Medicul care cerea, în primăvara acestui an, ajutor la Ministerul Sănătăţii şi-a pierdut fiul ţintuit la pat. Răspunsul n-a venit nici până astăzi
0
George-Adrian Ciobanu, tânărul de 28 de ani, student la medicină, aflat de peste doi ani în stare vegetativă în urma unui anevrism, s-a stins în urmă cu două zile. Tatăl său, chirurgul-ortoped pediatru Gheorghe Ciobanu, n-a primit nici până astăzi răspuns la solicitarea înaintată ministerului ca pacienţii în acest caz să poată fi trataţi decent.
Familia Ciobanu, din Slatina, a trăit peste doi ani şi jumătate drama de a-şi vedea fiul, un tânăr extraordinar, absolvent de Automatică şi student eminent la Medicină, ţintuit la pat, cu privirea în tavan, dependent 24 de ore din 24 de personalul medical.
Tânărul repeta, în ianuarie 2014, pentru un examen la Medicină, când, dis-de-dimineaţă, săgetat de o durere puternică la nivelul cefei, sesizând că ceva grav se întâmplă a mai avut vreme doar să-i ceară mamei o compresă cu apă rece şi să apeleze la 112, spunând că are nevoie de ajutor. „Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura lui“, povestea, în primăvara acestui an, mama tânărului.
Femeia, cu puteri aproape supranaturale, cum numai mamele pot avea, îl îngrijea de atunci, mai bine, poate, decât cel mai experimentat asistent. Alături de soţul său, medicul Gheorghe Ciobanu, vestitul chirurg pediatru care vreme de peste patru decenii a tratat copiii la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, au găsit resurse să treacă peste toate episoadele acute, în care fiul lor a luptat cu infecţii de tot felul, complicaţii ale stării în care se afla. Au fost şi zile senine, în care părea că Adrian este pe cale să-şi revină, speranţe în urma celor opt intervenţii chirurgicale, au fost şi recăderi, până când, ajunşi la disperare, părinţii cereau ajutor. Fiul lor, dependent de serviciile medicale de specialitate, a fost în cele din urmă internat pe termen lung la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina doar pentru că s-a găsit înţelegere, altfel astfel de cazuri, cronice, sunt în aer.
Cum a devenit un caz public
În aprilie anul acesta, pacientul se confrunta din nou cu o infecţie, temperatura corpului depăşise 40 de grade Celsius, iar antibiotiocele de până atunci nu-şi mai dovedeau eficienţa. A venit soluţia salvatoare, un medicament mai puternic, aflat, însă, în cantitate insuficientă în spital şi disponibil la furnizori la preţuri peste puterile familiei. Pentru prima dată, dr. Ciobanu cerea ajutorul, făcând-o şi instituţional, printr-o adresă transmisă ministrului. Solicita, aşa cum o făcuse, cu luni mai devreme, şi şeful Secţiei Neurologie, dr. Renică Diaconescu, cel care, în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, îl avea pe pacient în grijă, includerea acestei categorii de pacienţi, cronici, în viziunea ministerului, dar necesitând servicii medicale foarte complexe şi la costuri mult peste ceea ce decontează CJAS pentru tratamentul pacienţilor cronici, includerea pacienţilor de acest tip într-un program special. Sau inluderea lor în programul deja existent de ATI. Sau încheierea unor contracte separate, la nivelul spitalelor, doar pentru aceste cazuri. Sau....
Timpul a trecut, s-au schimbat miniştri, s-a mai tot corespondat la nivel de instituţii, situaţia a rămas aceeaşi.
A mai apărut un caz disperat, pe aiurea, în ţară, s-au mai îngrămădit oficiali în studiori de televiziune. Într-un astfel de moment, dr. Gheorghe Ciobanu, de la căpătâiul fiul său neajutorat, găsea puterea să se revolte, să spună, să propună soluţii. „De unde iau eu numărul de telefon, să intru în direct, să le explic de ce vorbesc aiurea, că sunt departe de ce se întâmplă, de ce a ajuns sistemul medical la pământ, unde l-au dus toţi neaveniţii ăştia?!“. Revolta s-a stins în neputinţă.
După care episoadele de acalmie ale bolii fiului său erau din nou întrerupte de cele acute. Nopţi nedormite, naveta între locul de muncă şi spitalul unde s-a improvizat un salon pentru recuperarea pacientului şi de unde soţia n-a mai plecat... Din când în când o întrebare, la şefii de spital: S-a rezolvat ceva? Nu, lucrurile sunt la fel ca înainte.
