Povestea fabuloasă a boierilor Alimăneşteni, ajunşi dintr-un sat prăfuit în fruntea ţării. Prima femeie doctor în Drept, membră a familiei

Povestea fabuloasă a boierilor Alimăneşteni, ajunşi dintr-un sat prăfuit în fruntea ţării. Prima femeie doctor în Drept, membră a familiei

Din conacul impunător de la Alimăneşti nu a mai rămas nimic FOTO: fotocopie „Boierii Alimăneşteni în cronica timpului“

Şi-au luat numele de la satul în care s-au născut, au scris istorie în prima jumătate a secolului trecut, dar sunt aproape uitaţi în localitatea natală. Prigoniţi de comunişti, Alimăneştenii au fost, o parte, aruncaţi în puşcării, alţii au reuşit să fugă peste hotare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoria unei familii de mici boieri din care s-au ridicat, prin învăţătură, pionieri în mai multe domenii, a fost scoasă la lumină şi pusă între copertele unei cărţi de colonelul (r) Victor Epure, născut în Alimăneşti, judeţul Olt. O muncă imensă de cercetare şi norocul de a-i întâlni pe câţiva dintre urmaşii boierilor Alimăneşteni au făcut posibilă lucrarea „Boierii Alimăneşteni în cronica timpului“.

La Alimăneşti, astăzi sat al comunei Izvoarele, se mai ştiu puţine lucruri despre boieri, deşi localitatea a dat ţării câteva familii foarte cunoscute, iar bătrânii satului, care se sting unul câte unul, vor lua cu ei şi ultimele amintiri. Conacele construite cu gust au dispărut, la fel fermele-model, doar în cimitirul satului se mai găseşte cavoul familiei.

Cine au fost Alimăneştenii

Istoria familiei Alimăneşteanu pleacă, spune col. (r) Victor Epure în lucrarea amintită, de la căpitanul Florea Cintian, şef peste o sută de oşteni în vremea lui Mihai Viteazul. Numele de Alimăneşteanu apare, însă, de la Mihalache Alimăneşteanu, cel care l-a luat de la satul natal. O nepoată a primului Alimăneşteanu, Miza Popea Alimăneşteanu, pe însemnările căreia autorul îşi bazează multe relatări din carte, dă drept sigură varianta în care bunicul său, sau unul dintre fraţii acestuia, elevi la prima şcoală din sat, a fost numit de învăţor astfel pentru a-l deosebi de un alt coleg de clasă, mai puţin silitor. „Bă, ca să nu vă mai încurc, începând de astăzi ţie nu-ţi mai zic Constantin (Constantinescu), ci am să te numesc Alimăneşteanu. Ştiu că aşa a apărut numele nostru de Alimăneşteanu“, relata Miza Popea Alimăneşteanu.

Şi astfel, de la Mihail (Mihalache) Constantinescu Alimăneşteanu, „moştean din Alimăneşti-Olt, proprietar al unei suprafeţe de teren de 550 pogoane, scoborâtor din Florea Cinatian“, născut în anul 1844, curge istoria unei familii care s-a ridicat bizuindu-se în principal pe ştiinţa de carte şi pe poveţele lui Mihail.

Mihalache Alimăneşteanu făcea parte dintr-o familie  influentă şi ştiutoare de carte, primul învăţător al satului, şi primul primar, fiind un frate al tatălului acestuia, Dosin Chera. Mihalache se căsătoreşte cu Ecaterina (Catinca) Stoian Boiangiu, din comuna vecină, Bălăneşti, şi au şase copii, pe care îi trimite să studieze în afara ţării. Pe ce principii şi-a crescut Mihalache Alimăneşteanu copiii se poate desprinde dintr-o scrisoare pe care acesta a scris-o la împlinirea a 60 de ani, descoperită de unul dintre fii săi, Vasile, 19 ani mai târziu, la trei ani de la decesul părintelui său.

„Azi am împlinit 60 de ani Mai 17


Dragii mei copii care am ţinut şi ţin la voi mai mult ca la ochii din cap, căci şi de nu voi fi putut împlini toate dorinţele voastre, să mă credeţi că nu că nu am voit şi nu am putut, dar ascultaţi că şi ce nu v-am putut da eu v-a dat Dumnezeu.


