VIDEO Povestea românilor din Bulgaria, veniţi în vizită pe pământ românesc: „A avut dorime în sufletu’ lor către România, chiar dacă era sistemu’ atunci aşa... “

VIDEO Povestea românilor din Bulgaria, veniţi în vizită pe pământ românesc: „A avut dorime în sufletu’ lor către România, chiar dacă era sistemu’ atunci aşa... “

Oaspeţii din Bulgaria şi Republica Moldova, la Mânăstirea Clocociov din Slatina FOTO: Alina Mitran

Un grup de etnici români din Bulgaria şi un altul de tineri din Basarabia au vizitat, vineri, judeţul Olt, aducând cu ei şi povestea aflată de la părinţi şi bunici, spusă într-o română uşor de înţeles.

Deşi între ei oaspeţii din Bulgaria au vorbit tot timpul bulgăreşte, românii s-au înţeles perfect cu cei aduşi de Ministerul Românilor de Pretutindeni să viziteze diverse obiective din judeţul Olt, într-un proiect în care 450 de etnici români care trăiesc în ţările vecine vizitează România. Românii de peste graniţă au poposit mai întâi la Consiliul Judeţean, unde s-au întâlnit cu şefii instituţiei, întâlnirea fiind moderată de secretarul de stat Veaceşlav Şaramet. Dacă românii din Bulgaria au fost de toate vârstele, din Basarabia au venit „boboci“ care studiază la Universitatea din Craiova. La Muzeul Judeţean Olt au fost primiţi româneşte, cu pâine şi sare, iar la Mânăstirea Clocociov au avut ocazia să se reculeagă într-o linişte spartă din când în când de entuziasmul tinerilor.

„Noi vorbim toată zîua româneşte,  80 de procenturi se loveşte cu limba voastră“

Dacă tinerii s-au bucurat de experienţă ca de o excursie, oaspeţii trecuţi de vârsta a doua au făcut tot timpul comparaţii. N-au avut nicio problemă să se înţeleagă cu românii, le este greu, însă, să spună clar ce sunt. „Noi vorbim toată zîua româneşte,  80 de procenturi se loveşte cu limba voastră. În Bulgaria ne-am făcut. Când am pornit în şcoală noi n-am ştiut bulgăreşte, moşul meu şi baba mea numai româneşte vorbeau. Tinerii acum  nu mai vor să vorbească româneşte. Dacă tu ţi-ai adus un bulgar,  se-ncurcă. Înainte nu era fabrici, nu era zăvoduri, toţi lucra-n sat, nu se-amesteca. Acuma toţi fugiră-n lume, ăi bătrâni moare, ăi tineri nu se-nsoară“, a povestit domnul Ion, venit dintr-un sat din apropierea Vidinului. Conversaţia încheiată destul de repede o redeschidem în liniştea mânăstirii Clocociov, când ni se alătură un alt domn, tot Ion, unul dintre întemeietorii  Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria.

Pe scările Muzeului Judeţean Olt

Pornim de la părinţi şi de la numele lor româneşti, care astăzi foarte rar se mai întâlnesc la românii din Bulgaria. „Pe moşul meu îl chema Ispas şi pe baba, Floarea. Ispas este, Ispas mai este, Floarea, nu. Pe bulgăreşte e Svetanka, cam aşa ceva. Lumea nume româneşti avea. Le schimbară numele la vreme, când era Jivkov cu Ceauşescu“, dezvăluie bărbaţii. Cum de vorbesc româneşte, însă, nu ştiu, aşa s-au pomenit şi până când au plecat la şcoală n-au vorbit altă limbă. Părinţii lor, spun cei doi bărbaţi, aveau rude, chiar fraţi, în România şi se mai vizitau. Astăzi ei nu mai vin la rude, copiii lor, în schimb, vin la studii în România, se şi căsătoresc aici şi rămân. 

Vorbim apoi despre momentele importante din viaţa unui om, când comunitatea petrece. „Cântă româneşte, nu-n limba limba voastră, da-n limba noastră“, primesc lămuriri. Nu mai e ca pe vremuri, dar lucrurile se schimbă peste tot. Şi din Bulgaria s-a plecat mult, în sate întregi au rămas doar bătrânii. Şi pentru că ajungem din nou la bătrâni, ne întoarcem la dorul lor de rude. „Din vorbile lor, cum am înţăles, le-a fost drag de România, a avut dorime în sufletu’ lor către România, chiar dacă era sistemu’ atunci aşa... Nima nu ştie cum de suntem acolo. S-a pomenit pe malu’ Dunării acolo. Eu îmi dau seama când a fost Vlahia, poate pământu ăsta a fost la Vlahia, pe urmă Dunărea a despărţît, aşa poate să fie istoria, nima nu ştie“, încearcă oaspeţii o explicaţie.

Cum s-a înfiinţat asociaţia

„Sunt un membru al asociaţiei vlahilor din România, noi am fost, cu 7-8 inşi, care pusărăm temelu’ la această asoţiaţie. Şi când fusărăm în Sofia să înregistrăm asoţiaţia, ăla, procuroru  - «ce, vreţi să făceţi partie românska?» -, ne-ntrebă. Eu înţălesăi ce vrea să spună, da’ îl luai aşa  - «hai, dom’le, că vrem să ne vedem, să vorbim, cum machedonţî poate să facă, cum turcii face cultură, dar noi nu putem? De-aia am venit aici să-nregistrăm asoţiaţia, s-avem şi noi nişte legături». Şi-aşa, încet-încet ... În anul 1992, atuncea să făcu asoţiaţia vlahilor, făcurăm sfinţire la asoţiaţie, intrarăm într-o biserică, plecarăm pe străzile la Vidin cu steagurile înainte, ceva frumos am făcut, făcurăm şi pe 27 februarie, anul ălălat, 1993, un simpozium – «Bătălia de la Smârdan». Acolo unde la bătălie a căzut români, pentru Vidin, când a fost cu turcu. Acolo avem la monument făcut o cruce, io am făcut-o, în fabrică, mare, turnată, de 4 metri, am făcut-o la mine în fabrică, cărarăm, o betonarăm, o făcurăm...

Se fac şi cursuri cu copiii care vrea să vie în România să-nveţe, studenţii. Ei ştie limba română.  Limba  literară românescă o-nvaţă în universităţi. Sunt cuvinte care nu le-nţăleg, aşa, pe toate. Aia care-a scris în limba franceză ştie să scrie. Acum s-a pus toţi pe limba engleză, da’ înainte se făcea franceză, rusă, da’ acum, mai mult în limba engleză“.„ Nepoată-mea, în Italia, ştie 7 limbi“.„ Fata mea se mărită aicea, la Craiova“, depănăm, în câteva minute, cursul vieţii românilor din Bulgaria, care s-ar bucura ca numărul celor care vin în România să fie cât mai mare, însă şi-ar dori ca şi românii să le viziteze ţara.

Studenţi basarabeni, pe strada Lipscani din Slatina, reconstituită la Muzeul Judeţean Olt

Delegaţia de români din Bulgaria şi Republica Moldova a continuat vizita în judeţul Olt la Drăgăneşti-Olt, la Muzeul Câmpiei Boianului, urmând ca sâmbătă, 13 octombrie 2018, să ajungă în judeţul Dâmboviţa.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: