă însă meşterii olari sunt mai mulţi, încondeietorii, cu tot efortul câtorva nostalgici, se găsesc tot mai greu pe zi ce trece. Profesorul Petre Ciobanu din Călui, rămas să ţină vie tradiţia, aduce în fiecare an în atelier copii dornici. Sunt prinşi un an-doi, însă pleacă din sat, merg la liceu, iar fascinaţia dispare.

S-a întâmplat altfel, în schimb, cu Costinel Beşteleu (22 ani), tânărul premiat în urmă cu o săptămână la Festivalul Ouălor Încondeiate de la Ciocăneşti, cel mai important concurs al branşei, care a avut, de fapt, doi profesori.  „Niciodată nu mi-a fost ruşine, mi-a fost drag de meşteşugul ăsta care a devenit parte din mine“, spune studentul la Ştiinţe Sociale. Are mai mult de 15 ani de când ia foarte în serios misiunea de a duce mai departe învăţăturile primului său profesor, regretatul meşter popular Tudor Diaconeasa.

„Când ai mei nu mă găseau prin curte, ştiau că nu pot fi decât la tataie Tudor“

Costinel spune că s-a aşezat pe scăunel şi a luat condeiul în mână, fără să-i fie frică de ceara fierbinte, înainte de a păşi la şcoală. „Fiind nepoţel al domnului Diaconeasa, fiind şi vecini, de mic am început. Când pleca la diverse festivităţi, stăteam cu el pe acolo, îl ajutam. A avut şi el un nepot, la rândul lui, dar nu prea se ţinea. De la 6-7 ani am început să încondeiez, mergeam la bunica şi de acolo, la el, ai mei nu aveau gard între ei şi tataie Tudor, aveau poartă, erau naşi şi fini şi puţin rudă, pe departe. Când nu mă găseau prin curte, ştiau că nu pot fi decât la tataie Tudor, cum îi spuneam eu. Am prins drag de meşteşugul ăsta, a devenit o meserie pentru mine. Şi m-am ţinut“, a povestit proaspătul laureat al concursului de la Ciocăneşti.

Modele impresionante prezentate de meşteri din toată ţara în festivalul-concurs de la Ciocăneşti FOTO: Valeru Ciurea

Cel mai mult, mărturiseşte, l-a atras talentul de povestitor al vestitului meşter Tudor Diaconeasa (decedat în anul 2011), care era urmaşul unei familii renumite de olari şi încondeietori. Bătrânul îi povestea de toate năzbâtiile pe care le făceau elevii săi pe la târguri şi l-a făcut să-şi dorească, mai mult decât orice, să ajungă acolo.

„La mine a fost altceva. Am prins drag şi de tataie, ştiam şi toate căile, toate procesele, pentru că eu le-am prins chiar de la tataie Tudor şi am continuat cu domnul Petre Ciobanu. Am mers foarte bine pe modelele tradiţionale şi nu m-am rupt. Nici n-am adăugat, nici n-am renunţat la ceva, ce-am preluat, aşa am dus mai departe“, a întărit tânărul, povestind cu emoţie că pe patul de moarte meşterul Tudor Diaconeasa l-a chemat şi i-a spus: „Tataie, tu să nu te laşi!“.

Primul premiu pentru talentul său de încondeietor l-a luat în urmă cu opt ani, la olimpiada meşteşugurilor tradiţionale de la Sibiu, unde a mers însoţit de profesorul Petre Ciobanu. În 2013 a obţinut premiul I la Ciocăneşti, la acest concurs revenind după 6 ani şi uimind nu prin inventivitate, ci prin acurateţea păstrării celor transmise de vechii meşteri. „Între atâtea mii de ouă şi modele şi meşteri pricepuţi am fost şi apreciaţi. Am avut ca şi temă «Grădina Raiului», un model foarte frecvent la ei, aţi văzut, ei au un stil de a încondeia foarte creativ, desenează pe Eva, pe Adam... Iar eu, ca să fiu aproape de temă, să nu fiu depunctat, am făcut «Heruvimul», care la noi este pictat în biserică. O doamnă profesoară, care a fost în juriu, a fost foarte uimită de modul în care am povestit. I-am spus de unde plecăm, că este un model tradiţional şi cred că pentru asta m-a şi punctat, că n-am ieşit din tradiţie şi m-am apropiat cât am putut de temă. A fost foarte frumos, o experienţă frumasă“, şi-a amintit Costinel. Cu bucurie le-a explicat doritorilor că în zona din care provine sunt 10 modele tradiţionale care se regăsesc pe ouăle încondeiate şi că fiecare are o semnificaţie foarte clară.

„Puţini apreciază că e talent, că e tradiţie, că nu te rupi de treaba asta“

În cei peste 15 ani de când încondeiază ouă, Costinel Beşteleu a fost coleg cu mulţi tineri. Deşi părea că sunt atraşi iremediabil de meşteşug, niciunul nu s-a ţinut. A continuat însă să spere că poate schimba  şi el lucrurile, aşa că împreună cu profesorul de la Şcoala Populară de Arte, Petre Ciobanu, a predat, vinerea, la finalul cursurilor, sau sâmbăta, la şcoala din Călui, tot ce ştie copiilor care vin, învaţă, dar ca şi cei dinainte, se lasă destul de repede, pe de o parte pentru că în momentul în care ies din sat se confruntă cu părerea celor care nu cunosc tradiţia, iar pe de alta, pentru că meşteşugul nu mai poate asigura, cel puţin la modul cum este astăzi abordat, o sursă de venit imprtantă. „Puţini apreciază că e talent, că e tradiţie, că nu te rupi de treaba asta“, a mai spus Beşteleu, mărturisind că s-a lovit el însuşi de percepţia celor din jur, care nu-i înţeleg pasiunea.

La Ciocăneşti, în concurs FOTO: Valeru Ciurea

Încondeiatul ouă lor nu este o afacere bănoasă. Mai mult, chiar şi în târgurile tradiţionale sunt priviţi cu uşoară suprindere în restul anului, pentru că adevărul este că meşterii încondeietori se bucură de atenţie cel mai mult în preajma Paştelui. „Eu lucrez tot timpul, nu se pune problema, însă comenzi primesc în această perioadă. Vin comenzi de la oameni care se învârt în luma intelectualilor, vin de la cei care au rude în străinătate, sau care primesc delegaţii şi vor să le ofere suveniruri, în rest nu vindem cine ştie ce, undeva la 7-8 ouă la un târg, la care eu nu merg pentru vânzare, merg pentru ca lumea să afle de tradiţia noastră“, a explicat tânărul care a ajuns, după atâţia ani de exerciţiu, la o rapiditate greu întâlnită. Un ou reuşeşte să-l treacă prin toate fazele, care nu sunt deloc puţine, începând de la degresarea cojii, golirea de conţinut, aplicarea modelului, după care vopsirea în roşu, galben şi negru, în etape separate,  într-o oră şi puţin. Dacă elevii fără prea mare experienţă desenează mai întâi în creion modelul, Costinel i-a uimit pe cei de la Ciocăneşti tocmai cu uşurinţa de a realiza desenul, fără greşeală, direct din condei.

Nu câştigă bani din asta, un ou de găină îl vinde cu cel mult 15 lei, un ou de gâscă (sunt mai rare, nimeni nu le vinde, sunt folosite pentru reproducţie) poate ajunge la 30-40 lei, în funcţie de model, iar unul de struţ, între 250 şi chiar 350 lei, însă aici şi munca nu e mult mai multă. Foloseşte, pe cât poate, modelul tradiţional de vopsire. Din scoarţa de măr pădureţ obţine galbenul, roşul, din petalele de mac – „De câte ori n-am tăvălit grâul oamenilor, în copilărie!“, şi-a amintit tânărul -, iar negrul, din scoarţa de arin, doar că astăzi, pentru negru, nu mai găseşte vestita „piatră acră“, care ajuta la fixarea culorii, iar în lipsa ei, recunoaşte, foloseşte negrul din comerţ. 

Ar vrea să facă, pe viitor, mai mult decât să participe la diverse concursuri, târguri şi expoziţii şi se gândeşte să poată aduce, cumva, oamenii în zonă, să vadă acolo cum se lucrează şi de unde vin toate modelele despre care a învăţat, la rândul său, să povestească atât de frumos. Până atunci mai are de terminat facultatea şi de trecut un alt hop, admiterea în Poliţie, după care speră ca lucrurile să se aşeze.
„Aş vrea să fac ceva, eu am ceva planuri, sper să le pot duce la bun sfârşit. Cert este că nu mă las, cum am spus, meşteşegul ăsta e parte din mine“, a încheiat Costinel Beşteleu.

„Este clar atunci că prima dată s-au încondeiat ouăle şi apoi ceramica“

Meşterul Tudor Diaconeasa, intervievat, în cei peste 60 de ani de activitate, de zeci de ori, explica foarte simplu cum a moştenit modelele şi ce reprezintă acestea, iar cele aflate de la părinţi şi bunici le-a transmis şi elevilor săi, printre care s-a aflat şi Costinel.

„Şi bunicul şi tata mi-au spus că aici, în Oboga noastră, oalele şi taierele erau simple, nu aveau modelele de acum pe ele. Este clar atunci că prima dată s-au încondeiat ouăle şi apoi ceramica. Că şi modelele de pe ceramică sunt într-un fel tot încondeiate, numai că în loc de condei se foloseşte cornul de vită cu diferite vopsele colorate. Primul peşte de pe taiere a fost luat tot de la ou. Aproape toate modelele de pe ouă au trecut mai târziu şi pe ceramică. Doar calea rătăcită n-au reuşit olarii să o facă ca pe ou, că e rotund şi se desfăşoară mai bine pe ou decât pe o farfurie. Tata a făcut pe oale şi herovimu’, acuma nu se mai face. Coada de păun şi mărgăritaru’ tot de pe ouă au fost puse pe vase“, mărturisea meşterul Diaconeasa într-o discuţie preluată pe site-ul www.tradiţiioltene.ro, al Centrului Judeţean de Creaţie, instituţie care şi astăzi sprijină participarea meşterilor la târguri şi îi încurajează pe elevi să continue.

În aceeaşi discuţie, Tudor Diaconeasa explica de ce nu s-a abătut de la modelele moştenite, dar şi care sunt aceste 10 modele specifice zonei.

Tudor Diaconeasa, sau „tataie Tudor“, meşterul vestit de la care costinel a deprins meşteşugul FOTO: www.traditiioltene.ro

„Eu ce-am pomenit de la părinţi aia fac; nu mă abat de la ceea ce m-au învăţat ei. Aş putea să fac şi flori pe ouă sau tot felul de modele sau aş putea să lucrez aşa ca în Bucovina, dar nu am dreptul ăsta, pentru că eu doar aşa ceva am învăţat de la părinţi şi aşa trebuie să duc mai departe. Şi de la muzee mi s-a spus tot la fel: să-mi menţin culoarea şi lucru’ pe care-l cunosc de la părinţi. Să nu copiez din altă parte alte modele, să le fac mereu pe astea ale noastre.

La noi au fost 10 modele, pe care eu le-am păstrat. Le fac mereu pe astea pe ouă. Ele sunt: cocoşu’, vulturu’, peştele, frunza de jugastru, mărgăritaru’, herovimu’, pânza de păianjen, pana de păun, calea rătăcită şi fierul plugului. Ar mai fi şi floarea de muşcată, muşeţelul sau romaniţa, panseluţa sau somnul - un alt fel de peşte, da’ pe astea de le zisei acum nu le-am mai făcut demult. Le am desenate şi colorate în caietul meu de modele, ca să ştie şi cine vrea să le înveţe“.

Sunt 10 modele de bază pe ouăle încondeiate de Oboga FOTO: www.traditiioltene.ro

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: