FOTO VIDEO Parisul oltenesc: străzi neasfaltate, wc în fundul curţii
0„Parizienii“ din judeţul Olt nu sunt atât de renumiţi precum omonimii lor din Franţa, nu au Champs-Élysées, Sena şi nici Turnul Eiffel. Locuitorii satului Paris, aflat la 35 de kilometri de Slatina, au, în schimb, drumuri neasfaltate, locuinţe din chirpici şi un râu care îi inundă des.
Dacă vreţi să vizitaţi Parisul, dar nu aveţi bani să zburaţi până în Franţa, trebuie să ştiţi că mai aveţi o variantă: satul Paris din comuna Optaşi-Măgura, judeţul Olt. Totuşi, nici ca să ajungeţi aici nu este atât de simplu pe cât pare. Deşi se află la aproximativ 35 de kilometri distanţă de Slatina, spre Piteşti, satul cu 120 de locuitori (mai degrabă un cătun) este greu de găsit din lipsa indicatoarelor rutiere. Puţini sunt cei care au nimerit din prima cătunul. În sat nu veţi găsi nici Arcul de Triumf, nici bulevarde sau muzee, ci doar vreo 50 de gospodării, cu wc tot în fundul grădinii. În întâmpinare stă o fântână banală, acoperită cu blăni din lemn, cu apă care nu este bună de băut. Marin Scurtu, primarul comunei Optaşi-Măgura, spune că sunt mai multe variante care explică apariţia numelui „Paris“.
„Sunt mai multe ipoteze legate de existenţa acestui sat şi de numele pe care îl poartă. Se spune că, pe la 1900, ar fi trecut nişte negustori francezi prin zonă, deoarece aici era un drum care făcea legătura cu comuna vecină Coloneşti. Văzând biserica noastră aflată lângă un râu, aceştia au făcut o asociere amuzantă cu Paris, capitala Franţei. Alţii spun că este vorba tot despre nişte cetăţeni străini şi că de la ei ar fi pus numele de Paris. Dar ceva cert noi nu avem de unde provine acest nume al cătunului. Sigur este doar că noi avem Parisul nostru“, declară, mândru, primarul Scurtu.
Puncte de atracţie: o altfel de Sena
Asemănarea dintre Parisul de la Olt şi cel din Franţa este întreţinută şi de faptul că, aidoma „oraşului luminilor“, şi cătunul nostru este străbătut de o apă curgătoare – râul Vedea, care, de regulă, are o adâncime de numai câteva palme, însă, când plouă, se umflă şi inundă mereu gospodăriile din imediata apropiere. Din acest motiv, autorităţile locale au încercat să mai stăvilească din furia râului şi au întărit malurile acestuia. Cu toate acestea, inundaţiile nu au dispărut, astfel că, nu mai devreme de acum o lună, cătunul Paris a fost afectat de puhoaiele umflate ale râului Vedea. Altfel, râul menţionat este adesea comparat de către locuitorii comunei, în glumă, cu râul Sena ce străbate Parisul francez. În apropierea apei curgătoare, în Parisul oltenesc se află şi o biserică declarată monument istoric, asemănată cu Notre Dame de către cei cu simţul umorului.
În acelaşi spirit al comparaţiei, din cătun nu lipseşte nici celebrul Pont des Artes cu ale sale celebre lacăte ale îndrăgostiţilor, doar că, în cazul de faţă, este vorba nu despre un pod, ci, mai degrabă, despre un podeţ cimentat cu un singur sens de mers. De barele lui nu stau însă agăţate lacăte ale îndrăgostiţilor, mai ales că multe dintre respectivele bare lipsesc din structura podului.
Rude cu haiducii
În ciuda sărăciei, sătenii din acest cătun sunt, totuşi, mândri de localitatea lor. O localnică spune că biserica din sat reprezintă principalul motiv de mândrie al locuitorilor deoarece a fost ridicată chiar de către unul dintre strămoşii ei, nimeni altul decât Ioniţă Tunsu, unul dintre haiducii deveniţi celebri în judeţ.
„Ioniţă Tunsu a fost fratele străbunicii mele. Dar el nu a vrut să se facă haiduc de la început, mai întâi el s-a dus la şcoală să se facă preot şi-acolo i s-a părut lui că n-ar fi bine şi a lăsat şcoala, a abandonat-o, s-a făcut haiduc. A strâns nişte băieţi de seama lui, vreo 10-12, şi, cu o parte din banii pe care i-a strâns, i-a dat să se ridice biserica de la noi“, spune Maria Negreanu, în vârstă de 92 de ani.
Femeia vorbeşte şi despre alte variante ale numelui atribuit cătunului Paris din comuna Optaşi-Măgura: „Despre numele satului nostru ştiu că au venit nişte ziarişti străini din Franţa, prima dată când s-a făcut colectivizarea, şi era mult nămol, nu era împietrat ca acuma. Şi ei s-au umplut de noroi şi au spus: «Domnule, aici parcă ar fi la Paris», şi aşa i-a rămas numele de atunci şi îl ştie lumea“, povesteşte Maria Negreanu, care ne arată şi facturi de utilităţi unde scrie, negru pe alb, numele localităţii: „Paris“.
Tot de la Maria Negreanu aflăm şi cum este viaţa în Paris de Olt: „Eu, de când m-am născut şi până-n prezent, la 92 de ani, am trăit bine aici, în Paris. N-am avut condiţii, dar, aşa cum a fost, micile familii care au fost aici, am trăit cum am putut. Am muncit şi am trăit. Dacă nu munceşti, n-ai ce mânca. Munca te-antrenează“.
„Lumea face glume, dar nu ne supărăm“
Despre cum este să trăieşti în Paris de Olt povesteşte şi tanti Lenuţa. Deşi spune că are cunoştinţă despre celebra capitală a Franţei, nu se arată intimidată de diferenţa dintre cele două comunităţi şi spune că viaţa este aceeaşi peste tot: indiferent de condiţiile în care trăieşti, trebuie să munceşti ca să ai. Copiii şi nepoţii ei sunt, spune ea, mândri de satul unde au copilărit şi povestesc amuzaţi rudelor că au rude în Paris de Olt.
„E adevărat că e foarte mare diferenţa între satul nostru şi oraşul acela din Franţa, nu ne putem compara. Dar copiii şi nepoţii sunt mândri că au rude în Paris şi toată lumea se miră când aude. Nu le este ruşine, ba chiar le pare bine“, spune tanti Lenuţa.
Paulina şi Ion Olteanu, tot din Paris, ştiu o altă versiune a numelui cătunului în care trăiesc: „Cine n-a auzit de Paris din Franţa? La noi a fost o altă treabă, numele i-a venit în glumă unui corector. Acesta a venit într-o zi la noi aici şi drumurile erau vai de ele, nu erau împietruite ca acuma, ci era numai pământ, nămol, că plouase, şi el purta nişte pantofi de s-a înămolit, apoi a zis, făcând haz de necaz: «Băi, aici parcă suntem în Paris», şi aşa i-a rămas numele. Lumea care vine din altă parte se miră, fac glume, dar noi nu ne supărăm, Doamne fereşte!“.
Dincolo de partea amuzantă a numelui localităţii lor, oamenii din Parisul de Olt sunt mulţumiţi că s-a asfaltat şi la ei, în premieră, o parte din uliţele cătunului – 1 kilometru, din totalul de 3,5 kilometri, şi, în plus, a fost introdusă o reţea de apă, care, însă, va fi dată în folosinţă abia anul viitor. Sau cel puţin aşa se speră.
Promisiune: o copie a Turnului Eiffel
Primarul comunei Optaşi-Măgura este conştient că poate trage foloase de pe urma numelui cătunului, astfel că încearcă să facă rost de bani pentru a ridica o copie mult mai mică a celebrului Turn Eiffel din capitala Franţei.
„O să aibă o înălţime de vreo şase metri, la intrarea în acest cătun, lângă râul Vedea, dar e greu cu banii, încă mai căutăm. Sper ca, pe viitor, să reuşim să facem asta, deoarece ar fi ceva interesant, iar oamenii de acolo sunt de treabă, au un spirit dezvoltat al umorului“, precizează, amuzat, edilul Marin Scurtu.
Mai puteţi citi:
Jurnal de vacanţă. Zborul cu parapanta la Dăneasa-Olt, o experienţă de neuitat
Se încarcă comentariile...
