Povestea rudarilor care fac şcoală alături de copiii lor. „Încă-şi mai căsătoresc fetele la 12-13 ani“

Povestea rudarilor care fac şcoală alături de copiii lor. „Încă-şi mai căsătoresc fetele la 12-13 ani“

Adulţii se întorc la şcoală şi termină gimnaziul FOTO: arhiva Ioana Diaconu

De aproape 15 ani, într-o şcoală de ţară din Olt în care copiii etnicilor romi sunt majoritari se implementează proiecte de tot felul care să-i aducă, dar să-i şi ţină pe elevi la şcoală. S-a ajuns ca zeci de adulţi să se întoarcă anual pe băncile şcolii, iar copiii lor să-şi dorească să ajungă la liceu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Romii şi rudarii (ultimii refuză să fie numiţi romi) sunt majoritari într-o şcoală de ţară din Olt în care numărul de elevi nu a scăzut de zeci de ani, cum s-a întâmplat în atâtea şi atâtea localităţi. „Ei ţin, practic, numărul de elevi la acest nivel, ei nu pleacă“, începe directoarea şcolii, Ioana Diaconu, să ne desluşească povestea şcolii din Scărişoara în care peste 200 de elevi sunt ajutaţi cu o masă caldă la prânz, ajutor din partea profesorilor la teme, la programul after-school implementat în şcoală şi sprijin pentru adulţii care îşi doresc să termine „la bătrâneţe“ opt clase.

Şcoala poate fi un exemplu din multe puncte de vedere. Românii, romii şi rudarii trăiesc în bună înţelegere de când se ştiu. „Prietenii mei au fost romi, ne-am înţeles dintotdeaua“, spune prof. Ioana Diaconu, pentru care fiecare copil din etnie care hotărâşte să meargă mai departe, la sfârşitul clasei a VIII-a, reprezintă o poveste de succes.

„E societatea banului şi, punând banul în balanţă cu educaţia, primează banul“

„Suntem o şcoală incluzivă şi învaţă copii de trei etnii – română, romă şi rudari, rudarii se consideră o etnie separată. Rudarii sunt într-un procent destul de mare, ei nu prea pleacă din comună şi datorită lor ne menţinem numărul de elevi în şcoală, ei sunt majoritatea faţă de romi.

Ei muncesc foarte mult în solarii, sunt legumicultori. Problema noastră este că ii reţin pe copii de la şcoală, absentează, avem foarte multe absenţe, abandon, şi atunci noi am tot derulat proiecte, de când sunt director la şcoală, să facem o şcoală prietenoasă, să-i motivăm şi să le arătăm că educaţia primează. Şi cu părinţii lucrăm, numai că e societatea banului şi punând banul în balanţă cu educaţia, primează banul“, ne spune prof. Diaconu de unde nevoia de a face ceva suplimentar de ce oferă sistemul clasic de învăţământ pentru a-i ţine pe aceşti copii la şcoală şi pentru a le convinge părinţii să-i aducă şi a doua zi.

Un proiect pe trei ani prin care primesc o masă, spijin şi laptop-uri încă de la grădiniţă

Copiii din Scărişoara, îndeosebi copiii rudarilor, îşi ajută părinţii la muncă de la vârste fragede. Este motivul pentru care devin rapid o forţă de muncă în toată regula.

„Chiar de la învăţământul primar (n.r. – încep să-i reţină de la a mai merge la şcoală), adică şi copii de clasa I pot să meargă în solar şi să rupă frunzuliţe la roşii. Din cauza aceasta noi tot facem proiecte, iar anul ăsta aveam acest proiect mai amplu. Aveam proiecte pe câte un an, am avut o perioadă cu tabere, conferinţe, activităţi. Acesta e cel mai amplu, se derulează pe perioadă de trei ani, am început anul trecut, suntem în anul II şi terminăm anul viitor“, ne explică interlocutoarea noastră cum încearcă prin mijloace diverse să le demonstreze elevilor, dar mai ales părinţilor, cât de importantă este educaţia. În proiect Şcoala Scărişoara este partener. 

Peste jumătate dintre elevii şcolii sunt cuprinşi în programul  Şcoală după Şcoală

Beneficiază, în această calitate, de after-school pentru copiii de şcoală primară şi de gimnaziu, de un program special cu două ore suplimentare peste programul normal pentru copiii de la grădiniţă (şcoala are cinci grupe de grădiniţă, un record pentru mediul rural) şi de susţinerea suplimentară a 30 de adulţi să-şi finalizeze studiile gimnaziale la nivelul şcolii. Pentru eforturile suplimentare pe care le fac, 31 profesori ai şcolii sunt plătiţi ca experţi, elevii primesc o gustare printr-o firmă de catering, iar adulţii mai fac un pas către visul pe care fiecare îl are. În total, peste jumătate din cei aproape 400 de elevi ai şcolii sunt beneficiari ai acestui proiect care mai pune o cărămidă la zidirea de care dascălii din Scărişoara s-au apucat cu foarte mulţi ani în urmă. Au primit şi aparatură, astfel că încă de la grădiniţă copiii învaţă să lucreze pe laptop.

„Până în anii ’70 locuiau peste Olt, în bordeie“

Cu romii din comună românii au trăit bine de când se ştiu. Rudarii, în schimb, au fost aduşi, spune prof, Ioana Diaconu, în urmă cu 50-60 de ani în comună, de peste Olt. ÎP ei îi apreciază enorm pentru dorinţa  de a-şi depăşi condiţia, chiar dacă rămân o comunitate care ţine la obiceiuri. 

„Sunt o comunitate care au trăit separat, pe malul celălalt al Oltului, în pădure, în bordeie. După ’70 au fost strămutaţi la noi în localitate, atunci  ne-am amestecat, cum se spune, au fost intregraţi, au început să-şi facă case, au avut dorinţa asta mare de a-şi face case. Acum îşi fac vile, toţi au o situaţie bună. Sunt deja foarte bine integraţi în comunitate, şi-au luat maşini, au dezvoltat cumva nivelul comunei, ca să spun aşa. Muncesc şi ăsta e motivul pentru care avem absenteim în şcoală. Avem şi în rândul românilor, dar mai puţin, probabil pentru că la noi mai există această concepţie din vechime că trebuie să înveţi carte“, mai spune directorul şcolii.

Copiii primesc pentru after-school inclusiv seturi de rechizite

Aflăm că în Scărişoara se derulează proiecte care să faciliteze frecventarea şcolii de peste 13 ani. Pare mult şi te întrebi cu ce eficienţă, dacă în continuare părinţii îi văd pe copiii lor în viitor câştigându-şi existenţa tot din munca în ferma proprie, de la 14-15 ani. Primim însă lămuriri. S-au făcut paşi, constant, chiar dacă rezultatele nu sunt absolut surprinzătoare. Nici n-a aşteptat nimeni miracole, mai spune prof. Ioana Diaconu, iar asta pentru că ce se doreşte în primul rând o schimbare de mentalitate, care se poate realiza doar în timp.  S-a ajuns însă ca de la abandon de 30-34% să se scadă la sub 20%, iar ţintele nu se opresc aici. Mai mult, adevăratul succes este nu că aceşti elevi termină gimnaziul, ci că devin motivaţi să continue, urmând fie o şcoală profesională , fie un liceu tehnologic, cei mai mulţi, dar şi licee teoretice şi, ulterior, facultatea.

„Orice proiect care se derulează are şi o perspectivă, este prevăzută şi o sustenabilitate. Nu vom mai avea fonduri de anul viitor (n.r. – când se termină proiectul), dar vom încerca să ne descurcăm cum vom putea. Programul after-school îl putem continua prin Inspectoratul Şcolar, nimic nu ne împiedică, vom cere suţinerea primăriei, care ne-a fost alături întotdeauna“, îşi exprimă prof. Diaconu optimismul.

„Lucrăm mult cu mamele, ne dorim să le convingem că aceste căsătorii timpurii nu sunt deloc în regulă“

Un alt proiect care şi-a arătat roadele aproape peste noapte, cum nimeni nu şi-ar fi închipuit, a fost înfiinţarea în şcoală a echipei de fotbal feminim de la gimnaziu. După câteva ieşiri în afara localităţii şi după ce au gustat succesul adus de propriile eforturi, fetele s-au transformat radical. Nu au mai absentat, şi-au îmbunătăţit rezultatele şcolare şi au decis că vor merge categoric mai departe cu şcoala, după absolvirea gimnaziului. A fost o transformare neaşteptată şi, surprinzător pe alocuri, acceptată de părinţi.

 

Pentru programul after-school s-au primit inclusiv laptop-uri pe care pot experimenta şi copiii

Cu părinţii, de altfel, lucrează în continuare profesorii. Mamele sunt în special ţinta, pentru că profesorii îşi doresc să le convingă să se renunţe la căsătoriile timpurii.

„Am avut cam între 20 şi 30 de elevi neşcolarizaţi la sfârşitul anului, lde a gimnaziu în special. Unul dintre motive este şi căsătoria fetelor. Ei  (rudarii – n.r.) deşi nu doresc să fie consideraţi de etnie romă, au această cutumă. Se păstrează căsătoriile tinerilor de la 12-13 ani.  Romii noştri nu sunt tradiţionalişti de loc, mai tradiţionalişti sunt ei. Au evoluat şi ei destul de rapid, dar mai durează un pic. La ei încă sunt cutume, copiii ascultă de părinţi mult mai mult decât la români. Nu se răzvrătesc cum fac ai noştri, ai noştri pun şi piciorul în prag, dar ei, nu. Aşa au ei tradiţia, că trebuie să-şi asculte părinţii, am avut elevi care nu şi-au dorit căsătoria, dar s-au supus. Şi băieţii se căsătoresc de tineri, de pe la 15 ani, aşa ei mai termină clasa a VIII-a. Dar după asta li se spune: «Te-ai făcut băiat mare, trebuie să te-nsori şi trebuie să munceşti». (...) Am lucrat mult cu mamele fetelor să încercăm să le explicăm că aceste căsătorii nu sunt deloc în regulă. Încep să aibă această viziune şi să priceapă importanţa. Se mişcă lucrurile, nimic nu e spectaculos şi cel mai greu e să lupţi cu cutumele unei comunităţi, dar nu e imposibil“, mai spune directorul şcolii.

„La început îi convingeam greu, acum ne e greu să-i selectăm“

Că lucrurile se schimbă se vede şi din numărul de elevi de la programul „A doua şansă“. Se întorc la şcoală, să termine gimnaziul (pentru că la Scărişoara doar acest ajutor îl pot primi, pentru studiile liceale existând şcoli în Caracal care au astfel de programe), elevi cu vârste de la 16-17 ani până la 50 şi peste, bărbaţi şi femei deopotrivă. Mulţi sunt mânaţi de nevoi, le trebuie permisul de conducere, pentru că din munca de până acum îşi pot permite maşini, chiar maşini bune, alţii au nevoie de certificate de absolvire pentru a face altfel de cursuri, urmând să acceseze fonduri europene, altora le e pur şi simplu ruşine de copii şi vor să recupereze. Sunt 16 luni de cursuri pentru adulţii care se întorc la şcoală, împărţite în doi ani. În acest an, cele două grupe, în total 30 de cursanţi, finalizează. „La început îi găseam greu, acum ne e greu să-i alegem, vin foarte mulţi care vor asta“, a mai spus prof. Ioana Diaconu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: