Primele roşii ale legumicultorilor olteni sunt deja pe tarabe, iar conopida în supermarket: „Din decembrie muncim“. La ce preţ se vând

Roşiile legumicultorului din Olt ajung în pieţe din toată ţara

Primele tomate obţinute în solariile oltenilor au ajuns pe tarabe în săptămâna dinaintea Paştelui. Deşi preţul nu e chiar un chilipir, fermierul care le produce de-abia poate onora comenzile.

Primul fermier din bazinul legumicol Pleşoiu, judeţul Olt, care a scos pe piaţă tomatele este, şi în acest an, Simon Idita. Au trecut de atunci două săptămâni, între timp tomatele au plecat spre diverse pieţe şi din alte solarii, însă preţul rămâne în continuare mare.

Primul lot de tomate a fost vândut de producătorul Simon Idita cu 18 lei/kilogram. Deşi preţul poate părea mare, clienţii care cunosc produsele fermierului au dat banii fără să clipească, bucuroşi să simtă gustul roşiilor autentice.

„Oamenii au căpătat încredere. Ştiu că încerc să folosesc cât mai puţin produse fitosanitare şi asta a contat. Vin la mine şi văd că fata mea, care are 4 ani, ia la întâmplare roşii din bax şi mănâncă şi atunci au încredere“, spune fermierul care a cultivat tomate extratimpurii pe aproximativ 5.500 m.p.. Cu cel mai bun preţ, însă, a vândut o cantitate mica, 100 kilograme, iar de câteva zile preţul s-a stabilizat la 15-16 lei. Tomatele de la Pleşoiu ajung în pieţele din toată ţara, însă nu şi în supermarket.

„M-am interesat, mi-au spus că nu au deschis încă un cod pentru producătorii locali. Nu am nici continuitate, am înţeles şi treaba asta, aşa că mă orientez spre un soi care să-mi permită să culeg 3 luni şi ceva, nu o lună, după care, stop“, a declarat fermierul, care a reuşit în schimb ca pentru hypermarket să livreze, în săptămâna dinaintea Paştelui, ceapă verde.

Munca pentru a obţine tomatele este însă enormă. Începe din decembrie, când solariile sunt încălzite pentru răsaduri, şi se termină cu recoltarea, un preţ sub 10 lei/kg neasigurându-i profitul.

„Dacă este peste 10 lei am şi eu un profit, dacă e sub, nu e profitabil, pentru că de la 1 decembrie eu am început să bag în foc la răsaduri. Soiul ăsta face un kilogram şi, maxim două. Mulţi aleg un kilogram, să mizeze pe preţ, le pun mai dese în solar, ciontează planta respectivă, îi taie vârful. Eu merg pe un ciclu un pic mai mare, cu toate că nici eu n-o să mai am mai mult de o lună de acum“, a mai spus legumicultorul.

Efortul de a produce sănătos nu înseamnă doar asigurarea temperaturii şi umidităţii. Plantele se mai şi îmbolnăvesc, iar de curând a reapărut insecta care le face fermierilor mari-mari probleme, tuta absoluta.
„Încerc să  nu dau nici măcar cu insecticide. Am jumulit şi frunzele afectate de tuta absoluta asta, am jumulit orice frunzuliţă care era afectată, ca să nu măresc infecţia. Am văzut că se scrie, şi pe fFcebook, că sunt forţate, că sunt tratate cu chimicale, că se roşesc artificial, însă lumea trebuie să se gândească la faptul că au aproape 6 luni, nu e viţă de vie, să rodească la 12 luni, e cursul firesc“, a mai spus fermierul, menţionând că are cheltuieli, în medie, de aproximativ 10.000 lei/săptămână.

Conopidă şi gulii

Pandemia i-a adus şi pe lucrători acasă de prin alte ţări, iar acum are şi forţă de muncă, a mai spus Idita, care plăteşte zilierii la oră, plus hrana.

Din aceeaşi localitate, dar cu o experienţă de trei ani de când livrează unui mare lanţ de supermarketuri, Ion Păunel livrează în această perioadă conopidă, varză şi gulii, după ce în săptămânile trecute tot din Olt au ajuns în depozite verdeţuri de tot felul.

A ales un produs care la piaţă nu prea are, primăvara, căutare, însă care în marketuri îşi găseşte locul pe raft. Ion Păunel admite că nu e uşor să mizezi pe o cultură care pare un risc, mai ales când toată lumea cultivă altceva şi când experienţa vânzării la piaţă, pe care o are de-o viaţă, este şi ea în continuare profitabilă. Viitorul va fi însă acesta, să-ţi aleşi o nişă, să respecţi regulile, să fii serios în derularea unui contract şi să accepţi că uneori preţul oferit poate fi mai mic decât cel obţinut la piaţă, dar că sunt şi momente în care vânzarea cu amănuntul, la tarabă, nu-ţi va permite să valorifici toată marfa, spune fermierul.