Iarna fermierilor şi pregătirile pentru primăvară: „Roşiile sunt ca nişte copii, nu poţi să le laşi şi să pleci“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Iarna înseamnă muncă zi-lumină în solariile în care acum se pregătesc roşiile timpurii. Le vom găsi în pieţe la sfârşitul lunii aprilie-începutul lunii mai, la preţuri de peste 10 lei/kg.

Din ce în ce mai mulţi fermieri luptă să „muşte“ din cota de piaţă asigurată la acest moment din importuri şi să pună pe masa românilor tomate din soiuri cu gustul copilăriei. Câţiva fermieri din Olt chiar reuşesc, roşiile lor ajungând prima dată în câteva pieţe şi magazine din Capitală, Braşov sau Cluj.

În sudul judeţul Olt, în bazinul legumicol Izbiceni – Giuvărăşti – Gârcov – Scărişoara, deja celebru în România, munca e în toi. Răsadul se răreşte şi se va începe plantarea. Legumicultorii au învăţat tainele acestei meserii din tată-n fiu, aici solariile au o istorie de peste 50 de ani. De la cele care copiau, în bună măsură, solariile Cooperativei de Pruducţie (cooperatorii munceau la stat, dar au început să-şi facă solarii şi în gospodării), s-a ajuns astăzi la solarii construite după tehnologii noi şi folosindu-se de materiale cu durată de viaţă de 5-7 ani.

Cât investesc

Iarna grea, mult mai rea decât se aşteptau, le scoate legumicultorilor din buzunar bani frumoşi. Peste 50-60% din costuri deja le reprezintă încălzirea spaţiilor protejate, în funcţie de cât de performante sunt instalaţiile putând să ajungă şi la 80%.
Pentru a încălzi 10.000 m.p. de solar, din cei 15.000 m.p. pe care-i are, spune Gheorghe Domnicu, legumicultor din Scărişoara, a cumpărat 120 de tone de cărbuni şi 60 tone de lemne. Alimentarea centralei nu e deloc lucru simplu, fermierul se trezeşte şi noaptea o dată, pentru a se asigura că plantele au temperatura necesară. Cu o centrală poate încălzi 5.000 m.p., ceea ce înseamnă o investiţie iniţială, doar pentru instalaţia de încălzire, de aproape 10.000 euro. Cum suprafaţa exploatată în această perioadă este dublă...

image

Fermierul nu se mai gândeşte acum la costurile pe care le-a făcut deja, ci la cele care vin. „Nu mi-am făcut calculul aşa, la centimetru, însă sunt costuri enorme. Sunt ani în care îţi recuperezi investiţia şi să mai câştigi, poate, câte un salariu bun, să-i zicem, în jur de 2.000 lei pentru fiecare dintre noi, deci nici un salariu mediu. Dar munceşti toată ziua. Muncesc şi eu, şi soţia şi părinţii, şi mai avem patru-cinci persoane care ne ajută, au de lucru la noi şi iarna şi vara. La costurile de care am vorbit deja se adaugă tratamentele, îngrăşământul, pentru că trebuie să le ajutăm“, spune Gheorghe Domnicu.

Programul „de iarnă“ este 6,30 – 19,00, vara se trezesc şi mai devreme şi adorm mai târziu. „Ştiţi cum este?! Roşiile sunt ca nişte copii, nu poţi să le laşi şi să pleci, să nu treci cu orele. Trebuie să ai grijă să aibă căldură, apă, tot ce le trebuie“, spune fermierul, care urmează acelaşi program zi de zi, nu ţine cont de week-end sau de sărbători. Ultimul concediu l-a făcut în urmă cu doi ani, mai puţin de o săptămână, între două culturi.

Roşiile celor din sudul judeţului Olt au căutare pe piaţă, de asta nu-şi fac fermierii probleme, chiar dacă din ce în ce mai multe voci vorbesc despre tratamente intensive aplicate, care ar ştirbi din calitate. „Bineînţeles că mâncăm din ele, ar fi culmea, să le vindem şi să nu mâncăm. Or fi mai bune roşiile crescute în vată care se vând în hipermarket?! Ce facem noi poate să vadă toată lumea, le plantăm în pământ, de acolo îşi iau tot ce au nevoie“, spune fermierul. 

image

De la an la an, spune şi liderul Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt, Ion Păunel, au reuşit să mai câştige câteva zile, iar faptul că aduc produsele pe piaţă spre finele lunii aprilie este un mare câştig. „Sunt din ce în ce mai mulţi, iar această cultură de tomate a devenit un brand al zonei. Izbiceni este cea mai sudică localitate legumicolă din Olt, aici temperatura medie este cu 4-5 grade peste cea din restul judeţului. Din Izbiceni «microbul» s-a extins şi spre localităţile din jur. Roşiile produse aici au gust foarte bun, folosesc aceiaşi hibrizi de peste 20 de ani. De acolo au venit solariile către noi, iar la ei, de la vecinii de peste graniţă, de la bulgari. Sunt grădinari din tată-n fiu, din anii ’60-’70 cultivă în spaţii protejate. La început se cultiva răsadul, după care s-au extins, şi-au făcut şi în gospodăria proprie solarii şi au ajuns la ce vedem astăzi. În spate este însă o muncă de slav. Pentru a ieşi atât de devreme pe piaţă evident că se folosesc diverse produse care ajută planta, însă sunt produse certificate, avizate de instituţii competente, este un proces controlat, n-ar trebui să aibă nimeni niciun dubiu, există studii în spatele acestor produse“, spune Păunel.

Sute de tone de legume, fără siguranţa că vei obţine cel mai bun preţ

Fermierul cu care am stat de vorbă are doar 30 de ani şi poate spune că a reuşit. A accesat şi un proiect  european de 25.000 euro, a cheltuit banii chibzuit, iar investiţia se vede. Va produce, probabil, peste 100 tone de tomate, la care se adaugă alte zeci de tone de varză, ardei, alte legume.

image

Preferă să le vândă, cea mai mare parte, de acasă. Pentru roşiile timpurii a obţinut, anul trecut, 7-8 lei şi chiar 10 lei/kg. O cantitate mică, vreo 500 de kilograme, a vândut-o chiar cu peste 13 lei. „Prefer să le vând de acasă pentru că am stabilit o relaţie fermă şi nu mai pierdem timpul, avem piaţă de desfacere. Nu ştiu însă dacă vom mai obţine preţul de anul trecut. Ar fi bine, pentru că estimăm costuri mai mari. S-au înmulţit, însă, şi producătorii“, spune Gheorghe Domnică, cel care a pornit la drum în urmă cu 6 ani, investind banii câştigaţi în Spania, muncind în construcţii.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite