Silviu Gavrilă, gastroenterolog: „Puţină lume ştie că tratamentul cu paracetamol este dăunător pentru ficat“ INTERVIU
0
Ce legătură este între cancerele digestive şi alimentaţia nesănătoasă, care sunt riscurile atunci când ne tratăm banalele dureri şi răceli cu tratamente după ureche, precum şi cum creşte consumul de alcool riscul de hemoragii digestive – la toate am aflat răspunsurile stând de vorbă cu medicul specialist gastroenterolog Silviu Gavrilă, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina
Sedentarismul, nutriţia dezechilibrată, consumul necontrolat de alcool, precum şi interesul scăzut pentru un stil de viaţă sănătos aduc din ce în ce mai mulţi pacienţi în stare gravă în spital, a remarcat medicul specialist gastroenterolog Silviu Gavrilă. Din dorinţa de a nu mai vedea atât de multe cazuri grave de probleme digestive şi de a nu mai pune aşa des diagnosticul de cancer digestiv, tânărul medic de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina se implică în activităţi de voluntariat, pentru organizarea unor tabere de nutriţie şi cluburi de sănătate pentru a-i informa pe olteni în legătură cu importanţa prevenţiei.
„Weekend Adevărul“: De regulă, cum ajung pacienţii la dumneavoastră la cabinet? Vin direct sau ajung din Urgenţă?
Dr. Silviu Gavrilă: Dacă merg în Urgenţă şi acuză dureri de burtă, se umflă, au abdomenul umflat cu lichid de ascită, se cunosc cu afecţiuni hepatice, colegii ne cheamă pe noi şi ştiu exact despre ce este vorba. Ei se pot adresa şi medicului internist, se pot adresa chirurgului, dar dacă nu este o cauză chirurgicală, atunci noi suntem solicitaţi să consultăm aceşti pacienţi. Mai sunt medicii de familie care văd mai întâi pacienţii, înţeleg despre ce e vorba şi ştiu exact la ce medic să îi trimită.
Când vorbim de urgenţă, vorbim de stadii avansate ale bolilor pe care le investigaţi şi trataţi?
Da şi nu. Când auzim de Urgenţă, la asta ne gândim prima dată, dar sunt pacienţi care au simptomatologie mai veche, de câteva luni, de exemplu, dar se gândesc să vină în Urgenţe să fie investigaţi, că li s-a accentuat simptomatologia de câteva zile. Dar, în principiu, vin în Urgenţă cei care au o afecţiune acută. De altfel, asta e situaţia ideală, ca să nu se aglomereze Urgenţa cu pacienţii cronici. Un pacient dacă are diaree, constipaţie sau o simptomatologie cronică – o durere abdominală care persistă de mai mult timp, de exemplu –, atunci pacientul respectiv să fie investigat prin policlinică, ca să nu aglomerăm urgenţa.
CE ESTE DIAREEA CRONICĂ
Ce înseamnă cronic? Poate aştepţi să-ţi treacă acea durere şi nu se-ntâmplă. Cât să aştepţi?
De obicei, după câteva săptămâni, dacă situaţia continuă, putem vorbi despre o afecţiune cronică. Vă dau un exemplu: o hepatită este cronică după şase luni sau un sindrom diareic, după trei săptămâni-o lună, când deja vorbim de ceva care se cronicizează.
Cum ai putea să stai o lună cu simptomatologie diareică?
Diareea nu este neapărat acea diaree apoasă, poate să fie un scaun mai moale care să nu spună nimic pe moment. Trebuie să vedem care e cauza acelei diarei. Poate să fie o afecţiune pancreatică, o afecţiune gastrică, o afecţiune a colonului, sunt mai multe cauze posibile. Poate fi şi o tumoare. De aceea, este foarte important să fie investigată, dar nu în Urgenţă, dacă simptomatologia nu se modifică brusc şi nu e acută.
Spuneaţi că pacienţii vin şi după săptămâni întregi în care au suportat o anumită suferinţă. Se şi tratează în această perioadă? Vă confruntaţi cu fenomenul automedicaţiei?
Sigur că da! Din păcate, sunt pacienţi care se documentează de pe internet, de la doctorul Google, iar asta este, într-adevăr, o problemă, pentru că ei cred că au o afecţiune şi se tratează aiurea... Întâi trebuie pus un diagnostic şi după aceea urmat un tratament. Or, un autodiagnostic este greşit de cele mai multe ori. Şi mai este o situaţie-problemă: dacă un vecin sau un prieten, o cunoştinţă a avut o simptomatologie asemănătoare, aplică acelaşi tratament ca al aceluia. Nu este corect! E nevoie de sfatul unui specialist, fiindcă fiecare persoană în parte are particularităţile sale.
PERICOLELE IBUPROFENULUI ŞI ALE PARACETAMOLULUI
Ce se poate întâmpla, care sunt riscurile?
