Strigătul de ajutor al copiilor. Psiholog: „Spun că «Asta nu e viaţă», sunt nemulţumiţi de orice“
0
Frustrările acumulate în pandemie îşi arată colţii. Părinţii se declară depăşiţi de situaţie şi le cer psihologilor ajutorul. Psihologii şcolari au decis să deschidă o linie telefonică.
Începerea şcolii, un moment îndelung aşteptat după perioada plină de restricţii, nu este tocmai ce se credeau copiii că va fi. Restricţiile continuă, presiunea pusă pe ei este şi mai mare. Psihologii şcolari se confruntă deja cu o realitate pe care unii o bănuiau, şi cu care alţii chiar s-au luptat şi în vacanţă, pentru că nu şi-au închis telefoanele.
Prinşi între şcoala de pe canapea, şcoala în scenarii de toate culorile şi părinţii care au acumulat şi ei la fel de multe frustrări, tinerii deja explodează, spun psihologii şcolari, care au hotărât să pună la dispoziţie un număr de telefon pentru consultaţii telefonice.
Se adresează în special acelor elevi care nu au un psiholog la ei în şcoală, şi în judeţul Olt nu sunt deloc puţini, dar şi elevilor care vor să-şi spună problema sub protecţia anonimatului. Este o iniţiativă a Centrului Judeţean de Asistenţă şi Resurse Educaţionale (CJRAE) Olt, care s-a născut din nevoia de a asculta sutele de copii, părinţi şi profesori confruntaţi cu o nouă realitate.
„De aici a şi plecat ideea acestui telefon. Au fost solicitări venite din partea elevilor care au în şcoală consilieri şi şi-au permis să sune consilierul. Şi ne-am gândit să le oferim şansa şi celor care nu au un psiholog în şcoală. Copiii suferă, mai ales cei care stau în apartamente, închişi, în perioada asta. Au probleme de comunicare cu părinţii. A existat dintotdeauna o divergenţă între generaţii, dar această izolare, faptul că au stat foarte mult timp împreună, a accentuat acest conflict, să-i spunem aşa. În multe cazuri n-a fost o punte de comunicare, pentru că părinţii doresc să-şi impună punctul lor de vedere, foarte mulţi copii spun ca părinţii, dar fac ca ei, şi acum, stând în izolare, nu prea au mai avut cum“, a explicat psihologul şcolar Loredana Stroiuleasa de unde a pornit ideea ca şase colegi psihologi din centrul din Slatina să răspundă zilnic, în intervalul 10,00 – 14,00, de luni până vineri, la numărul de telefon 0770.942.544, celor care caută ajutor.
„Copiii sunt supăraţi nu pe cineva, sunt supăraţi pe viaţă“
Provocarea „traiului în comun“ i-a pus la grea încercare şi pe părinţi. De altfel, de multe ori chiar ei sunt cei care sesizează că au nevoie de ajutor să-şi poată gestiona în continuare relaţia cu copiii lor.
„M-a sunat o prietenă să-mi spună că copilul ei se exprimă la modul – Asta nu e viaţă, asta nu e şcoală! – sunt nemulţumiţi din orice, dar de fapt toată nemulţumirea asta e un efect, cauza ei e îngrădirea libertăţii. Un psiholog va putea în primul rând să-l asculte, să-i asculte toate frustrările pe care copilul le ţine în el. Unii se exteriorizează în familie, alţii nu, pentru că le este teamă să se exteriorizeze. Efectiv să-i asculţi şi să-i faci să vadă luminiţa de la capătul tunelului, asta poţi să faci. Să-i convingi că e o perioadă care va trece şi se va reveni la normal. Este destul de frustrant, pentru că ei nu se mai întâlnesc cu perioada asta. Pe urmă, mai sunt copiii care vor avea examen în anul ăsta şcolar şi nu ştiu la ce să se aştepte, şi de aici alte frustrări. S-a schimbat programa celor de-a VIII-a şi nu era logic şi normal să se-ntâmple lucrul ăsta acum, când noi avem un an şcolar care nu ştim cât va fi online şi cât va fi faţă-n faţă. Nu numai ei au temeri, ci şi profesorii. Am stat de vorbă cu o colegă, profesoară de limba română, şi-mi spune că este neliniştită că s-a schimbat programa şi nu ştie când va reuşi şi cum va reuşi să facă cu copiii ăştia tot. Automat copilul intră în panică. Atunci când eşti stresat, nici lucrurile nu le mai vezi ca atunci când eşti calm şi liniştit. Şi abia e începutul. Va trece timpul, vor veni examenele, şi copiii vor fi mai panicaţi, mai stresaţi, părinţii la fel, şi profesorii. Nu era momentul să se lucreze la programă, să schimbe ceva acum“, explică psihologul.
Acesta spune că aşa apar toate problemele tinerilor care pot să le pară adulţilor răzvrătiţi fără motiv, delăsători, dezinteresaţi, când de fapt la mijloc este doar o frică intensă de ceea ce nu pot gestiona.
De la copiii „singuri acasă“, la copiii nevoiţi să se integreze într-un mediu total necunoscut
Pandemia a amplificat, spune psihologul Loredana Stroiuleasa, şi vechile probleme ale copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate. Mulţi dintre părinţi au venit pentru o vreme, le-au lăsat copiilor iluzia că şi viaţa lor intră în normal, după care au plecat din nou. Peste toate, sistemul de învăţământ românesc se confruntă şi cu o altă realitate, care tinde să se transforme într-un fenomen – reîntoarcerea copiilor plecaţi în străinătate cu părinţii.
„Aceşti copii sunt extrem de bulversaţi. Părinţii vin, pleacă, mai vin din nou, stau în izolare, îi bagă şi pe ei în izolare, stau împreună, apoi părintele pleacă... Pe de o parte e fericirea că şi-a văzut părintele, că a mai stat cu el, dar viaţa normală pentru ei e cea cu părintele plecat. Şi când pleacă e ... Mulţi au venit şi au rămas, acum avem copii veniţi din alte ţări. Nu sunt foarte mulţi, dar sunt, iar pentru ei sunt alte provocări, trebuie să se acomodeze cu limba, programa, efectiv intervine schimbatul mediului. În primul rând limba este o problemă, pentru că nu o stăpânesc foarte bine şi un profesor nu o să ţină toată clasa în loc pentru unul singur, trebuie să prindă din mers. Profesorii nu prea mai au când să recupereze, în şcolile unde profesorii au ore şi dimineaţa şi după-amiaza, nu mai au timp să lucreze diferenţiat“, mai spune psihologul.
Cum îţi dai seama că e nevoie de intervenţia psihologului
Cel mai des părinţii vin la psiholog cu singura problemă care îi macină şi care include, de fapt, tot ce se întâmplă cu copilul lor.
„Vin cu probleme de genul – nu mă mai ascultă copilul, nu vrea să lucreze cu mine, comentează, îşi doreşte să facă altceva, jocuri pe tabletă, pe telefon, nu teme... I se pare foarte obositor că trebuie să se trezească şi să meargă la şcoală.Au stat 6 luni acasă, lor le este greu, şi asta încercăm să le explicăm părinţilor. Ca orice început, până devine rutină, trebuie insistat, trebuie lucrat, şi asta este datoria părinţilor, asta înseamnă a educa, a-i repeta copilului până când un lucru devine rutină. Asta lucrăm cu părinţii. Mai cer părinţii consilierea pe o altă temă. Copiii s-au învăţat să mănânce haotic şi orice şi oricând, pentru că au stat acasă, şi acum e o problemă că mulţi s-au îngrăşat. Părinţii mai intervin şi cu un regim, în perioada asta când ei deja trec printr-o schimbare, a început şcoala. Nu vii în viaţa unui copil cu modificări pe toate planurile. Laşi momentan problema cu mâncatul, le iei în ordine prioritară. Şcoala nu ai cum să o adaugi treptat, dacă au început şi merg pe verde, dar cu mâncarea, să renunţe la anumite tabieturi, o poate face în timp. Până la urmă tot ei sunt de vină că a ajuns copilul în situaţia aia. N-avem ce face, hai să facem mâncare să mâncăm, cam aşa au stat lucrurile. Şi automat ne-am îngrăşat cu toţii, şi copilul“, a mai sesizat psihologul că se reclamă în relaţia cu cei mici.
Avantajul consultaţiilor telefonice este şi acela că se vor putea adresa psihologilor nu doar copiii care simt că vor să o facă, ci şi părinţii, bunicii sau profesorii, mai ales în cazurile în care tinerii refuză. Psihologii îi vor sfătui pe ei cum să le ofere ajutorul copiilor.
Am întrebat psihologul ce înseamnă, până la urmă, „un caz“, la ce să fim atenţi atunci când analiizăm comportamentul unui copil.
„Urmărim câteva semne: dacă este tot timpul irascibil, nimic nu-i convine, nimic nu-i mai place; când spune că viaţa nu mai are rost aşa; când are tot timpul o nemulţumire; când apare ba o poftă de mâncare prea mare, ba lipsa poftei de mâncare; când copilul are un comportament atipic lui, pentru că fiecare avem tabieturile noastre, iar tu ca părinte vezi că s-a schimbat ceva în comportamentul lui, şi-atunci trebuie să-ţi pui un semn de întrebare, care-i cauza. Dacă nu e o cauză pe care poţi s-o justifici, că s-a schimbat ceva în perioada aceasta apropiată, trebuie luat în calcul că există o problemă şi trebuie discutată cu cineva pregătit să asculte copilul. Ni s-a întâmplat ca părintele să ne solicite, iar copilul să refuze întâlnirea cu psihologul. O persoană trebuie să-şi recunoască problema, ca să poţi să-l asculţi şi să-l ajuţi, cu forţa nu se poate, nu e o pastilă pe care să i-o bagi pe gât, trebuie să fie deschis. Dar atunci poţi discuta cu părintele, părintele îţi spune cum vede el problema, şi atunci poţi să stai de vorbă cu părintele şi el la rândul lui să ajute. Depinde care-i comunicarea între părinte şi copil“, a mai spus Stroiuleasa.
VĂ RECOMANDĂM ŞI: Psiholog: „Am insistat să limităm contactul copilului cu gadgetul şi acum l-am conectat şapte ore la calculator“
Se încarcă comentariile...
