Entuziasmul slătinenilor s-a stins. A patra zi de proteste a început cu 80 de oameni în stradă şi s-a sfârşit cu 10 tineri dezamăgiţi

Entuziasmul slătinenilor s-a stins. A patra zi de proteste a început cu 80 de oameni în stradă şi s-a sfârşit cu 10 tineri dezamăgiţi

Protestatarii de profesie i-au abandonat pe tineri sâmbătă. Foto: Alina Mitran

Frigul, petrecerile din cluburi, nepăsarea, toate sunt posibile explicaţii pentru faptul că în Slatina, în cea de-a patra seară de proteste, s-au adunat 80 de oameni în momentele de vârf şi au rămas în jur de 10 tineri două ore mai târziu.

 

Slătinenii nu şi-au mai strigat nemulţumirile în stradă, sâmbătă-seara, preferând să-şi onoreze invitaţiile la nunţi, să privească la televizor programul preferat, sau, tinerii, să umple cluburile. La ora convenită pentru întâlnirea protestatarilor, 20,00, în faţa Prefecturii Olt s-au adunat cel mult cincizeci de persoane. În următoarele zeci de minute s-au adăugat alte douăzeci-treizeci. Prea puţini să mai plece în marş pe străzile oraşului, nepotrivit şi să rămână şi să-i răzbească frigul.

„Oamenii cu recuzita“, lideri sindicali şi alte persoane cu experienţă de organizare, au încercat să-i convingă pe tineri să se pună pe treabă, să se organizeze, să-şi formuleze revendicări. N-a fost să fie, entuziasmul a învins, tinerii, foarte mulţi dintre ei minori, părând convinşi că cel mai bun lucru ar fi să-i scoată pe colegi în stradă direct din cluburi. „Mergem din club în club şi-i luăm, e şi viitorul lor în joc, trebuie să se trezească!“, a venit ideea salvatoare. „Ce faci, mă, mai pleci?“, s-au trezit „adulţii“ întrebându-se între ei. „Nu, mă, n-are rost, cu cine să pleci, sunt 30 cu toţii, ce să facem, ne facem de râs!“ a venit răspunsul din partea purtătorului de tricolor din serile trecute. Doar pe jumătate convinşi că asta vor, tinerii au pornit-o totuşi  pe bulevardul A.I.Cuza, către Casa Tineretului. S-au răzgândit la nici jumătate din drumul de parcurs, traversând strada  în zona magazinului Germanos şi pornind-o din nou spre Prefectură, pe celălalt trotuar. Rămăseseră, deja, mai puţin de 50.

„Treziţi-vă!“ şi „Ieşiţi din casă, dacă vă pasă!“, aproape hit-uri în serile trecute, n-a mai scos oamenii nici măcar la balcoane. „De ce să deschidă fereastra, intră frigul!“, s-a auzit spus cu amărăciune de undeva dintre protestatari. Ajunşi din nou în faţa Prefecturii, tinerii, contrariaţi că protestatarii din „garda veche“, care au refuzat să-i urmeze, încă mai stau la locul de întâlnire,  au mai inventat o lozincă: „Plecaţi acasă, nu vă mai pasă!“. De plecat, cei trei-patru n-au plecat oricum, ci în huiduielile copiilor.

„Bun, şi acum ce faceţi, hotărâţi-vă!“, i-au zorit jandarmii. Aceasta a părut cea mai grea întrebare, care i-a urmărit pe tineri toată seara. Ce să facă, atât de puţini, părăsiţi de cei care, pe Facebook, au confirmat că „sigur vin“ în  număr foarte mare, peste 1.200.
Asta e ţara, atât ne pasă!“, şi-au tot rostit puţinii rămaşi dezamăgirea, după ce mesajul „Singura soluţie, înc-o revoluţie!“ s-a stins în gol. „Mă, băiatule, du-te acasă, nu eşti tu de revoluţie!“, a primit sfaturi tânărul din fruntea micului grup rămas la ora 22,00 încă pe Esplanadă. Au urmat alte câteva minute de polemici jandarmi - manifestanţi, până când copiii au promis că pleacă pe la casele lor, dar revin duminică seara, la 18,00.

„Zece care suntem, putem schimba ceva, fiecare om poate!“

Atins profund de acel „Mă, băiatule, du-te acasă, nu eşti tu de revoluţie!“, adolescentul care în toate serile de protest a purtat cu mândrie pancarta cu mesajul „Bunicii la război, părinţii la Revoluţie, acum e rândul nostru!“ a încercat o vreme să capete un răspuns clar, de ce n-ar fi bun sau de ce ar fi prea tânăr. I-a crescut doar dezamăgirea, nu i-a pierit, însă, speranţa. „Noi, tinerii, suntem uniţi, unii cred însă că sunt mai delăsători!“, a găsit tânărul o posibilă explicaţie pentru lipsa colegilor lui. Ar mai fi şi o alta: „Ştiţi, mulţi dintre ei sunt în Shelter, e un club din ăsta frecventat de tineri. În seara asta au ceva mai aparte, un comunist party, organizat de UNPR, de-aia am şi zis la un moment dat, astă seară, «Şi UNPR, aceeaşi mizerie!», pentru că ei au tot venit zilele astea, şi-au trimis consilierii printre noi!“.

Alexandru Lucian Istrate, tânărul supărat tare pe lipsa de solidaritate a slătinenirlor, are 17 ani şi jumătate şi este elev la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“. A venit la proteste cu acordul părinţilor şi nu i se pare nimic ciudat în faptul că părinţii săi, sau părinţii colegilor săi, nu sunt în stradă să-i susţină. „Ei au fost la revoluţia din 1989, şi-au spus cuvântul, acum e rândul nostru. Sincer, părinţii mei n-aş fi de acord să mai iasă din casă şi să stea în stradă după 12 ore de muncă pe care le depun tot pentru noi, dacă noi n-o facem pentru noi, dacă nouă nu ne pasă în ce ţară trăim, ce salarii de mizerie avem sau că nu avem de muncă. Eu muncesc de la 14 ani, îmi câştig singur banii, nu pot să spun că sunt în situaţia în care sunt mulţi dintre colegii mei, care stau pe banii părinţilor, prin cluburi şi li se pare că se trăieşte bine în România. Am rămas zece! Nu-i nimic, zece care suntem putem schimba ceva, fiecare om poate! Am să vin să protestez chiar dacă rămân singur, lucrurile trebuie să se schimbe!“, a spus cu toată convingerea Alexandru.


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: