FOTO Misterele unor catacombe descoperite în 2007 care au pus pe jar un oraş întreg din Oltenia
0Municipiul Slatina deţine unul dintre cele mai bine conservate cartiere de clădiri istorice de după 1850 din ţară. În tentativa de a resuscita acest perimetru, autorităţile locale au investit sume imense în ultimii ani, prilej cu care au ieşit la iveală lucruri îngropate nu doar în pământ, ci şi în istorie. Un beci subteran descoperit atunci sub actualul parc “Eugen Ionescu” din localitate a aprins imaginaţia specialiştilor şi nu numai.
Descoperirea, care a ajuns să reprezinte principalul subiect de discuţie în oraş vreme de câteva luni şi despre care se mai vorbeşte şi astăzi, a avut loc în vara anului 2007. La începutul lunii iunie a anului menţionat, municipalitatea efectua de zor lucrări de modernizare a parcului “Eugen Ionescu” (fosta Grădina Publică inaugurată în onoarea Reginei Maria în anul 1892, n.a.) situat în partea istorică a urbei, la intrarea în cartierul istoric al Slatinei. Muncitorii au dat întâmplător peste ceea ce părea o groapă destul de adâncă şi care nu fusese înghiţită de pământ. Văzând că “groapa” se adâncea undeva în adâncurile parcului, lucrătorii au anunţat inginerul de şantier, iar acesta, la rându-i, pe reprezentanţii Primăriei.
În aceeaşi zi, arheologi şi istorici din instituţiile de cultură ala judeţului, impacientate de vestea descoperirii unor “catacombe” în Centrul Istoric al oraşului, au venit degrabă la faţa locului, cu imaginţia aprinsă de ceea ce ar fi putut reprezenta descoperirea cu pricina. Surescitarea acestora era lesne de înţeles deoarece demult se tot vorbea în oraş despre faptul că ar exista tunele secrete care leagă anumite clădiri mai mult sau mai puţin importante din localitate şi care ar fi avut destinaţie despre care nimeni nu îndrăznea să spună prea multe.
Până la sosirea specialiştilor însă, tot muncitorii şi câţiva ziarişti norocoşi au fost cei care au dat “onorul subteran”. Iar ceea ce au apucat să vadă înainte să li se interzică să mai coboare în adânc i-a uimit. O mică sală de aproximativ 100 metri pătraţi se întindea sub fosta Grădină Publică a oraşului, loc unde Regina Maria se plimba atunci când a poposea la Slatina. Locul cu pricina, construit în stilul boltit tradiţional românesc, cu arcadă semirotundă “în trepte” extrem de bine prezervată şi cu ziduri din cărămidă, inspira teamă, dar şi respect. Plină pe jumătate cu pământ, mica sală din adâncuri nici măcar nu era îngropată astfel încât să nu fie găsită, ci se afla la maximum 70 cm. - 1 metru sub pământ. Primul lucru cert stabilit în ziua cu pricina a fost că locul data din perioada anilor 1850 şi ulterior, după ce s-a stabilit că fiind construit din acelaşi tip de cărămidă ca şi Muzeul Judeţean, fostul Palat Administrativ inaugurat în anul 1887 şi aflat în imediata apropiere a parcului respectiv.
Catacomba de sub parc, sursă nesecată de zvonuri
Vestea despre descoperirea unor catacombe în partea istorică a oraşului s-a întins cu repeziciune în Slatina. Vreme de luni bune, acesta a fost principalul subiect de discuţie, subiect despre care se mai discută şi astăzi, deşi acum se ştiu explicaţiile oficiale. Imaginaţia localnicilor a reprezentat izvorul multor zvonuri puse pe seama catacombelor. Astfel, acestea au fost “date” ca loc de întâlnire secret al revoluţionarilor de la 1848, în vreme ce alţii spuneau că auziseră de când erau copii despre asemenea beciuri îngropate folosite de soldaţii români în primul şi al doilea război mondial. Un alt zvon, crezut de mulţi slătineni şi acum, spune că locul menţionat ar fi fost folosit inclusiv de Securitate înainte de 1989 şi că acest adevăr nu trebuie să se afle.
Foto
Alte zvonuri spuneau că tainiţa de sub parcul “Eugen Ionescu” nu ar fi decât intersecţia unor tuneluri secrete ce au străbătut oraşul la sfârşitul sec. XIX - începutul sec. XX. Modul cum se prezenta sala subterană de 100 metri pătraţi, prea mare pentru o simplă pivniţă sau beci de casă şi prevăzută şi cu o latură ce dădea impresia unui tunel lateral, a alimentat şi mai mult închipuririle localnicilor şi nu numai.
Ulterior, la câteva luni de la descoperire, a venit şi verdictul specialiştilor. “Iniţial, noi nu am ştiut exact ce a fost locul cu pricina deoarece era extrem de bine păstrat şi părea prea mare pentru un simplu beci de casă, fie ea şi una veche din perioada finalului de secol XIX – început de secol XX. Fiind construit cu acelaşi tip de cărămidă ca şi fostul Palat Administrativ sau Prefectura din acele vremuri (actualul Muzeu Judeţean Olt, n.a.) aflat la câţiva metri de locul cu pricina şi inaugurat la 1887, ne-a determinat să credem că ar fi putut fi o magazie a Palatului Prefecturii. Oricum, cert este că locul datează din aceeaşi perioadă, este foarte bine păstrat, zidurile şi tavanul sunt foarte groase şi foarte bine zidite deoarece nu am găsit nici măcar o singură fisură, deşi totul a fost sub pământ atâţia ani. De asemenea, la început am crezut că ar putea fi vorba despre nişte catacombe deoarece prezenta un început de tunel pe o latură a sa, dar, la acest moment, suntem de părere că a fost una dintre pivniţele caselor deţinute de către boierul Ioan Varipati, cel care a donat Slatinei zona centrului din prezent (teren între fostul magazin “Oltul” şi parcul “Eugen Ionescu”, n.r.). Aceste case au fost demolate pentru a face loc Grădinii Publice inaugurate în 1892 şi credem că ceea ce am descoperit noi în anul 2007 reprezintă beciul uneia dintre casele sale, mai ales că acesta deţinea imobile mari – inclusiv actualul sediu al Oficiului Poştal nr. 2 din zonă -, deci nu erau simple case”, afirmă Aurelia Grosu, şefa secţiei Istorie şi Artă a Muzeului Judeţean Olt.
Catacomba, mascată cu gazon şi tufişuri
Specialiştii în istorie au destrămat şi zvonul potrivit căruia sala subterană din parcul menţionat ar fi fost parte a unei reţele secrete de catacombe.
“Şi noi am crezut, la începutul cercetărilor, că sala îngropată de sub Grădina Publică ar fi comunicat cu alte tunele deoarece aceasta este un loc total înfundat. Am verificat locul cu atenţie, deşi era îngropat pe jumătate, şi nu am găsit nimic care să sune a gol şi să ne indice că ar mai exista o continuare ascunsă”, a mai spus Aurelia Grosu.
Cercetătorii care au inspectat locul menţionat au descoperit în interior, pe parcurs, baterii folosite de mineri înainte de anul 1989, fapt ce i-a determinat pe specialişti să creadă că în interior s-a mai pătruns de-a lungul anilor la mult timp după construirea adăpostului, deşi tot locul a fost complet acoperit de pământ timp de zeci de ani.
Mulţi slătineni, în special cei care locuiesc în apropierea locului unde a fost făcută descoperirea, nu sunt convinşi de explicaţiile specialiştilor. O parte continuă să creadă cu tărie că locul îngropat ar fi un tunel din multe altele care ar străbate Centrul Istoric şi până pe esplanade din centrul urbei.
În prezent, sala subterană cu pricina a fost iarăşi acoperită cu pământ. În afară de o mână de oameni, nimeni nu şi-ar da seama că, trecând prin parcul “Eugen Ionescu” şi odihnindu-se pe una dintre băncile de aici sau admirând fântâna arteziană din zonă, se întâmplă să stea chiar deasupra unui loc istoric. Gura de acces a fost acoperită şi mascată cu gazon şi tufişuri ornamentale, fiind împrejmuită cu un gard din sârmă verde. Specialiştii Muzeului Judeţean Olt încă mai speră că autorităţile locale vor valorifica într-un fel catacomba cu pricina deoarece interiorul acesteia nu a fost şi el acoperit, ci a fost lăsat spre o viitoare posibilă utilizare.
Vă mai recomandăm, pe aceeaşi temă:
FOTO Cum s-a dezvoltat Slatina în ultimii 60 de ani
FOTO Parcul Piteşti din Slatina, comoara istorică necunoscută a oraşului
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
