Noutăţi în cazul brăţării dacice pe care un bărbat a descoperit-o şi nu a declarat-o: Procurorul-general: „Noi facem texte să le dăm apă la moară detectoriştilor?“
0
O conferinţă desfăşurată marţi dimineaţa, la Muzeul Naţional de Istorie a României, a dezvăluit detalii în cazul brăţării dacice care a fost găsită şi nedeclarată de un localnic din Olt.
UPDATE: Poliţiştii care au reuşit să recupereze brăţara de o valoare foarte mare, la aproximativ doi ani de la momentul descoperirii, în curtea unui localnic din Optaşi Măgura, judeţul Olt, au fost menţionaţi de directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu.
Şeful de post Alexadru Nistor a detaliat cum au decurs lucrurile, poliţiştii intervenind după ce au primit informaţii că bărbatul care deţinea brăţara, Florin Stănciucu, a încercat să o scoată la vânzare. A doua zi s-au prezentat la el şi s-a făcut predarea obiectului, la acest moment brăţara având statut de corp delict.
Şeful de post din Optaşi Măgura, despre cum a fost recuperată brăţara dacică
Între momentul descoperirii şi cel al predării brăţara a suferit, însă, deteriorări, asupra acesteia intervenindu-se cu obiecte tăietoare, a menţionat dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, chiar şi aşa brăţara fiind dovada „unei stratificări sociale, politice şi religioase importante, un reprezentat de marcă al elitei dacice a trăit în zonă şi a fost posesor al acestei piese, pe care nu ştim dacă a depus-o ca ofrandă în sol sau a fost pierdută, sau ascunsă în context politico-militar critic“.
„Nu are decât două spirale şi nu se termină în mod simetric la cealaltă extremitate tot cu un cap de dragon“
Despre brăţara catalogată drept unică, directorul Muzeului Naţonal de istorie a României a spus că „este o brăţară de aur databilă la mijlocul secolului I î. Hr., decorată cu un cap de dragon înaripat după modelul brăţărilor deja cunoscute de la Sarmisegetuza, dar nu are decât două spirale şi nu se termină în mod simetric la cealaltă extremitate tot cu un cap de dragon. Este o brăţară simplă, realizată prin tehnica baterii, dintr-un lingou. Este al doilea obiect de aur cunoscut în Muntenia din civilizaţia dacică şi are calitatea de a fi şi cel mai greu obiect de aur dacic cunoscut până în prezent la sud şi la est de Carpaţi“.
Descoperitorul, deşi le-a spus poliţiştilor că a găsit-o la el în curte, are la acest momente probleme cu legea, pe de o parte pentru că nu a predat obiectul în cele 72 ore legale, iar pe de alta, pentru că a intervenit asupra sa cu diverse obiecte tăietoare, deteriorându-l.
„Păi, noi facem texte să le dăm apă la moară detectoriştilor, cei care sunt sub sindromul Indiana Jones?“
În cadrul conferinţei de presă s-a pus în discuţie şi eventuala îmbunătăţire a legislaţiei din domeniu, dar şi necesitatea ca aceasta să fie cunoscută de publicul larg.
„Ce este de făcut atunci când găsim un bun aparţinând patrimoniului cultural naţional – este de tăiat bucăţele, de distrus, sau de depus în condiţiile legale la cel mai apropiat muzeu, la primărie, în condiţiile în care Legea 182/2000 prevede? Doresc să reamintesc că în perioada în care România se pregătea să adere la UE a reuşit să-şi construiască, conform foii de parcurs, un set de legi de protejare a patrimoniului national, cum este legea amintită, cum este Ordonanţa 43/2000 privind arheologia, care reglementează foarte-foarte clar cum trebuie să protejăm. Prin aceste legi a fost creată structura specializată a Poliţiei Române“, a declarat procurorul general al României, Augustin Lazar, cel care a anchetat furturile de brăţări dacice din siturile din Munţii Orăştiei.
