Festivalul de şah de la sat, un eveniment care se organizează de zeci de ani: „Aici găseşti şahişti buni, e ieftin şi sunt oameni cu suflet“
0
De 32 de ani, într-un sătuc din Olt se organizează, la fiecare sfârşit de august, un festival „de cultură şi şah“, la care vin şahişti de peste tot din ţară şi, în ultimii ani mai rar, din străinătate.
Roşieni, satul în care la sfârşit de august se strâng şahiştii, nu are nimic impresionant în sine. Face parte dintr-o comună mică din Olt, Dobrun, de câmpie, deloc înstărită, de care la fiecare tur de alegeri se aude în ţară, pentru că aici PSD câştigă absolut covârşitor.
Printre şahişti în schimb, Roşieni e cunoscut pentru festivalul de şah, organizat aici încă din comunist de profesorul-pensionar Nicolae Bădiţă (89 ani). aproape că nu e reper în comună care să nu fie inscripţionat ŞAH. Pe copaci, pe podeţe, pe Casa Binelui, locul în care, cu ani buni în urmă, profesorul îi provoca pe săteni, mari şi mici, la partide de şah.
Neobositul profesor, cel care săptămânal, pe vreme bună-pe vreme rea, n-are importanţă, pleacă de la Roşieni şi vine la Slatina să-i înveţe pe copii şahul, a reuşit să transforme locul într-unul de suflet. O săptămână de partide palpitante de şah, discuţii pe deluşoarele molcome din zonă, iar cu ani buni în urmă şi multă poezie şi muzică. „Era ceva... În vremea festivalului, când plecau şahiştii prin sat, se umplea uliţa. Toată lumea ştia“, spune prof. Luminiţa David, fiica prof. Nicolae Bădiţă, cea care în prezent poartă grija evenimentului. Se spuen chiar că pe-atunci nu exista om în sat care să nu fi deprins jocul minţii, profesorul având grijă ca în ficare casă să găseşti o tablă şi piese de şah.
Prof. Nicolae Bădiţă, alături de fiica sa Luminiţa
Luminiţa David a jucat, la rândul său, şah de performanţă, deţinând titlul de maestră a şahului, iar astăzi doi dintre copiii săi, băiat şi fată, gemeni, fac parte din echipa campioană la şah a judeţului.
„Jucăm aşa, de antrenament“
E joi după-prânz, iar partidele importante sunt programate după-amiaza. Cei mici se antrenează însă în sala de competiţie din clădirea şcolii din Roşieni. „De la dom’ Bădiţă am învăţat, la dumnealui acasă. Mai jucăm şi la sport, iarna...“, povestesc uşor stingheriţi copiii. Alţii îşi fac de lucru în faţa clădirii. Au venit cu skate-urile, mai stau de vorbă, mai povestesc, până când invitaţii care rămân în localitate pe toată perioada concursului termină de mâncat şi vor juca din nou.
În aşteptarea partidelor de după-amiază
„Acum vin cam două-trei zile, deşi tata se supără, ar vrea să-i vadă cât a stabilit, o săptămână. Oamenii nu-şi pot lua liber de la lucru atâta vreme, au şi alte probleme, dar tata nu vrea aşa, vrea să fie cât ţinea la început. Vremurile s-au schimbat, nu mai e acelaşi lucru. E greu să-i conving şi pe săteni să-i cazeze 6-7 nopţi. Se pune şi problema fondurilor, până la urmă, pentru că nu percepem taxă, iar singurul ajutor este de la primărie. Vreau ca de anul viitor să-l oficializăm, să putem fi susţinuţi, iar jucătorii să câştige şi punctaj, va fi altceva“, ne povesteşte prof. Luminiţa David. Deşi banii nu vin din cine ştie ce surse, mai mult din buzunarul familiei profesorului, festivalul are, în schimb, un buget de premii de 2.000 lei.
La ediţia actuală s-au înscris aproape 40 de participanţi, din localitate şi din ţară. Printre ei, un concurent din Bulgaria. „Acum este la masă, urmează să vină. Nu este la prima ediţie, a mai venit, altădată cu alţi doi colegi, au fost şi concurenţi din Ucraina, din Basarabia, cu dansuri, cu poezie, altă cultură, alte obiceiuri, şi asta era frumuseţea festivalului“, povesteşte în continuare organizatoarea evenimentului.
Tot la ediţii trecute în Roşieni au poposit pasionaţi de şah din Franţa, Belgia sau Ungaria. După acele vremuri, tânjesc, cumva, nostalgicii festivalului, oameni care participă şi la alte concursuri în ţară şi care, susţin, ar veni şi dacă s-ar institui taxă.
La poveşti cu veteranii festivalului
„Veneau din Galaţi, Timişoara... Nu mai este nici măcar ideea a ce a fost cândva. Omul care are bani, merge trei zile la mare, la concurs, sau la Călimăneşti, pentru că stă la munte. Dacă îl vom transforma într-un festival puternic – vreau să-l omologhez la Federaţie, să primească punctaj, cum primeşte tenisul – cu premii frumoase, cu o taxă sub cele ale altor concursuri, se va schimba totul“, speră Luminiţa David.
„Cazare OK, mâncare bună, oameni drăguţi“
Cristian Veneţeanu, maestru al şahului, a venit la Roşieni cu soţia şi cu cel mai mic dintre fii, după un turneu la care au participat la malul mării. Soţia concurează pentru prima dată, iar fiul Mihai se descurcă deja onorabil. „Linişte, înţelegere, calm, aer curat, cazare OK, mâncare bună, oameni drăguţi“, rezumă soţia, Violeta Veneţeanu, zilele petrecute la Roşieni.
Tudor Gheorghe Rizea are 27 de ani şi vine din Balş. Spune că ani la rând a concurat în cadrul festivalului fratele său, şi l-a determinat şi pe el să vină. „Joc de la 8 ani, dar nu în concursuri, până de curând“, spune tânărul.
Se joacă şah peste tot: la şcoală, în spaţiile improvizate de cazare, în sala de mese...
Ion Bătrânca are 76 de ani şi vine la Roşieni, să joace şah, de 25. Este din Olt, vine cu bicicleta de la 80 de kilometri, de la Vişina Veche. „Acum nu mai e la fel, dar atunci veneau foarte-foarte mulţi. Am citit în ziar şi în revista de şah, îmi amintesc, prima dată. Am întâlnit-o aici pe Elisabeta Polihroniade, o dată, şi mai venise înainte, la o altă ediţie. Şah am învăţat în armată, în Bărăgan. Am pregătit apoi şi elevi, unul a ajuns campion mondial la corespondenţi, făcusem o echipă foarte puternică. Am fost şi profesor, şi student de mai multe ori, erau timpuri tulburi. Am venit şi cu elevii aici, cu prieteni... Ar fi un şoc dacă aş auzi că nu se mai organizează“, spune nostalgicul şahist.
„E o relaxare şi a minţii, un eveniment cultural. Ar fi trebuit ca instituţii, Consiliul Judeţean, alte instituţii, să ajute, să-l respecte. Ce face domnul Bădiţă e de apreciat. Merg şi la alte festivaluri în ţară, dar acolo se plăteşte“, spune un alt concurent, Ilie Bălan, care vine de asemenea de peste 18 ani, de la Nicolae Titulescu, din Olt.
„A fi legitimat înseamnă o participare, să fii activ, să ai două concursuri pe an. Până nu eşti sus de tot, nu-ţi plăteşte nimeni. Şi un tânăr, până când nu ajunge în elită, să-l ia în custodie Federaţia, se descurcă foarte greu“, intervine Luminiţa David, după ce în timpul discuţiei cineva propune ca un club de şah, după toate canoanele, să fie înfiinţat chiar aici, la Roşieni.
Problemele din şah
Cristian Veneţeanu, cel care de data aceasta, după alte două participări la festivalul de la Roşieni, a venit cu familia, este maestru al şahului de mai mult de 20 de ani, legitimat la un club din Constanţa. Vorbeşte despre ospitalitatea gazdelor, dar nu-şi poate stăpâni supărarea pe autorităţi, din pricina cărora i s-a stricat mşina şi a fost nevoit să ajungă la service. A stat de mai multe ori la cozi de kilometri în trafic, pentru că în două puncte ale judeţului, pe podul de peste Olt, la Slatina, dar şi pe DN 64, a prins lucrări. După ce-şi povesteşte pe scurt păţania, trece la alte supărări, de data aceasta din lumea şahului:
„În şah sunt probleme destul de mari. Sunt taxe destul de mari, nu-i normal ca cluburile şi jucătorii să fie jecmăniţi. Apanova, unul dintre primele trei cluburi din ţară, a dispărut ca şi cum n-a fost, nu mai sunt sponsori. Să luăm, în schimb, situaţia din Ungaria. Cum e posibil ca o ţară mică cum e Ungaria să aibă o bază de şahişti de cinci ori mai mare? Sunt nişte oameni incompetenţi în federaţie, o spun deschis, nu au ce să-mi facă. Se fac turnee de copii, le ia taxă 50 de lei, şi le dau diplome şi medalii. Cum să le dai diplome şi medalii, dacă le iei bani?! Sunt zeci de astfel de turnee. La altele nu se precizează cât e premiul, se spune că fondul de premiere e de 70% din încasări. Păi, eu îmi fac, poate, nişte calcule. Investim în şah la nivel personal, avem nişte costuri. Din punctul meu de vedere, un şahist de top e peste un om care are două doctorate, a muncit mai mult. Şi nu câştigă 1.000 euro, ceea ce mi se pare inadmisibil. Aici am venit pentru că m-am simţit bine, avem cazare, oameni drăguţi, sunt şahişti buni. Turneul acesta e cumva o oază, pentru că şahiştii nu sunt oameni bogaţi“.
Tinerii se antrenează, în aşteptarea veteranilor
„E un pesaj mirific, de basm. Şi vara, şi toamna, şi iarna. În revista română de şah se scria de festival, de toate ediţiile, aşa am aflat. Am venit în 1991, deşi ştiam de festival de mai devreme. Am în jur de şapte ediţii la activ şi vin pentru că rezonez şi cu satul, şi cu locuitorii. Vin din Haţeg, judeţul Hunedoara. Aş fi decepţionat, trist, să aud că nu se mai organizează. E un refugiu“, completează Sorin, un alt vechi participant la concursul de la Roşieni.
Cei mai buni şahişti primesc diplome, dar şi premii în bani
„Îşi doresc întâlnirea, tânjesc după acest moment al verii poate un an întreg, concluzionează prof. David, iar şahiştii simt nevoia să le mulţumească acestor gazde minunate.
Casa Binelului, locul preferat de antrenament al prof. Bădiţă, cu ani în urmă
„Ce fac domnul Bădiţă şi doamna e un lucru extraordinar. E un eveniment. Sunt revoltat de Slatina că nu organizează un eveniment, că nu susţin un club. Să se legitimeze la federaţie, să aibă jucători legitimaţi, să facă ceva cei care pot s-o facă, pentru că este un sport extraordinar. De dragul şahului plecam de la serviciu şi veneam la concurs, şi aici, şi la altele. Şahul e un sport extraordinar, impune un respect extraordinar. Te face să respecţi nişte reguli, te modelează şi ca om în societate“, se pronunţă un alt participant, pe finalul discuţiei.
Se face după-amiază, iar concurenţii îşi organizează partidele pe care le mai au de purtat. Copiii se bucură şi ei de reîntoarcerea „şahiştilor adevăraţi“ şi competiţia se reia, cu promisiunea că ediţia de anul viitor va aduce promisa legitimare.
La Roşieni, cuvântul magic - ŞAH îl zăreşti oriunde ţi-ai întoarce privirea
Se încarcă comentariile...