Eu Dragii mei copii

Pe zi ce trece văd că se apropie clipa fatală în care va trebui să apuc pe calea pe care cineva pornit nu se mai întoarce niciodată.
Vă las singuri în lume, fără nici un sprijin material din partea mea, decât fratele vostru cel mare, şi la el să vă fie ascultarea şi să nu pierdeţi nimic din poveţele lui, care vă poate povăţui mai bine ca mine căci am crezut dar nimerit să vă dau câteva sfaturi aşa cum m-am putut pricepe, pe care vă rog să nu le consideraţi de prisos.

Să ştiţi, dragii tatei, că nu-i aur tot ce străluceşte, nu vă încredeţi în ocrotirea nimănui fiindcă eu am văzut stele căzând de pe cer, pre cum au căzut popoare mari, oameni mari şi puternici căzând de la înălţimea  gloriei lor, fiind că nu au ştiut cum să se poarte cu lumea şi n-au ştiut să-şi atragă nicio simpatie.

În orice împrejurare a vieţii vă veţi afla să aveţi în vedere numai binele şi feriţi-vă ca de foc de a face rău, nu concepeţi speranţe zadarnice şi nici nu vă alipiţi de lucruri trecătoare. Să vă încredeţi în ceea ce cade în simţurile voastre, în ceea ce puteţi vedea singuri, să nu vă încredeţi în alţii. Rămâneţi neclintiţi în religiunea părinţilor voştri şi nu vă temeţi de niciun om mai mult decât de voi înşivă.

Căutaţi a vă manifesta în orice împrejurare  câştigând cea mai înaltă calitate şi sentimentul demnităţii personale.
Gândiţi-vă, scumpii mei fii, să nu faceţi nimic contra acestei voci interioare, contra conştiinţei voastre şi în totdeauna, înainte de a lua o hotărâre, chibzuiţi şi consultaţi conştiinţa, care te va sfătui ce să faci.

Gândiţi-vă la prescriptele evanghelice şi fiţi siguri că, conformându-vă lor, niciodată nu aveţi să găsiţi nicio pagubă să pricinuiţi aproapelui vostru.

Nu linguşiţi pe nimeni dar nu suferiţi să fiţi linguşiţi de cei cu spate elastice, care se gudură ca copoii înaintea stăpânului

Faceţi-vă prieteni cu oameni cu minţi şi cu experienţă, oriunde  veţi auzi vorbindu-se de înţelepciune, de fericirea omenească, de liberatate, virtute etc., ascultaţi cu cea mai mare atenţie şi conformaţi-vă în totul.

Nu vă încredeţi în oricine, căci vă poate înşela fiindcă sunt diferite feluri de oameni şi nu toţi oamenii au conştiinţa curată.

Să ştiţi, scumpii mei fii, că numai acela este înţelept care are cunoştinţă despre neştiinţa sa. Nu învăţaţi pe alţii înainte de a fi tu singur instruit. Faceţi binele şi să nu vă preocupaţi de urmări, în toate să aveţi o voinţă neclintită. Să fiţi cu caracter.

Îngrijiţi-vă corpul ca şi când ar fi sufletul vostru, să nu îl neglijaţi ca mine, supuneţi-vă autorităţilor în drept şi lăsaţi pe ceilanţi să se certe.

Fiţi oneşti cu toată lumea şi nu mândri, dar nu vă încredeţi în oricine decât cu multă greutate.

Nu vă amestecaţi în lucruri streine, în daravelile streine, dar datoria voastră îndepliniţi-o cu sfinţenie.

Nu linguşiţi pe nimeni dar nu suferiţi să fiţi linguşiţi de cei cu spate elastice, care se gudură ca copoii înaintea stăpânului. Nu împrumutaţi de la nimeni bani, dar băgaţi pe seamă pe cine împrumutaţi.

Nu fiţi mărinimoşi din cale afară, dar fiţi drepţi, nu omorâţi pe nimeni. Ajutaţi pe cine merită să fie ajutat, mândria să vă lipsească.

Dragii mei, fiţi prudenţi întotdeauna, nu spuneţi niciodată tot ce ştiţi, dar să ştiţi întotdeauna tot ce spuneţi, fiindcă vorba rostită fără gândire n-o mai poţi întoarce.

Nu te face prieten cu batjocoritori fiindcă sunt fiinţele cele mai de compătimit în lume.
Faceţi ceia ce-i vrednic de răsplată şi nu poftiţi lucrul altuia, nici nu-l pizmuiţi chiar dacă ar avea munţi de aur.
Când sunteţi în lipsă, nu vă plângeţi nimănui ci numai vouă singuri. După moartea mea ascultaţi pe mama voastră şi vă recomand  să o respectaţi că o merită.

Când veţi rămânea cu totul singuri fără părinţi în lume gîndiţi-vă în fiecare zi la moarte şi la viaţă.

Scumpii mei fii acum cu toţii sunteţi majori, timpul copilăriei a trecut, gândiţi-vă doar la partea serioasă a vieţii, luaţi exemplu pe cel mare frate al vostru, să aveţi în vedere numai scopul ce-l urmăriţi şi să nu faceţi niciun pas în zadar. Gândi-vă că la timp va trebui să vă întemeiaţi şi voi o familie pe care să v-o ţineţi nepătată, pe săraci ajutaţi, respectaţi lucrurile sfinte, onoraţi credinţele streine păstrându-vă demnitatea în toate.

Scrise de mine aceste sfaturi aşia dupe cum m-am priceput, părintele vostru,
Mihalache “.

Primul născut, Constantin, a organizat primele exploatări petroliere în România


Mihalache a avut şase copii, cel mai mare, Constantin, fiind căsătorit cu Sarmiza Bilcescu, prima femeie care a obţinut un doctorat în Drept şi primul avocat femeie acceptat într-un barou. Constantin a învăţat la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti şi a urmat cursurile Institutului de Mine din Paris, obţinând diploma de inginer de mine în 1891. În liceu, dar şi la Paris, a fost coleg de clasă şi prieten cu Ionel I.C. Brătianu.

„Întors în ţară a organizat primele explorări şi exploatări petroliere moderne din România. A fost primul director al Minelor. Era apreciat pentru calităţile sale profesionale şi umane. Avea iniţiatovă, era bun organizator, privea lucrurile în ansamblu şi în perspectivă şi avea o deosebită putere de muncă“, scria nepoata sa, Miza Popea Alimăneşteanu. S-a implicat şi politic, fiind membru al Partidului Naţional Liberal. A fost un sprijin real pentru fraţii săi, dar şi pentru alţi tineri pe care i-a susţinut să studieze.

Constantin Alimăneşteanu (jos), căsătorit cu Sarmiza Bilcescu, aici alături de doi prieteni

S-a căsătorit cu Sarmiza Bilcescu, prima femeie din lume care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe juridice. Constantin Alimăneşteanu a murit însă tânăr, la nici 50 ani, lăsând-o pe Sarmiza să-l crească pe fiul lor, Dumitru, care la moartea sa avea doar 13 ani. La moartea sa, istoricul Nicolae Iorga a rostit un necrolog impresionant. Soţia sa, Sarmiza Bilcescu -Alimăneşteanu, profesoară dar şi prietenă a principesei Maria, viitoarea regină a României, „pentru noi tanti Miza“, scria nepoata, a ţinut rudele soţului aproape, după moartea acestuia fiind percepută, practic, drept capul familiei.

Fiul lui Constantin şi al Sarmizei, Dumitru Alimăneşteanu, născut în 1898, care a absolvit de asemenea Institutul de Mine de la Paris, a fost la rândul său ministru de Finanţe în guvernul Petru Groza. A organizat la proprietăţile moştenite ferme model, însă în 1951 a fost arestat ca fost demnitar, trecând prin închisorile din Gherla, Aiud, Piteşti, fiind eliberat în 1963. A murit în 1973, într-un accident de tramvai.

Polina, ocrotitoarea orfanilor de război

Polina a fost al doilea copil al lui Mihalache Alimăneşteanu. Şi ea a studiat la Bucureşti şi în Elveţia. S-a căsătorit cu avocatul Constantin Spiliatopol şi a locuit în Slatina, fiind implicată în diverse societăţi filantropice şi conducând societatea de ocrotire a orfanilor de război, poziţie din care a reuşit să achiziţioneze un imobil destinat acestui scop, organizând aici un orfelinat. Soţul său a fost primul primar al oraşului Slatina, în mandatul acestuia construindu-se un abator modern, hale cu tejghele betonate şi un ştrand pe malul râului Olt.

