Secretele ablutofobiei, frica de a face baie. De ce este bine să ne obişnuim copiii de mici cu apa şi cum putem scăpa de teama de a face chiar şi un simplu duş
0Frica de îmbăiere, cunoscută de specialişti sub numele de „ablutofobie“, este mai des întâlnită decât s-ar crede. Ea predomină mai ales în rândul adulţilor şi cel mai adesea una dintre cauze este un incident petrecut în timpul copilăriei. Această fobie se manifestă în teama de a face duş şi poate merge chiar până la fobia completă de orice contact cu apa.
Dacă pentru majoritatea oamenilor îmbăierea este un proces cât se poate de normal şi de firesc, pentru alţii însă, acest lucru reprezintă apanajul celei mai mari temeri a lor. Ablutofobia, adică frica de a face baie, este, spun specialiştii, declanşată de o traumă din trecut – cel mai probabil petrecută în timpul copilăriei, trauma putând fi ori una trăită la propriu de către persoana în cauză, fie una văzută de către aceasta şi care l-a marcat.
Mihaela Dincă, psiholog în Slatina, spune că ablutofobia se întâlneşte, conform statisticilor, mai ales în rândul femeilor, aceasta şi din cauză că femeile sunt o fire mai delicată, mai uşor influenţabilă şi care păstrează mai mult timp în sine problemele cu care se confruntă.
”Despre ablutofobie, frica de a face baie, nu se vorbeşte prea mult nici la televizor şi nici în presă, deşi este vorba despre o fobie serioasă şi care se întâlnită în cazul multor persoane, unele dintre acestea neştiind că suferă de această fobie şi punând totul pe seama unor situaţii pe care le consideră minore şi neînsemnate. Ca orice fobie, şi aceasta are, în cele mai multe cazuri, legătură directă cu un incident grav, chiar tragic, petrecut în trecut, cel mai adesea în copilărie. Această întâmplare ce-şi pune amprenta asupra individului ce prezintă asemenea simptome poate să se fii întâmplat fie sieşi, fie unui alt membru al familiei sau chiar unui necunoscut, dar la care individual să fii fost martor. Un lucru este însă clar şi în cazul acestei fobii: situaţia de teamă este puternic influenţată de personalitatea individului respectiv”, afirmă psihologul Mihaela Dincă.
Ablutofobia, ca multe ale fobii, se tratează de cele mai multe ori prin terapia cognitiv-comportamentală, specialistul – neapărat un psiholog sau un psihiatru – având astfel prilejul de a ajuta persoana ce prezintă fobia în cauză să înfrunte temerea ce îl marchează şi să înţeleagă ce anume i-a provocat-o. Pe parcursul terapiei, individul este încurajat să ia contact direct cu obiectul ce i-a provocat fobia şi să redevină stăpânul propriei persoane.
Specialişti spun că sunt numeroase şi situaţiile în care persoanele ce prezintă simptomele unei fobii să o fi ”moştenit” de la alte persoane, fie un membru al familiei sau o altă persoană cunoscută şi care a manifestat temerea în cauză. Cu alte cuvinte, o fobie se poate dezvolta în subconştientul unei persoane şi prin intermediul altcuiva decât un incident sau o tragedie din trecut trăită de către individ.
Ca şi etape ale terapiei aplicabile în cazul ablutofobiei se numără, de exemplu, deschiderea robinetului cu apă sau aşteptarea, în incinta băii, până se umple cada cu apă, pentru a se ajunge, ulterior, la menţinerea picioarelor în cada în care este lăsată să curgă apa. Scopul unei asemenea metode constă în obişnuirea corpului cu obiectul fricii, relaxarea tot mai conştientă a individului în faţa fobiei şi, apoi, înfruntarea acesteia. În cazurile mai dificile se apelează la medicaţie sau chiar la hipnoză.
Specialiştii recomandă ca metodă de prevenire a apariţiei acestei fobii la copii ca ei să fie obişnuiţi cu apa de mici astfel încât să se simtă în largul lor într-un asemenea mediu. Baia cu forţa este total respinsă, aceasta putând ajunge să stea chiar la baza declanşării ablutofobiei. În general, se recomandă ca cei mici să fie duşi la mare sau la o piscină înainte de a împlini doi ani, după această vârstă putând apărea probleme deoarece copilul nu-şi mai poate controla imaginaţia aflată în continuă dezvoltare.
Mai puteţi citi pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