De asemenea, Lazăr a fost de părere că modificările care se propun nu ar trebui să intervină în sensul dezincriminării anumitor fapte. „Părerea mea ca procuror, ca magistrat al Ministerului Public care a avut ocazia să cerceteze şi să vadă câte eforturi trebuie făcute pentru a fi prinşi cei care fură din siturile arheologice, este că această faptă nu trebuie dezincriminată, nu trebuie transformată în contravenţie, pentru că i-am încuraja pe cei în cauză să meargă în sit. Apoi, cum am văzut textul acestei contravenţii propus a se reglementa, „accesul în situl archeologic, precum şi folosirea detectorului“ ar înseamna că simplul acces, neasociat folosirii detectorului, n-ar fi sancţionat cu nimic. Păi, noi facem texte să le dăm apă la moară detectoriştilor, cei care sunt sub sindromul Indiana Jones, care vor să găsească comorile lui X şi Y din istorie?! Noi trebuie să facem textele clare, şi să sancţioneze foarte clar o anumită faptă, nu să fie o nebuloasă, un text care să nu poată fi folosit. Prin urmare, eu cred că aceste fapte, în zilele noastre, ar trebui să rămână ca infracţiuni, nu să creem o situaţie mai favorabilă în contextual în care foarte mulţi detectorişti vin pe piaţă şi sunt foarte greu de controlat“, a mai spus procurorul general, sugerând că ar fi necesar ca cei care se ocupă de detectări să fie înregistraţi şi să existe o evidenţă clară a lor, asemeni vânătorilor.
În cadrul conferinţei de presă s-a explicat şi regimul juridic pe care îl au obiectele de patrimoniu descoperite în diverse contexte, după procesele generate de furturile brăţărilor dacice Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exprimându-se în decembrie 2014 şi stabilind că bunurile odată scoase din sit, indiferent de natura dreptului de proprietate asupra terenului, devin proprietatea statului, aceasta fiind, de altfel, modalitatea prin care sunt protejate. „Potrivit Constituţiei, bunurile care se află în subsolul ţării sunt proprietatea inalienabilă a statului roman. Toate bunurile care sunt extrase din subsol devin proprietatea statului în momentul în care au fost extrase din context, fiindcă numai astfel pot fi protejate. Fiindcă nu-i poţi spune braconierului – du-te, mata, mai întâi şi clasează-l, protejează-l, şi-apoi îl furi. El îl ia şi-l duce la casa de licitaţii, unde de regulă îl prezintă ca făcând parte dintr-o veche colecţie a unui bunic. Aşa se face o spălare a artefactelor, acoperindu-se originea infracţională“, a explicat procurorul-general.
Brăţara - în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României pe perioada anchetei
Regimul de corp delict al obiectului de patrimoniu descoperit în Olt se va schimbala finalul anchetei, când se va stabili şi în patrimoniul cărei instituţii de cultură urmează să intre. Prezent la conferinţa de presă, directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică Florescu, a reamintit că la nivelul judeţului Olt există disponibilitatea de a se finanţa cheltuielile ocazionate de expertizare, dar şi cele din şantierul arheologic ce urmează să fie deschis în primăvară, în localitatea Optaşi-Măgura, autorităţile din judeţ începând demersuri pentru ca obiectul de patrimoniu să fie în cele din urmă expus în judeţul în care a fost descoperit.
ŞTIREA INIŢIALĂ
Specialiştii au arătat că brăţara are în prezent statut de corp delict şi că valoarea stabilită rămâne confidenţială în acest moment al anchetei. De asemenea, bărbatul din Olt care a găsit-o şi nu a declarat-o este cercetat penal.
Adjunctul şefului IGPR, chestor Marius Voicu, a declarat că este posibilă efectuarea unei anchete acasă la Florin Stanciu, cel care a găsit brăţara. În cadrul conferinţei s-au prezentat şi două bucăţi din brătară, arătându-se că din ea lipseşte o parte.
Reamintim că Florin Stănciucu, un bărbat din Olt, a găsit, săpând în curte pentru temelia unui gard, o brăţară din aur de 24 karate, de peste 100 grame, care se presupune că ar avea 2.000 de ani, valoarea nefiind încă stabilită.
Vom reveni cu amănunte.
Se încarcă comentariile...