Alexandru Alimăneşteanu a înrudit familia cu cea a Brătienilor

Al treilea copil, Alexandru Alimăneşteanu, a avut de asemenea o carieră strălucită. A fost căsătorit cu Florica Protopopescu, iar a doua căsătorie a sa a încheiat-o cu Pia Brătianu. S-a specializat la Berlin în domeniul finanţelor, iar în Olanda, în cel al comerţului. Întors în ţară, a lucrat în domeniul bancar şi a intrat în politică, fiind preşedintele PNL Olt, deputat şi senator. S-a implicat în mod special în dezvoltarea rurală, încurajând învăţământul la sate. A şi lăsat, de altfel, prin testament, acţiuni, rente, valori, pentru întrajutorarea „copiilor săraci şi silitori“, doar că trecerea la comunism a făcut imposibilă aplicarea testamentului său. Alexandru a avut iniţiativa de a întocmi şi o cronică a familiei, făcând însemnări importante de-a lungul anilor. Caietul deosebit de preţios a dispărut însă la venirea comuniştilor şi devastarea conacului din Alimăneşti. 

Virgil Alimăneşteanu, inginer de mine

Şi al patrulea copil al boierului Alimăneşteanu, Virgil, a făcut carieră. A studiat în Belgia, devenind inginer de mine. A lucrat, la începutul carierei sale, la exploatările miniere din zona Câmpulung Muscel, apoi în domeniul petrolului, ajungând director al direcţiei Petrol din cadrul Societăţii Petroliere „Creditul Minier“.  La Crevedia a înfiinţat o fermă model, produsele obţinute aici alimentând marile magazine din Bucureşti.Alături de fraţii săi Alexandru şi Vasile a investit şi într-o altă fermă, de 7.000 hectare, în Mehedinţi, dar şi în lunca Dunării, în Brăila. Doi dintre fii săi au încercat şi au reuşit în cele din urmă, după instalarea comunismului, să treacă graniţa, stabilindu-se în străinătate.

Vasile Alimăneşteanu, strălucit agronom

Cel care avea să dezvolte moşia de Alimăneşti după baze moderne a fost Vasile, care a renunţat la marină şi s-a specializat în Belgia, devenind inginer agronom. Şi el a fost membru PNL, susţinând împroprietărirea ţăranilor, votul universal şi şcolarizarea populaţiei rurale.

A fost prefect al judeţului, dar şi deputat şi senator. În perioada cât a condus judeţul, agricultura s-a transformat radical, în Olt fiind organizate exproziţii agricole şi de vite de rasă, demonstraţii de arătură etc.. Tot atunci s-au pus bazele Camerei Agricole. A îndemnat la strângerea de fonduri pentru construcţia de şcoli, iar demersul său a dus la strângerea unei sume enorme. „Atunci s-au construit în judeţul Olt atâtea şcoli cât nu se construiseră în timp de 40 de ani“, scriau ziarele vremii.
În mandatele ulteriore de parlamentar a reprezentat ţara la diferite congrese internaţionale, în special cele legate de domeniul agricol. A murit în 1943, în urma unui stop cardiac.

Bica Stanovici Alimăneşteanu, artist plastic

Bica s-a căsătorit cu avocatul Ion Stanovici, din Craiova, soţul său decedând  în 1919, răspus de gripa spaniolă. A urmat, după moartea soţului său, cursuri de desen, devenind un apreciat artist plastic şi expunând în ţară şi în străinătate.

Legătura urmaşilor boierilor Alimăneşteni cu localitatea natală a înaintaşilor lor este astăzi aproape inexistentă. Nimic din ce au clădit odată la Alimăneşti nu se mai regăseşte. Mai mult, nota Miza Popea Alimăneşteanu, nepoata lui Mihalache, întâiul Alimăneşteanu, şi fiica lui Vasile, urmaşii celor stabiliţi peste hotare nici măcar nu vorbesc toţi româneşte.

Fraţii lui Mihalache Alimăneşteanu au dat, la rândul lor, alţi oameni de seamă, care şi aceştia au avut de suferit la instaurarea comuniştilor. În sat au circulat şi au răzbătut până astăzi şi fel de fel de poveşti despre membri ai familiei Alimăneşteanu din alte ramuri, redate, şi acestea, în cartea  „Boierii Alimăneşteni în cronica timpului“.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Povestea primei femei din lume cu doctorat în Drept. De ce n-a pledat niciodată la bară strălucita Sarmiza Bilcescu, prietena Reginei Maria

Nicodim Munteanu, patriarhul care n-a vrut să plece capul în faţa Bisericii Ruse: „Nu dau socoteală unui ministru“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările