„Prinţesa Sofia“ şi „Spiderman“, de nouă luni în şomaj tehnic. Afaceri năruite ca nişte castele din cărţi de joc
0
Din răsfăţaţii care îşi putea permite multe, pentru că într-un week-end sau la un eveniment câştigau cât alţii într-o lună întreagă, instrumentiştii, soliştii, fotografii, decoratorii etc. au ajuns să-şi amaneteze sau chiar să-şi vândă instrumentele, luând calea străinătăţii.
Să rămâi peste noapte cu o treime din venitul încasat lunar este un coşmar pentru oricine. Să nu mai ai nici măcar atât, e deja disperarea care te determină să-ţi faci bagajul şi să pleci unde vezi cu ochii.
Este ceea ce li s-a întâmplat sutelor de profesionişti din industria recreativă şi distractivă, dar şi instrumentiştilor, fotografilor, decoratorilor etc. care şi-au construit mici afaceri pe seama evenimentelor de tip nunţi, botezuri, aniversări petreceri de tot felul.
Sunt opt luni de când toată această industrie lâncezeşte, fără perspectivă. Dacă ospătarii şi bucătarii au avut cel puţin soluţia şomajului tehnic, veniturile scăzând chiar şi cu două treimi, membrii formaţiilor muzicale au rămas fără niciun fel de plan.
Nunţile s-au anulat una după alta ori s-au reprogramat, cert este că de la un venit de 10.000-13.000- 15.000 lei pe eveniment la situaţia de a returna un avans primit cu luni în urmă, bani pe care nu-i mai ai, s-a pogorât dezastrul.
„E jale, nu putem vorbi de o scădere procentuală. S-a terminat, e terminat tot-tot. S-au anulat toate nunţile. Dacă aveam pentru 2021 nunţi contractate în 2019, unde să le duci pe cele de acum? Am mai reprogramat, dar sunt clienţi care au anulat evenimentul, pur şi simplu, şi a trebuit să le returnăm avansul. Când am eu o dată liberă, nu are fotograful, când avem amândoi nu găsesc sală. Este o situaţie pe care nici ei nu şi-au dorit-o, de care nici noi nu suntem vinovaţi...“, explică Florin, şeful unei formaţii muzicale îndrăgite din Oltenia.
Şi mai grav este că cei implicaţi în acest domeniu au investit, de-a lungul anilor, totul în pasiunea lor şi au mizat pe o singură carte.
„Puţini sunt cei care au şi un loc de muncă stabil, într-un alt domeniu, cum este cazul meu. Unul dintre partenerii mei nu a avut însă nicio altă soluţie, aşa că a luat calea Angliei, cu soţia, şi şi-au lăsat acasă copilul de 4 luni, în grija bunicii. N-au avut, oamenii, ce altceva să facă, nu aveau din ce trăi“, mai spune interlocutorul nostru, explicând că mulţi colegi de-ai săi au ajuns la astfel de soluţii disperate după ce mai întâi au încercat să-şi valorifice instrumentele şi să „mai lungească boala“.
„Sunt pline site-urile de anunţuri de vânzări de acest tip, se vând instrumente, se vinde aparatură, dacă cineva este interesat de toate astea, acum e momentul să cumpere, se vând extrem de ieftin“, mai spune bărbatul, care mărturiseşte că nu ştie exact cum va reuşi să iasă din necaz.
„De altceva nu mă apuc, pentru că îmi place ceea ce fac“
Dacă cei mai loviţi sunt cei care întreţin cu muzică bună atmosfera la o petrecere, nici colegii lor fotografi nu o duc prea bine. Şi aceştia investesc, considerabil chiar, pentru că tehnica se uzează moral în cel mult patru ani, explică Marian, fotograf de evenimente.
„Foarte tare suntem afectaţi. 90% din evenimente le-am anulat sau le-am reprogramat, mai degrabă. În momentul când le-am reprogramat nu venise încă valul doi şi lumea era încă încrezătoare că vom scăpa. Probabil că acum, dacă aş fi reprogramat, s-ar mai fi gândit că nu prea au şanse mari. Mai mult în 2022 s-au reprogramat, pentru că nu mai erau restaurante libere, nu s-au mai înţeles cu formaţiile de muzică, pentru că erau ocupaţi... A fost extrem de dificil. Au rămas jumătăţi de botezuri, a rămas doar ceremonia de la biserică. Cele mai multe nu au avut petrecere, câteva am mai prins cu petrecere. Asta înseamnă jumătăţi de contract“, a explicat fotograful.
Acesta a spus şi că, din păcate, cu doar două săptămâni înainte de declararea stării de urgenţă investise o sumă considerabilă în aparatură.
Deşi lucrurile merg parcă din rău în mai rău, fotograful spune că nu s-a gândit o clipă să renunţe, pentru că a face fotografie a devenit un mod de viaţă, este, pentru el, dincolo de sursa de venit pentru traiul de zi cu zi.
„Sub nicio formă nu renunţ. Cred în ceea ce fac şi nu aş mai putea să o iau de la început cu altceva. Am renunţat la tot pentru fotografie, pentru video, am investit enorm, îmi place ceea ce fac, sunt ok, chiar dacă nu voi mai câştiga ca anii trecuţi, sper să supravieţuiesc. E un mod de viaţă, nu neapărat o sursă de venit, n-am gândit niciodată aşa ceva. Şi n-aş putea să trăiesc fără. Anterior am mers în paralel cu serviciul, pentru că eu fac asta de 20 de ani. Sâmbăta-duminica eram liber, dar nu mai făceam faţă“, a mai spus fotograful.
Cât despre ce se mai poate face pe eveniment, a avut, spune, şi câte trei botezuri într-o zi, strict ritualul religios. „Mă duceam şi la trei botezuri într-o zi. Îi programam la biserică să fie ore diferite, la 13.00, 15.00 şi 17.00, am mai avut colaborări cu mai mulţi colegi... Nu pot să zic că am murit de foame, dar nu e ca înainte. Şi, din fericire, lucrează soţia. Şi băiatul mă ajută, e student şi face facultatea online. Scăderea de venituri cred că e 90%, dar nu m-am văitat. Am muncit mai mult, am căutat şi alte soluţii, şedinţe foto, am găsit de lucru, dar mult mai prost plătit“, a mai spus Marian, care şi-a suspendat în această perioadă şedinţele foto din studio, a acceptat doar şedinţe în aer liber. Chiar şi acestea au gradul lor de risc, ca de altfel, orice interacţiune. La un astfel de eveniment s-a îmbolnăvit unul dintre colegii săi, un bărbat de doar 41 ani, care a făcut o formă gravă de COVID-19.
„Firmele stau mai rău decât stăteau în aprilie“
Dramatică este cu adevărat situaţia şi în industria recreativă. Locurile de joacă sunt închise din luna martie, scurtele perioade în care restricţiile au fost ridicate, total sau parţial, ocolind acest domeniu.
„Noi nu avem activitate din martie. Nu am avut voie să funcţionăm absolut deloc şi singurul ajutor îl reprezintă şomajul tehnic pentru angajaţi. Am început cu 10 şi mai avem patru. Am una dintre fete care a fost cu noi de la început şi ne susţine, dar nu ştiu cât va mai putea... De obicei rămân cei cărora le place ceea ce fac. Fetele care au plecat, au plecat în afară, pentru că în ţară, fiind perioada aceasta e greu să găseşti un loc de muncă“, spune Mirela Preda, reprezentanta firmei care a deschis, cu 10 ani în urmă, primul loc de joacă din Slatina.
Fetele care până în martie îi încântau pe copii, aducându-le la aniversări şi onomastici eroii preferaţi, stau acum acasă şi primesc 1.000 lei lunar, câştigul fiind până atunci şi de trei ori mai mare. Mult nu vor mai rezista, e convinsă Mirela Preda, însă toată lumea speră într-o redresare.
Petrecerile la locul de joacă au rămas amintire FOTO: arhiva Mirela Preda
Până acolo, singura activitatea cu care mai reuşeşte să-şi plătească din vechile facturi este magazinul de baloane şi articole pentru petrecere.
„Restaurantele, e adevărat, au putut să facă treaba asta, să treacă pe catering, însă la noi e diferit. Nu-şi cumpără lumea în fiecare zi baloane cu heliu“, spune tânăra care, cu toate acestea nu se vede făcând altceva. Are de rezolvat problema chiriei, pentru care va da în judecată proprietarul, care solicită plata integrală pentru toate lunile fără activitate.
Singura gură de oxigen pe perioada verii a rămas partea de afacere cu aranjamente din baloane, şi aceasta, acum, în pericol FOTO: Arhiva Mirela Preda
„La chirie o să mergem în judecată, pentru că proprietarul vrea plata integrală... Am pierdut investiţia de acolo, ne-am luat lucrurile. Verbal am discutat, mi s-a spus să stau liniştită, bănuiesc că nimeni nu s-a gândit că va dura atât. Noi pe 11 martie am închis, pentru că deja observasem o îngrijorare a părinţilor. În 15 s-a dat starea de urgenţă şi a urmat tot ce a urmat. Noi n-am avut posibilitatea să deschidem în vară, dar nici n-am primit niciun sprijin, în afara şomajului tehnic pentru angajaţi. Am acest magazin, dar nu toată lumea îşi cumpără baloane cu heliu în fiecare zi. Vin cei care cumpără o cifră, lumânări, farfurii, şerveţele, balon, şi pentru că nu le pot oferi altceva nici măcar acasă copiilor, petrecerile nefiind permise, le oferă un decor. Pentru mine asta înseamnă să am activitate. Firmele stau mai rău decât stăteau în aprilie. Sunt 10 ani de activitate. E foarte greu să renunţi oricum, pentru că noi investiţia am făcut-o din banii noştri şi tot ce am făcut, am reinvestit. E greu să renunţi la ceva unde ai pus pe lângă bani, suflet şi speranţe, şi-ţi şi place ceea ce faci, pentru că dacă nu-mi plăcea, renunţam demult“, mai spune Mirela.
Aceasta a amintit că sunt luni în care banii pentru plata salariilor lucrătorilor trimişi în şomaj tehnic vin la timp, iar acestea, „întâmplător“, sunt luni cu alegeri, şi altele în care patronii se fac luntre şi punte să-şi plătească angajaţii, recuperându-i ulterior.
Poveştile triste nu se opresc nici pe departe aici. Decoratorii sunt şi ei îngrijoraţi când primesc un nou plic, o nouă notificare de plată, curăţătoriile, care aveau un segment important de clienţi legat tot de evenimente, sunt în aceeaşi situaţie, nemaivorbind de proprietarii de restaurante care au investit în vară în corturi pentru evenimente, atunci când nu s-au mai permis petrecerile în interior, pentru ca în plin sezon de nunţi să se prăbuşească totul şi să rămână cu investiţii neamortizate, cu rate, cu angajaţi în şomaj etc.
Se încarcă comentariile...