În primul rând, se întârzie diagnosticul corect şi pot să apară complicaţii postmedicamentoase. Vă dau un exemplu: dacă în cazul unei banale răceli ne îndopăm cu medicamente şi în special cu antiinflamatoare, în cazul unei dureri de spate, dureri articulare, luăm iarăşi antiinflamatoare, iar acestea pot fi o cauză a hemoragiilor digestive cu apariţia de gastrite hemoragice sau ulcere hemoragice. E un caz pe care-l întâlnim destul de des. În plus, puţină lume ştie că tratamentul cu paracetamol este dăunător pentru ficat, şi-atunci tratamentul trebuie administrat numai la indicaţia unui specialist.
Paracetamolul şi ibuprofenul se dau, din păcate, şi la copii, adesea „preventiv“.
Da, exact, „preventiv“, oamenii se sperie, vor să se trateze repede, şi-atunci apelează la aceste medicamente care par inofensive.
Care ar fi sfatul dumneavoastră de specialist în astfel de situaţii?
Din câte observ, medicii nu mai merg pe ideea menţinerii febrei peste o anumită valoare. În mod normal, febra este un mecanism de apărare al organismului, pentru că bacteriile nu rezistă la o anumită temperatură pe care organismul o creşte tocmai pentru a se apăra. Şi-atunci, noi venim şi scădem febra, chiar şi atunci când vorbim de o febră de 38 de grade Celsius, nu de 39 sau 40 de grade, când chiar trebuie să intervii. Nu este întotdeauna necesar să intervenim cu medicamente pentru a stopa acest fenomen. Dar nu vă gândiţi că lucrul ăsta se-ntâmplă doar în România, automedicaţia se-ntâmplă şi la alţii.
EFORTUL DE VĂRSĂTURĂ, RISC DE HEMORAGIE
Hemoragia digestivă cât este de gravă?
Depinde ce a determinat-o. De cele mai multe ori, este secundară unei afecţiuni. Apare mai frecvent la pacienţii cu afecţiuni hepatice, şi aici mă refer în mod special la ciroza hepatică, unde apar secundar varice esofagiene, care sunt dilataţii de vase la nivelul esofagului. Aceşti pacienţi au gastrită şi ulcer mai des decât ceilalţi. O hemoragie digestivă la pacientul cu afecţiune hepatică este destul de gravă dacă apare pe fondul sângerării din varicele esofagiene. Depinde dacă ulcerul respectiv sau hemoragia din acele vase este de volum mare. Un ulcer poate să întâlnească, atunci când erodează mucoasa respectivă, şi un vas de sânge, şi-atunci hemoragia este severă. Mai sunt şi gastritele de după administrarea de antiinflamatoare. Mai sunt ulcere la nivelul stomacului care ţin de o bacterie, Helicobacter pylori, care, netratată, nediagnosticată, în timp favorizează apariţia de ulcere şi gastrite şi cancere de stomac. Şi-atunci, dacă ar fi să fac o scurtă clasificare, când vorbim de cele mai frecvente cauze de hemoragii digestive superioare, aici cuprinzând stomacul, esofagul şi duodenul, sunt: ulcerele – ulcerul duodenal, afecţiunile esofagului – esofagita de reflux, ulcerul esofagian şi varicele esofagiene, care apar şi în afecţiunile hepatice. Cele mai grave sunt ulcerele şi varicele esofagiene, cancerele digestive de obicei dau hemoragie mai rar decât celelalte pe care le-am amintit. Se poate întâmpla şi la pacienţii care consumă alcool, la gravide, la cei care varsă: în efortul acela de vărsătură, mucoasa esofagului se poate ulcera. De obicei, însă, acestea nu sunt foarte grave, dar sunt întâlnite destul de des. Însuşi efortul de vărsătură poate produce la nivelul mucoasei o leziune. De obicei, este o leziune liniară, nu foarte gravă, în 80% din cazuri este benignă, nu durează foarte mult. Dar sunt şi 20% care au nevoie de transfuzii de sânge, au nevoie de tratament imediat, au nevoie de diagnostic.
Care sunt semnalele de alarmă?
Atunci când cineva varsă sânge sau are un scaun moale, urât mirositor, negru ca păcura. Acesta poate fi un semn că undeva la nivelul stomacului, duodenului sau esofagului este o leziune. Chiar dacă nu este prezentă durerea, acolo are loc o hemoragie. Sunt persoane care stau zile întregi cu scaun negru, ăsta este un semn că undeva mai sus curge sânge care se digeră parţial şi la ieşire este negru. Mai evidentă este hemoragia prin văsătură, aceea alarmează, într-adevăr, dar la scaunul negru, de obicei, oamenii spun: „Am avut un scaun negru, nu ştiu de ce“. Dar oamenii trebuie să fie educaţi.
