Slătineanul Gheorghe Atanasescu, un nostalgic incurabil al Regalităţii: "Sunt monarhist de când mă ştiu"

Slătineanul
Gheorghe Atanasescu, un nostalgic incurabil al Regalităţii:

Gheorghe Atanasescu din Slatina (centru) este un regalist polivalent: scriitor, pictor, caricaturist, fotograf...

În judeţul Olt, numele lui Gheorghe Atanasescu nu mai are demult nevoie de prezentare. La 62 de ani, el este cunoscut ca un “luptător pentru Adevăr” şi aceasta nu doar datorită atitudinii declarate în favoarea Monarhiei încă dinainte de 1989, dar şi pentru că mereu s-a plasat de partea celor ce nu pot să tacă şi să servească ceva fals. Ziua de 10 mai îi trezeşte anual amintiri nostalgice după vremea când România era respectată prin Regele ei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Să fii un adept al Monarhiei într-o ţară aflată sub jugul comunist zeci de ani la rândul nu este uşor. Gheorghe Atanasescu a simţit acest lucru din plin pe propria piele şi a avut de suferit pentru că nu a conceput să renunţe la idealurile şi concepţiile sale de viaţă. Tehnician proiectant de meserie, devenit ulterior subinginer proiectant, acesta şi-a descoperit rapid alte pasiuni care, treptat, l-au adus în fruntea lumii artistice din judeţ şi chiar din ţară. S-a născut la 23 februarie 1952, în satul Rădeşti, comuna Oporelu, judeţul Olt. A absolvit Şcoala Tehnică de Proiectanţi din Slatina şi, ulterior, Facultatea de Metalurgie din Bucureşti, dar, în cursul vieţii, şi-a descoperit, cum spuneam, preocupări de cu totul altă natură, găsindu-şi libertatea de exprimare cu ajutorul cuvântului, al cărbunelui, al aparatului de fotografiat şi al pensulei.

Recunoaşte franc din capul locului că este monarhist într-o epocă unde ţările cu regi le numeri pe degetele de la o mână. Este convins şi acum că, fără regii pe care România i-a avut anterior venirii la putere a comuniştilor, ţara noastră nu ar fi avut prezentul pe care, de bine-de rău, îl are.

“Sunt monarhist de când mă ştiu. <<Vinovaţi>> ar putea fi părinţii, bunicii şi oamenii din satul meu care îşi aminteau întotdeauna de vremurile monarhiei ca de nişte vremuri în care se trăia mai bine, în care era apărată proprietatea omului şi în care se murea pentru ţară şi pentru Dumnezeu. <<Vinovat>> ar putea să fie şi comportamentul demn al M.S. Regele Mihai. După 1948, statul comunist, alături de puterea sovietică, a anulat orice preocupare sau declaraţie referitoare la monarhie, vezi puşcăriile, lagărele, educaţia, proprietatea ş.a.m.d. După 66 de ani de educaţie antimonarhistă nici profesorii de istorie nu mai cunosc sau nu mai vor să cunoască realitatea”, spune, cu tristeţe, Gheorghe Atanasescu.

“M.S. Regele Mihai trăieşte, dar nu poate să fie urcat pe tron căci toată clasa politică actuală ar trebui să plece la căpşuni în Spania”

Despre clasa politică actuală, regalistul nostru are o părere căreia nu îi dă curs direct, ci preferă să citeze:  “Un om politic român zicea acum vreo sută de ani: <<Omul politic e un porc!>>”. Este convins că românii sunt reticenţi acum faţă de ce înseamnă Monarhie şi din cauza politicienilor: „Nu poţi convinge un popor să creadă în monarhie peste noapte după ce, acelaşi popor, a fost convins, peste 60 de ani, să arunce cu pietre în monarhie. Românii ar trebui să cunoască mai bine perioada 1866-1947 şi s-o compare cu perioada 1948-2014”, spune el, precizând că regii ţării noastre nu au depăşit prevederile constituţionale - aşa cum erau ele la acea vreme, că aceştia “au avut grija numai ca oamenii politici să nu îşi depăşească prea mult orânduielile; singurul care s-a abătut de la obligaţiile sale a fost numai regele Carol al II-lea în anul 1938, drept pentru care a trebuit să plece - în 1940”.

În ciuda atitudinii oarecum rezervate faţă de prezent şi viitor, Gheorghe Atanasescu pare a se încăpăţâna să-şi păstreze în continuare credinţa într-un fapt ce altora le-ar stârni, poate, râsul: revenirea Monarhiei în ţara noastră.

“După câţiva ani sau zeci de ani de educaţie istorică, poporul român ar mai putea să dorească un rege. Dar cine să facă această educaţie??... Profesorul care îşi aprinde ţigara de la elevi în closet ??... Visul că ar cădea un rege din cer care să răstoarne peste noi cornul abundenţei este un vis. M.S. Regele Mihai trăieşte, dar nu poate să fie urcat pe tron căci toată clasa politică actuală ar trebui să plece la căpşuni în Spania”, conchide Atanasescu.

Strămoşul lui Atanasescu scria “Monitorul Oficial” de la curtea regelui Carol I

Şi încă un “detaliu” despre Gheorghe Atanasescu pe care doar foarte puţini îl ştiu: este urmaşul lui Radu Pielaru (FOTO - centru, a trăit 105 ani), un om indispensabil Casei Regale în vremea regelui Carol I deoarece el era cel care scria legile ţării direct pe piele – prin înţepare. Practic, cu alte cuvinte, Radu Pielaru era cel care, în acele vremuri, scria, de unul singur, ceea ce acum se numeşte “Monitorul Oficial”. Mai exact, strămoşul lui Gheorghe Atanasescu era pielar la Curtea Regală, dar avea o misiune total aparte şi extrem de importantă: vara strângea piei de miel şi de viţel pe care le tăbăcea, iar toamna, când se întrunea Parlamentul, el mergea la Cotroceni unde scria prin înţepare cu acul principalele legi oficiale ale ţării.

Piei cu legile scrise de Radu Pielaru se găsesc şi astăzi la Arhivele Statului sau la Biblioteca de la Palatul Cotroceni, printre legile inscripţionate de acesta în piele aflându-se documente de o valoare inestimabilă şi azi: Declaraţia de Independenţă din 1877 sau Declaraţia prin care România a fost declarată Regat.

Polivalentul Atanasescu

Atitudinea dlui Atanasescu faţă de un imaginar arc peste timp Trecut-Prezent a fost prezentată de acesta cu numeroase ocazii în articolele de presă apărute în diverse publicaţii din judeţ şi din ţară. Unul dintre acestea, intitulat “Calea Regală”, a apărut în anul 1999 într-un cotidian local din judeţul Olt, face şi azi furori printre regalişti.

“În timp ce Europa  nu mai credea nici în Dumnezeu şi nici în Om, când <<omul European>> distrusese mitul monarhului prin Revoluţia Franceză, când imperiile erau zgâlţâite de ciumă, de holeră sau de democraţii originale, un popor mic şi viguros care nu intrase nici prin catedrale, nici prin mausolee, revenea spectaculos la cursul firesc al istoriei sale: Calea Regală! Era calea lui Burebista, a lui Decebal şi a lui Ştefan cel Mare, era şi calea lui Mihai Viteazul, a lui Iancu de Hunedoara şi a lui Alexandru Ioan Cuza. Dar mai era şi calea lui Constantin Brâncoveanu şi a lui Grigore Ghica al III-lea, care au acceptat sacrificiul suprem lăsând urmaşilor încrederea în Dumnezeu şi în vigurozitatea poporului lor şi ridicând pe altarul demnităţii imaginea domnitorului român. Noi nu am existat decât prin domnitorii noştri. Ce-ar fi rămas din istoria românilor dacă am înlătura domnitorii şi regii aşa cum au procedat comuniştii ??... Ce s-ar alege din România modernă fără Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, şi Mihai I ??... Atunci când românii au avut regi, au avut demnitate şi personalitate, au avut putere spirituală, au avut avere, au avut o zi naţională. Pierzând demnitatea suveranului şi-au pierdut şi sărbătorile. Ziua de 10 Mai a fost înlocuită cu fel de fel de sărbători derizorii, abstracte şi banale: ziua bolşevismului, ziua cizmarului, ziua revoluţiei, ziua antitabac, ziua academicienei, ziua muncii, ziua lenei ş.a.m.d. (…) Datorită îndobitocirii şi a îndoctrinării cu fel şi fel de false teorii dialectice, istorice, ştiinţifice sau materialiste, românul de azi acceptă o istorie travestită în locul istoriei reale a neamului său. Odată cu înlăturarea regelui de pe tronul României ne-au fost furate sărbătorile şi bucuriile, ne-a fost spulberată speranţa de neam, a dispărut noţiunea de naţiune. Şcoala a fost transformată într-un instrument de îndobitocire cu doctrine false, biserica a fost înlăturată din viaţa noastră. Proprietatea a devenit un pericol real, iar demnitatea a fost ascunsă pentru mult timp în ungherele sufletului românesc. Adevărata noastră sărbătoare naţională este 10 Mai căci această zi ne-a dat: <<domn puternic ţării noastre, / independenţă şi regat>>. 10 Mai este o zi providenţială pentru români! Actul ruşinos din 1947 a avut loc ilegal, fără niciun referendum sau chestionare a poporului, fără acceptul Parlamentului căci parlamentarii se aflau în vacanţă dinainte de Crăciun. A fost un act barbar impus de cizma sovietică împotriva regelui Mihai I şi a neamului său. Regele Mihai I, singurul conducător de stat din al II-lea război mondial aflat în viaţă, domină Europa la sfârşitul celui mai cumplit secol al mileniului. În ciuda tuturor prăbuşirilor şi a mutilărilor istoriei, regele Mihai a rămas demn deasupra dezastrelor mondiale. Statura lui domină cu calm peste o lume care l-a abandonat pe Dumnezeu. Nu există astăzi un martor mai autoritar pentru trecut şi o nădejde mai sigură pentru viitor. Numai prin El, Treimea integrităţii naţionale - Putere, Biserică, Şcoală - ar putea fi aşezată iarăşi pe locul său firesc (…)”, scria Atanasescu în articolul menţionat.

Scurt CV al unui monarhist pur

Gheorghe Atanasescu este preşedintele Filialei Olt a Fundaţiei Culturale “Memoria”, al Filialei Olt a Mişcării pentru Regatul României şi membru al “Union pour le Roi Michel” fondată în 1985 la Paris de către dramaturgul Eugen Ionescu. Este, de asemenea, membru al Agenţiei de Informare pentru Regatul României, al “Rezistenţei Armate Anticomuniste din România”, fondator al Cenaclului literar “Scaunele” din Slatina, al Clubului de Turism Montan “Alutus” de pe lângă OJT Olt (1983) şi al Clubului de Turism Montan “Almont” (BTT Olt – 1984), practicând drumeţia alpină pe toţi munţii din România (23 de traversări complete ale crestelor Făgăraşilor şi Pietrei Craiului, cinci traversări complete ale crestelor Rodnei). Din palmaresul său artistic fac parte două expoziţii personale de caricatură (“Absurdităţi din Absurdistan” -1992 şi  “Absurdităţi din AbsurdiSlatina” - 1994).

Este autorul a trei expoziţii personale de fotografie: “Timişoara” - 1990 la C.C.S. şi Biblioteca Judeţeană Olt, “Rădeşti” - 1999, la Muzeul Judeţean Olt şi “Moşu’ la Sâmbăta” - 2006 Mânăstirea Sâmbăta. A mai semnat expoziţii de fotografie împreună cu celebrul luptător în rezistenţa anticomunistă Ion Gavrilă-Ogoranu: “Rezistenţa Armată Anticomunistă din Munţii României” - noiembrie 1999, desfăşurată la Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti, “Rezistenţa Armată Anticomunistă din Munţii Făgăraş” - iunie 2000, de la sediul Fundaţiei Culturale “Negru Vodă” din Făgăraş. Totodată, el a avut şansa să cunoască de-a lungul vieţii sale personalităţi care i-au marcat existenţa, precum cunoscutul luptător anticomunist Ion Gavrilă-Ogoranu, Elisabeta Rizea, Doru Davidovici, Gheorghe Ursu, Romulus Guga, Banu Rădulescu, Eugen Ionescu, Alexandru Paleologu, Dan Amedeo Lăzărescu, Dumitru Crihan, Andrei Iustin-Hossu, M.S. Regele Mihai I, Sergiu Grossu sau Mircea Carp.

 

Mai puteţi citi, din acelaşi ciclu:

Regalist clujean, decorat de Mihai I: „Nu vor trece 20 de ani şi România va fi monarhie constituţională“

Regalist: „Când face parte din codul tău genetic e normal ca mai devreme sau mai târziu să te identifici cu valorile regalităţii”

Asist.univ.dr Ovidiu Matiu: ”Revenirea la monarhie nu ar fi altceva decât o întoarcere la normalitate”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările