Patimile românilor din afara graniţelor, prin ochii unui profesor de geografie: „În Serbia am întâlnit eroi, oameni care iubesc poporul român, limba română“
0
Cu ce se confruntă românii din Serbia şi cum îi pot ajuta fraţii din România au devenit subiectele unui proiect educaţional care s-a consumat în lacrimi. Ce sunt nevoiţi să facă românii doar pentru a învăţa abecedarul.
„Proiectul a început anul trecut, în octombrie, şi a pornit de la pregătirea pentru 2018, pentru Centenar. M-am gândit că undeva la sud de Dunăre sunt români şi nu ştiam foarte multe lucruri de ei sau despre ei. M-am documentat, am citit foarte mult şi am descoperit că în mai toate articolele frecvent apărea un nume - Ziva Momirovic, care susţine comunitatea de români. L-am contactat pe acest domn“, începe discuţia cu prof. Dalia Cârstea, inspector şcolar pentru disciplinele istorie, geografie şi ştiinţe socio-umane în cadrul IŞJ Olt, iniţiatoarea proiectului. Între timp un grup de tineri de etnie română din Serbia au vizitat, în vară, oraşul Slatina şi judeţul Olt, totul după ce, în toamna anului trecut, 40 de profesori din judeţul Olt au ajuns pentru prima dată în ţinutul locuit aproape în întregime de români, în Serbia de Răsărit. Proiectul educaţional îşi propunea să aducă în discuţie problemele etnicilor români din Serbia şi să le ofere acestora şansa de a-şi cunoaşte rădăcinile. S-a transformat în mult mai mult, spune astăzi prof. Dalia Cîrstea, iniţiatoarea colaborării, sub impresia, proaspătă, a unei noi vizite în Serbia.
„Până în 2013 nu s-a învăţat în nicio şcoală din zonă limba română“
În Serbia de Răsărit, în cinci judeţe, trăiesc aproximativ 200.000 români, spune profesoara, deşi aceştia nu figurează în datele oficiale ca români. În 160 de localităţi din această zonă sunt 100% români, în alte aproximativ 30 românii trăiesc alături de alte etnii. „Până în 2013 nu s-a învăţat în nicio şcoală din zonă limba română“, spune profesoara, acesta fiind anul în care 1.617 elevi au solicitat să studieze limba română, drept oferit de legislaţia statului în care s-au născut. În acel an erau cinci profesori de limba română, astăzi au rămas doi. Şansa să studieze limba părinţilor şi a bunicilor lor au avut-o, de atunci, foarte-foarte puţini copii, deşi solicitările au revenit în fiecare an şcolar, acesta fiind principalul drept pe care românii din Serbia îl cer.
Copiii din Serbia, în vizită la Muzeul Judeţean Olt
„Le este teamă să-şi declare etnia. Guvernul sârb a tolerat şi cred că a şi hrănit ideea că aceşti cetăţeni sunt de etnie vlahă şi vlahii nu au propriu-zis în spate un popor, nu au o ţară. Unii au curajul şi spun că sunt vlahi şi vorbitori de limbă rumână, iar alţii spun chiar că sunt români. Puţini dintre ei au curaj să-şi încrie copiii la cursuri de limba română, care se organizează în diverse case, ale unui locuitor în satul ăsta, ale altui locuitor în satul celălalt... Sunt prigoniţi profesorii de limba română, asta este cea mai mare problemă, adică facultăţile de limbi străine au acele duble specializări – franceză-română sau engleză-română. Dacă vor şi reuşesc titularizarea, li se oferă însă catedre întregi de franceză sau engleză, dar nu pot preda limba română. Aceşti oameni fac muncă voluntară, pe ei nu-i plăteşte nimeni. O fac pentru limba română“, descrie Dalia Cîrstea realitatea relatată de partenerii de proiect din Serbia.
„Asta este teama lor. Oamenii ăştia se vor stinge în zona aia“
Ultima vizită a profesorilor olteni în Serbia s-a desfăşurat chiar la sfârşitul lunii septembrie 2018, iar imaginea românilor de acolo venind aproape pe furiş să-i vadă pe copiii care au adus din România dansurile tradiţionale a lăsat urme adânci.