Adrian, în cele din urmă, n-a mai putut să lupte, iar sâmbătă, 3 septembrie, şi-a lăsat pentru totdeauna părinţii cu ochii în lacrimi, la câteva zile după ce, pentru că o problemă în evoluţia cazului nu se rezolva, dr. Ciobanu solicitase transferul la Bucureşti. „Transferul s-a făcut, cred, joi, cu o săptămână înainte. Din păcate, în urmă cu două zile a venit cumplita veste. Regretăm nespus, am încercat să facem cât ne-a stat în putinţă!“, a declarat astăzi directorul medical al spitalului slătinean, unitatea în care tânărul a fost tratat mai bine de doi ani, medicul Cătălin Pătru.
„Ceva se rupe şi în mine. Ministerul a fost incapabil să rezolve problema“
„Cazul Ciobanu“, cum se raporta la situaţia tânărului mai tot personalul din SJU Slatina, ar putea repune, chiar dacă prea târziu pentru familia Ciobanu, în discuţie această patologie. „Ceva se rupe şi în mine. Din păcate, Ministerul Sănătăţii, la care s-a apelat în repetate rânduri, a fost incapabil să rezolve problema. S-au schimbat adrese, că DSP, că CAS, nu, că soluţia e tot la minister, s-au învârtit degeaba în loc. Şi, ce n-a înţeles nimeni, sau n-a vrut s-o facă, nu aşteptam o soluţie pentru acest caz, nici domnul doctor Ciobanu n-a cerut asta. Era vorba de a se găsi o soluţie pentru toţi pacienţii în această situaţie, pentru că sunt peste 100 la nivel de ţară. Nimeni n-a vrut să audă şi nu vrea în continuare. Aceşti pacienţi au nevoie de un regim special, trebuie izolaţi, noi pentru aceste cazuri, pentru că îl mai avem pe cel vechi, din păcate şi el într-o situaţie grea acum, pe Terapie Intensivă, şi încă unul adus de curând de la Craiova, trebuie să dislocăm personal, nu pot să-i spun îngrijitoarei care curăţă veceul să intre să cureţe acolo.
Este nevoie de o structură specială, că e regională, că e naţională, cu oameni bine plătiţi, dedicaţi, dornici să se implice, pentru că şi riscurile sunt enorme. Aceşti pacienţi sunt mult mai sensibili, au o imunitate grav afectată. Pentru ei ajungi să cheltui, în medie, cât pentru 5-6 pacienţi în stare gravă din Neurologie. Sunt costuri pe care spitalul nu şi le poate permite în condiţiile actuale“, spune şeful secţiei Neurologie a SJU Slatina, dr. Renică Diaconescu, care a intervenit în ultimul an ca invitat la mai multe emisiuni de televiziune, aducând în dezbatere problema pacienţilor aflaţi în stare vegetativă.
„Sunt şanse, de multe ori sunt şanse, cu intervenţie adecvată poţi obţine rezultate, iar asta n-o spun să aţâţ lucrurile, ci chiar se întâmplă. Chiar în cazul Ciobanu am observat, aplicându-i un tratament oarecum experimental, cu acordul domnului doctor. N-a fost vorba nicidecum de imaginaţia tatălui care îşi dorea ca fiul său să-şi revină, obţineam efectiv rezultate. Începuse să se ferească din calea luminii puternice, îşi urmărea tatăl... Lucruri concrete. Aceşti pacienţi - iar noi în ultimii ani am tratat continuu, spitalul din Craiova, Neurochirurgia, a văzut în noi o speranţă - au dreptul la o şansă reală“, a mai spus medicul Diaconescu.
Niciun cuvânt nu le-ar mai putea mângâia, astăzi, soţilor Ciobanu sufletul. Prin drama lor trec însă, atrag atenţia specialiştii, peste 100 de famiii în fiecare an, cazurile asemănătoare fiind tratate din mila doctorilor şi cu îngăduinţa managerilor spitalelor din ţară, deşi tinerii greu încercaţi de soartă care se sting cu zile pe un pat de spital ar putea avea altă soartă.
Tânărul George-Adrian Ciobanu va fi înmormântat marţi în cimitirul Strehareţ din Slatina. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Se încarcă comentariile...
