Povestea clădirii în stil neoclasic dărâmată pentru a face loc unui veceu public. Ce au descoperit arhitecţii
0
Cea mai veche cafenea din Slatina apărea în urmă cu 130 de ani şi era găzduită de o clădire realizată în stil neoclasic, dărâmată în comunism pentru a face loc unui veceu public.
Clădirea cazinoului, pentru mulţi doar o poveste spusă de iubitorii de istorie locală, îşi arată urmele în aceste zile când o echipă de tineri arhitecţi, coordonată de arhitectul Sever Mitrache, a scos la iveală resturi de zidărie.
Pentru că arhitectul Sever Mitrache ştia că în imediata vecinătate a Bisericii Sfânta Treime din Slatina, supusă unor ample lucrări de restaurare (aproape finalizate chiar în aceste zile,) a fost amplasată clădirea cazinoului, fiecare centimetru de pământ care s-a ridicat din zonă a fost îndepărtat cu cea mai mare atenţie. La câţiva metri de intrarea în biserică au şi apărut, în cele din urmă, rămăşiţele vechilor ziduri ale cazinoului.
„Povestea zilei
Suntem pe cale să descoperim urmele Cazinoului din Slatina care timp de 86 de ani, din 1880 până în 1966 când a fost demolat, a făcut parte din viaţa oraşului.
Ne-am obişnuit ca arh. Sever Mitrache să ne bucure cu minunatele lui surprize. Urmărind îndeaproape lucrările la biserica Sf. Treime, se aştepta să apară în perimetrul din faţa monumentului resturi de zidărie provenite de la clădirea Cazinoului.
O echipă de tineri, viitori arhitecţi, coordonată de arhitectul Sever Mitrache, a scos la lumină urme ale vechilor ziduri
Până la obţinerea avizelor necesare, arh. Sever Mitrache a adunat „oastea” de jupaniţe şi feciori candidaţi la arhitectură şi au efectuat minimele operaţiuni de salvare „in situ” a urmelor descoperite.
Abia aştept să mă alătur echipei!“, a scris astăzi, 16 octombrie 2020, arheologul Aurelia Grosu pe Facebook.
Pe locul clădirii cazinoului, care era situat în faţa bisericii, s-a construit în comunism un veceu public
Cazinoul din Slatina, locul unor mari spectacole
Până la demolare, eveniment nefericit petrecut cu peste 50 de ani în urmă, cazinoul i-a bucurat pe slătineni într-un mod cu totul aparte. În această clădire a fost deschisă prima cafenea din Slatina, spune istoricul Aurelia Grosu.
„Cea mai veche cafenea din Slatina ne este semnalată în anul 1890 şi se datorează macedoneanului Caragheorghevici. Cafeneaua era amenajată în clădirea Cazinoului, aflat la intersecţia Lipscaniului cu str. Cazinoului, denumire păstrată şi astăzi. Construit în jurul anului 1880, Cazinoul, interesant ca înfăţişare în peisajul citadin al Slatinei, a animat viaţa oraşului până în vara anului 1966, când a fost demolat“, spune istoricul într-o altă postare pe reţeaua de socializare. Pe locul clădirii care a scris istorie s-a ridicat... un veceu public, astăzi şi acesta nefuncţional, în ciuda faptului că municipiul Slatina suferă rău la acest capitol.
Până la demolare, vreme de 86 ani, cazinoul a fost însă locul desfăşurării unor evenimente remarcabile.
„Era o clădire frumoasă, în stil neoclasic şi a rămas în istoria locului prin remarcabila amprentă culturală. Astfel, în anul 1888, elevii de la gimnaziul „Radu Greceau”, sub îndrumarea profesorilor Iuliu Moisil şi Auguste Saint Andre, joacă în limba franceză o piesă de Racine, din fondurile strânse cumpărându-se cărţi pentru biblioteca liceului“, mai notează Aurelia Grosu, amintind de asemenea de numeroasele activităţi organizate de Secţia „Oltul“ a Ligii pentru unitatea culturală a românilor, activităţi pentru sprijinirea mişcării de eliberare naţională a românilor din provinciile aflate sub stăpâniri străine, pregătindu-se terenul pentru Marea Unire.
„Un afiş ne arată că la 28 februarie 1893 are loc premiera piesei de teatru dedicată dr. Vasile Lucaciu, lider memorandist întemniţat la Szeged, scrisă de actorul slătinean Emil Nicolau şi jucată de trupa de actori slătineni a „Societăţii Dramatice Burienescu”. La parter s-a amenajat în anii 1910-1920 o elegantă berărie, celebră în epocă.
În anii 1950 aici au susţinut spectacole Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ion Luican, Mircea Crişan, alături de trupe de balet şi de revistă, precum şi reprezentaţii ale actorilor amatori din Slatina ori serbări şcolare“, a mai menţionat istoricul. Parte din fondurile obţinute în urma acestor evenimente erau folosite pentru întreţinerea şi înfrumuseţarea bisericii Sfânta Treime. Cel mai probabil acest aspect a şi deranjat cel mai mult, iar clădirii i s-a pus gând rău.
Clădirea cazinoului era aliniată la străduţa care încă mai poartă numele „Cazinoului“
Lucrările care urmează după ce vor fi obţinute toate avizele ar putea scoate la iveală lucruri pe care istoricii doar le bănuiesc. Totul depinde însă de cât de mult rău s-a făcut prin construirea acelui veceu public, a mai spus, pentru Adevărul, istoricul Aurelia Grosu.
„Probabil că acest veceu a distrus mult din ce ne aşteptăm să găsim acolo. (...) Noi vrem s-o păstrăm ca atare. Se protejează urmele astea, zidurile, să vedem ce formă au, şi cum, şi unde. Se conservă cu nişte soluţii, se pune deasupra o placă protectoare şi se obişnuieşte ca în încăperile descoperite să se pună iarbă. (...) Clar că avea beciuri acea clădire, clar, pentru că nu se putea altfel. Ea a fost construită în jurul anului 1880. Să vedem cât de mult a stricat acel veceu. Era aliniată la străduţă, de aceea se cheamă strada Cazinoului, este singura care, într-un fel, nu şi-a schimbat denumirea iniţială. Eu am găsit-o în recensământul din 1912 „strada Cazinului“ şi ea şi acum se cheamă strada Cazinoului“, a mai spus Aurelia Grosu.
Resturile vechiului cazinou se găsesc într-o zonă a Slatinei încremenită, parcă, în timp, cu zeci de case monument-istoric, aflate însă, în marea lor majoritate, într-o stare avansată de degradare, deşi zona cunoscută drept „oraşul vechi“ ar putea deveni o adevărată carte de vizită dacă s-ar investi în restaurarea acestora.
VĂ RECOMANDĂM ŞI:
Se încarcă comentariile...