Nu există niciun alt semnal de alarmă? Te simţi bine în rest, când se întâmplă aşa ceva în organism?
Dacă hemoragia nu este severă, poate să nu fie simptomatologie. Uneori, pacientul poate să simtă dureri abdominale, să se simtă ameţit, fără putere... Acelea sunt semne care indică o hemoragie digestivă severă. Este o anemie acută. Dacă nu sunt prezente aceste semne, unii pacienţi pot să o ducă pe picioare şi să vină în situaţia în care au hemoglobina foarte scăzută. Nu toate hemoragiile digestive sunt continue. Se poate întâmpla să aibă o hemoragie dintr-un ulcer, dintr-o leziune la nivelul tubului digestiv, care se poate opri de la sine. Dar multe au nevoie de tratament.
Dar cele care s-au oprit de la sine necesită tratament?
Necesită în primul rând diagnostic, trebuie să ştim sursa. Şi noi, ca medici, bănuim care ar putea să fie cauza, dar până nu investigăm endoscopic, pentru a identifica leziunea, nu putem spune cu certitudine că a fost o esofagită, că a o fost o gastrită, că a fost un ulcer, că a fost un cancer.
IMPORTANŢA ENDOSCOPIEI
Ce metode de investigaţie foloseşte gastroenterologul?
Metoda cea mai utilă este endoscopia digestivă, pentru că ea nu numai că vizualizează, dar cu ajutorul ei şi putem trata. Vă dau un exemplu: putem lega varicele esofagiene care sângerează, acele vase de sânge care sunt dilatate pot să fie ligaturate cu nişte benzi speciale care se aplică, astfel încât să se întrerupă hemoragia, ca un elastic. Sau putem injecta adrenalină într-un ulcer care sângerează, putem face rezecţii de polipi, de leziuni, este o investigaţie destul de eficientă şi ne poate ajuta enorm în diagnostic. Am pus accentul mai mult pe afecţiunile acute de hemoragie, dar o endoscopie nu se adresează neapărat hemoragiei, ci poate fi utilă în depistarea unor boli inflamatorii ale colonului sau ale tubului digestiv superior – stomacul, duoden, pot să fie colite de diferite motive, pot să fie neoplasme. Chiar am pe cineva care are o tumoare de coaste. I s-a luat biopsie de acolo şi la examenul histopatologic s-a constatat că este un adenocarcinom. Acum asta ne spune că e posibil să fie punctul de plecare din altă parte, chiar poate să fie tubul digestiv. La coastă, acolo, a răspuns, iar eu intru să văd dacă există o tumoare la nivelul colonului, la nivelul stomacului, la nivelul esofagului, caut punctul de plecare.
Se-ntâmplă des ca pacienţii să ajungă la medic foarte târziu, când apar metastazele?
Da, din păcate! Chiar acum a venit cineva cu un cancer hepatic tumoral, căruia nu i se mai poate face nimic. Nici chiar cu tratamentul avansat. Din păcate, nu avem întotdeauna răspunsul pe care ni l-am dori, sperăm ca pe viitor să se poată face mai mult. Uneori, oamenii trăiesc cu impresia că n-am făcut totul pentru ei, că n-am găsit un panaceu, un tratament-minune, o mare parte merg la alte spitale, merg la Fundeni, primesc acelaşi diagnostic.
Şi totuşi, este importantă a doua părere, a treia părere?
Uneori nu strică şi chiar noi solicităm acest lucru. Pentru că suntem o echipă, nu concurăm cu alţi medici şi acea a doua opinie nu este un semn de slăbiciune profesională, de incapacitate, ci, din contră, ne ajută şi pe noi, şi pe pacient. Pacientul nu e al meu, e al nostru, oricum în spital facem o echipă, o comisie mică, cu medici de diverse specialităţi.
„Să mâncăm mezeluri este cel mai grav lucru pe care putem să-l facem!“
Cât din patologia pe care o trataţi e cauzată de modul de alimentaţie?
Foarte mult! Nu trebuie să ne gândim că afecţiunile digestive sau cardiovasculare sau cancerele sunt neapărat cauzate de modul în care am trăit. Sunt situaţii care nu depind de noi, chiar în 30%-40% din cancere! Dar în cazul diabetului, în cazul anumitor cancere digestive sau afecţiuni cardiovasculare, depinde foarte mult de mediul nostru de viaţă. Şi aici aş vrea să atrag atenţia, deşi poate vor fi contestatari, dar vorbim de lucruri demonstrate. Mă refer la consumul exagerat de grăsimi, de zahăr şi de carne, şi în mod special la acest consum de proteină, în mod special de carne roşie. Iar carnea prăjită este un factor de risc în bolile canceroase.
După diagnosticare pacienţii renunţă definitiv la carne?
Da, dar ideal ar fi să nu ajungă acolo, pentru că nici a trece la o dietă drastică dintr-odată nu e ok. Boala respectivă nu poate da înapoi pentru că dintr-odată nu mai mănâncă. În cancerul instalat, dacă este în stadiu curabil, şansele de supravieţuire sunt foarte bune. Consumul de carne e bine să fie redus extrem de mult. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca, pentru a reduce considerabil riscurile, să se consume 50 de grame de carne pe zi.
Presupun că fără mezeluri şi produse procesate...
Este cel mai grav lucru pe care putem să-l facem! Studiile spun că şi o felie de 9 grame de salam, de mezel determină creşterea cu 19% a riscului de cancer de sân la femei. 9 grame, o feliuţă, practic, creşte riscul de cancer de sân, nici nu mai vorbim de riscul de cancer esofagian, digestiv, de colon!
TABERE DE NUTRIŢIE ÎN FĂGĂRAŞ
Aţi derulat tabere de nutriţie şi acţiuni de conştientizare. Continuaţi?
Am fost la clubul pensionarilor din Slatina şi mi-a plăcut ideea că acolo chemau câte-un medic să vorbească despre diverse afecţiuni. Nu am experienţa cluburilor de nutriţie în Slatina, dar sunt organizate cluburi în Craiova, la Vâlcea, în care sunt invitaţi oameni în diferite locuri, pe cartiere, şi sunt învăţaţi cum să trăiască sănătos. Iar în urma acelor cluburi de sănătate care s-au organizat, aveau loc tabere de sănătate, de vară. Undeva la poalele munţilor, în Făgăraş, în mod special, aveau loc tabere speciale în care oamenii erau educaţi să trăiască sănătos, în mod special, cum să mănânce sănătos, erau împărţite şi cărţi cu reţete culinare. Mulţi oameni sunt dispuşi să facă eforturi pentru sănătatea lor, dar nu ştiu ce să facă efectiv, şi ar trebui o implicare mai mare.
Ce vă împiedică, pe dumneavoastră, pe medici, să faceţi mai mult? Timpul, birocraţia?
Timpul, nu avem timp să stăm de vorbă cu oamenii mai mult, să-i învăţăm să trăiască diferit. Dar eu zic că este o vină împărţită, totuşi. Trebuie să stăm de vorbă altfel cu oamenii. Sunt, e drept, foarte mulţi pacienţi, noi suntem puţini, şi-atunci e timpul atât de scurt, trebuie să fugim la Urgenţe, ba în policlinică, ba la endoscopie, alergăm tot timpul şi pierdem legătura cu omul. ;
„În sudul ţării, ciroza hepatică este în creştere“
Care afecţiuni au avut incidenţă mai mare şi au în continuare?
În patologia noastră, în partea noastră de sud, consumul mare de alcool este o problemă de sănătate publică. Ciroza hepatică este în creştere, hepatitele iarăşi sunt o problemă, vorbesc de hepatitele virale. Dar e bine că în ultimul timp se tratează şi tratamentul este eficient, este o veste bună. Afecţiunile tumorale sunt şi ele în creştere şi, din păcate, veştile nu sunt bune, studiile spun că în următorii câţiva ani, incidenţa cancerelor la populaţia vârstnică va creşte cu 70%-80%. Nu ar trebui să ne confruntăm cu atâtea tipuri de cancer, şi aici vorbesc de ce putem face noi. Repet, nu toate cancerele au o cauză care ne priveşte direct, sunt cauze genetice de cancer, sunt cancere date de poluare, sunt infecţii virale care pot duce către apariţia unui cancer. Ideal ar fi să nu se cadă în nicio extremă, nici în aceea de a căuta obsesiv un diagnostic ce nu este, şi nici în cealaltă. Am situaţii în care pacienţii vor să facă o colonoscopie din şase în şase luni, dau exemplul ăsta pentru că este în domeniul meu. O colonoscopie normală nu se repetă dacă n-au fost probleme, n-au fost leziuni, decât la opt-zece ani. Dacă au fost leziuni preexistente, de exemplu polipi, aceştia se rezecă şi se urmăresc la intervale mai mici de timp. Dar nu orice durere de burtă reprezintă cancer, să fim înţeleşi. ;
CV
Voluntariat pentru promovarea stilului de viaţă sănătos
Numele: Silviu Elian Gavrilă
Data naşterii: 4 septembrie 1984
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova în 2011.
Şi-a făcut rezidenţiatul în specialitatea Gastroenterologie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
Din 2016, este medic specialist gastroenterologie în cadrul secţiei de Gastroenterologie de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina.
Desfăşoară proiecte de voluntariat – tabere şi cluburi pentru un stil de viaţă sănătos.
Locuieşte în: Craiova.
Se încarcă comentariile...