„Erau oameni care au venit la acest spectacol spre seară, când s-a întunecat, s-au aşezat în ultimele locuri din sală, în aşa fel încât să nu fie văzuţi, la Kucevo, la centrul cultural. În acest orăşel, 90% sunt români, inclusiv primarul oraşului, care este pe jumătate român, cel care a dat autorizaţia acestei activităţi, a lipsit, probabil de teamă. Profesoarei care le predă copiilor limba română i s-a făcut un raport la inspectoratul şcolar, că face propagandă românească şi că aduce copiii în România, pentru că ea este cea care i-a însoţit pe copii, că le promite oamenilor cetăţenie română, asta se scria în acel raport, motiv pentru care la acest spectacol nu i s-a rostit nici numele şi nici nu a apărut pe scenă, pentru că îi este teamă că-şi pierde locul de muncă.(...) Oamenii sunt destul de reticenţi. De privit, ne priveau cu multă bucurie, ne spuneau« Bună ziua!», «Bună ziua!» pe oriunde treceam, fără să intre foarte mult în vorbă, de teamă. E destul de trist. (...) Când au venit la noi, în vară, i-am condus la întoarcere până la Severin, în vamă, şi plângeau copiii când au plecat. Doar pentru că România e frumoasă! A fost frumos aici şi vor să mai vină. Mi-au scris: «De-abea aştept să vină vara, să viu la tine!», sau «Mă bucur mult că viu!», «Mulţumesc pentru darul tău!». Oamenii ăştia pot să scrie, cum scrii într-o limbă care ţi-e străină, dacă nu ai învăţat-o acasă?! Ne-am înţeles perfect. (...) Şi preoţilor le e teamă să ţină slujbe în limba română, cei care-o fac sunt curajoşi. A fost invitat la activităţile noastre şi preotul care face slujbele doar în limba română, dar şi preotul sârb, pentru care credincioşii nu sunt sârbi şi români, un om deosebit şi el“, a povestit profesoara.
Împreună, pe 1 decembrie, la Alba Iulia
Deşi proiectul educaţional se încheie în acest an, de anul viitor colaborarea va continua cu un alt proiect. Până atunci, pentru 1 Decembrie 2018 planul este ca o delegaţie mixtă de olteni şi de români din Serbia să participe împreună la festivităţile de la Alba Iulia. Cei 16 copii care studiază limba română în particular, „şi pe care părinţii, care dau dovadă de curaj, îi aduc cu căruţele, cum pot, din satele vecine, în acea casă unde se desfăşoară cursurile“, vor participa, pe de altă parte, vara viitoare la o tabără în România.
„Noi ne-am propus să mergem în Serbia şi să organizăm şi o tabără de vară, o lună, cu profesori de limba română, de istorie, de geografie, să predăm acolo limba română, să ne jucăm împreună, să-i încurajăm pe părinţii de acolo ca şi mai mulţi să-şi trimită copiii la cursuri. Vrem de asemenea să organizăm la Slatina şi o întâlnire cu membrii comunităţii sârbe din România, care ne sunt alături în acest demers şi care se bucură în România de toate drepturile, au radio în limba lor, pot alege să susţină examenele în limba maternă, lucruri care nu se întâmplă pentru românii din Serbia. Dacă într-o zi n-o să mai poată fi posibile toate astea? Voi continua în nume propriu, voi găsi o variantă cu ONG-urile, vom găsi soluţii“, a mai spus prof. Cîrstea, care consideră „o datorie de român să fac cunoscute aceste probleme“, pentru că „în Serbia am întâlnit eroi, chiar eroi, oameni care iubesc poporul român, limba română şi care nu vor decât drepturile recunoscute doar pe hârtie. Fără limbă, oamenii ăştia se vor stinge în zona aia“.
Ce drepturi cer etnicii români
La ultima vizită a profesorilor români în cadrul propiectului educaţional „Suflet de român“, cinci asociaţii ale sârbilor de etnie română au semnat şi un memoriu pe care europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, cel care de asemenea a participat la întâlnirea din 28 septembrie 2018, s-a angajat să-l înainteze la Bruxelles, într-o nouă încercare a românilor de a trage semnale de alarmă. S-au făcut, astfel, în cuprinsul memoriului 13 propuneri, în fapt solicitări legitime ale comunităţii românilor din Serbia, prima dintre acestea fiind: „să înceteze conspirativitatea limbii române în şcoli“, membrii comunităţii reclamând că în zonele cu populaţie de etnie română din Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad nu se publică anunţuri în presă şi pe site-urile şcolilor prin care cetăţenii să fie informaţi că au dreptul să studieze limba română în şcoală.
La Severin, la sosirea copiilor sârbi în România
S-a mai cerut ca profesorii care cunosc din familie limba română să o poată preda elevilor, de cele mai multe ori autorităţile sârbe motivând că nu există profesori calificaţi de limba română pentru copiii de etnie română din şcoli; să se realizeze manuale şcolare de limba română şi istoria şi tradiţiile minorităţii române; să se constituie obligatoriu clase sau grupe de studiu al limbii române indiferent de numărul de elevi care cer acest lucru; să se anunţe că elevii care cer să studieze limba română nu trebuie să renunţe la studiul informaticii; minoritatea română să aibă în ministerul Educaţiei de la Belgrad un inspector şcolar, cum se întâmplă cu celelalte minorităţi; să se asigure accesul la presă scrisă şi audio-vizuală de limbă română; bisericile româneşti să poată funcţiona cu autorizarea statului, fără a mai fi nevoie să ceară şi acordul bisericii sârbe: ansamblurile folclorice ale minorităţii să poată purta nume româneşti etc.
Se încarcă comentariile...
