Slatina: Andreas Gîrţoman îi încântă cu vioara pe melomani

Studiază vioara de şapte ani. A participat la zeci de audiţii, concursuri şi olimpiade. Vrea să urmeze Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti.

Povestea lui Andreas începe în urmă cu şapte ani. Băiatul care s-a născut într-o familie de muzicieni a început să studieze vioara la vârsta de şase ani, iar acum este unul dintre cei mai buni elevi ai Şcolii de Muzică de la Colegiul Naţional Vocaţional Nicolae Titulescu, după cum spune chiar profesoara lui de instrument, Gabriela Anghel. „Părinţii mei făcând muzică şi-au dorit foarte mult ca şi eu să învăţ să cânt la un instrument. Tata a vrut pian iniţial, iar mama vioară. Datorită educatoarei mele am cunoscut-o pe doamna profesoară Gabriela Anghel, care m-a testat. Pentru că totul a ieşit foarte bine am stabilit deja programul întâlnirilor. Am fost foarte entuziasmat“, povesteşte Andreas Gîrţoman. Adolescentul a prins drag de vioară de cum a zărit-o pentru prima dată, iar în scurt timp s-a convins că este Regina instrumentelor. Nu şi-a perdut entuziasmul cu care mergea la şcoala de muzică în primii ani de studiu, deşi vioara îi răpeşte o mare parte din timpul său liber şi pentru ea a făcut multe sacrificii.

Vioara i-a adus satisfacţii şi i-a pus piedici

„Un instrument muzical aduce multe satisfacţii şi facilităţi, dar pune şi piedici. De exemplu, eu am avut tot felul de ocazii de distracţie sau excursii în care nu am putut merge pentru că trebuia să mă ocup de vioară. Pe parcursul anilor, începuse să-mi fie ruşine să merg cu vioara în mână pe stradă mai ales în toiul verii pentru că eram apostrofat de cei de vârsta mea. Oamenii maturi apreciază în general muzica clasică, nu şi cei tineri“, explică Andreas.
Andreas a urcat pentru prima oară pe scenă la vârsta de 10 ani, şi tot de atunci a mers la olimpiadele de muzică. „Am participat la faza zonală a olimpiadei de muzică la Craiova în urmă cu câţiva ani şi am reuşit să iau punctaj maxim, ar fi trebuit să merg şi la faza naţională, dar pentru că eram mic şi era un traseu dificil am renunţat să mai merg“, spune Andreas. Băiatul şi-a propus să urmeze un liceu de profil, pentru a învăţa toate tainele viorii, iar părinţii şi profesoara sa îl sprijină. „Doamna profesoară m-a ajutat din prima zi în care am intrat pe uşă. Este un dascăl care merge pe deciziile elevilor. De asemenea, este foarte înţelegătoare şi îşi doreşte foarte mult ca eu să urmez un liceu de muzică“, spune Andreas.
Adoră să-şi petreacă timpul cântând la vioară, dar nu uită niciodată de şcoală. Deşi merge de trei ori pe săptămână la cursurile de muzică şi îi rămâne foarte puţin timp pentru teme, Andreas se descurcă destul de bine. „Îmi este destul de greu, dar am noroc că am profesori care mă înţeleg şi mă ajută“, mărturiseşte băiatul.

Profil
NĂSCUT. 8 octombrie 1998, Slatina
STUDII. Elev în clasa a VI-a la Şcoala Generală Constantin Brâncoveanu din Slatina
FAMILIE. Singur la părinţi

Ce-i place
•• „Deşi părinţii mei spun că exagerez, mie îmi place să lucrez pe calculator. Îmi plac alergările în aer liber, în general jocurile sportive şi ador să desenez. Cred că nu mai are rost să spun cât de mult îmi place să cânt la vioară, dar îmi place şi să cânt vocal. Apreciez persoanele sincere şi îmi plac cei cu umor“.

Ce nu-i place
•• „Urăsc să stau prea mult captiv în casă. Nu îmi place să fac nimic singur, am spirit de echipă. Nu suport să fiu minţit sau să mint şi nu îmi plac oamenii autoritari“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Te vezi făcând muzică şi peste 20 de ani?
A.G.: Da. Îmi doresc să urmez un liceu de profil. Profesoara mea, doamna Gabriela Anghel mă vede cântând într-o orchestră, tatăl meu îşi doreşte să cânt şi muzică uşoară, iar mama vrea să fac parte din formaţia familiei. Eu vrea să ştiu să cânt toate stilurile de muzică, să pot cânta într-o formaţie, dar sigur nu în Slatina. Viitorul meu este muzica.

•• Cât contează talentul şi cât munca în muzică?
A.G.: Cred că şi talentul şi munca au aceeaşi importanţă, nu poţi face performanţă în muzică fără ele. Sunt de părere că este foarte important ca atunci când te decizi să faci muzică, să fie o hotărâre pe termen îndelungat, pentru că sunt foarte mulţi cei care încep să studieze şi se pierd pe drum.