Elevele care bucură bătrâni de sărbători. „Tund, vopsesc părul, fac manichiura, pedichiura, îi aranjează şi pe domni“
0
Aproape săptămânal, tund şi coafează la Clubul Pensionarilor şi, de cel puţin patru ori anual, sunt solicitate la căminul de bătrâni. Elevele Colegiului Economic „P.S. Aurelian“ din Slatina aduc astfel bucuria în sufletul bunicilor care-şi văd doar din când în când adevăraţii nepoţi.
Sunt la un pas de examenul de absolvire şi până aici au traversat patru ani de muncă adevărată. Viitoarele absolvente ale profilului „Estetică şi igiena corpului omenesc“ din cadrul Colegiului Economic „P.S. Aurelian“ Slatina nu vor avea doar o meserie căutată, ci şi experienţă la momentul la care îşi vor căuta de lucru.
Toate au planuri mari, fie în domeniul pentru care s-au pregătit, fie în alte domenii, dacă visul de a deveni, din toamna viitoate, studente, se va împlini. În aceşti ani au mai dobândit, însă, ceva: plăcerea de a dărui. Încă din clasa a IX-a merg, de cel puţin patru ori pe an, la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă din Slatina, unde îi tund pe domni şi le oferă o gamă mult mai largă de servicii doamnelor.
„Fiecare întâlnire cu aceşti oameni e o lecţie de viaţă, au poveşti tulburătoare, ne dau sfaturi cu lacrimi în ochi. Cel mai important sfat a fost acela că banii în sine nu au nicio valoare, îi poţi avea fără să ai, de fapt, mare lucru“, spune Camelia Trufin, pentru care e o bucurie să-i întâlnească.
„Multora li se pare aşa... Dar sunt oameni absolut extraordinari. Foste asistente, avocate sau bunici simple, unele de la ţară, care au durerile lor, poveştile lor, uneori le auzim de nu ştiu câte ori la rând, însă descoperim că oamenilor le face bine să vorbească. Ne privesc, uneori, ca pe nepoţii lor, chiar ne spun câţi nepoţi au, cum îi cheamă, de când nu i-au mai văzut“, continuă Tatiana Bâscoveanu.
Răsfăţ pentru femeile sărace
Pe bunicile de la căminul de bătrâni le-au pregătit deja de sărbători încă de săptămâna trecută. „Să ştiţi că le aşteaptă, nu sunt Sărbători fără noi. Le tund, le vopsesc părul, le fac manichiura şi pedichiura, îi aranjează şi pe domni. Noi asigurăm totul, aşa cum putem. Fiecare îşi cumpără trusă, are trusa ei, aici avem aparat de sterilizat, iar materiale mai reuşim să cumpărăm la şcoală şi ne facem treaba. La căminul de bătrâni mergem de cel puţin patru ori pe an, de Crăciun, de Ziua Femeii, de Paşte şi de Ziua Vârstnicilor, însă la Clubul Pensionarilor fetele sunt solicitate aproape săptămânal. Acolo sunt şi mai pretenţioase, dacă pot să spun aşa, doamnele. Facem acest lucru, noi, şcoala, de peste 10 ani“, spune profesoara lor, Liliana Croitoru.
Elevele nu refuză niciodată să ajute
Pentru că pe doamnele în vârstă le au deja cliente fidele, fetele au vrut să le ofere, tot voluntar, în prag de Sărbători, o bucurie şi femeilor sărace din Slatina, aşa că şi-au anunţat disponibilitatea de a oferi aceeaşi gamă de servicii acestei categorii de beneficiare. Doamnele interesate ar fi trebuit să se adreseze Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului şi să se înscrie pe o listă. Poate timpul scurt, poate ruşinea, poate programul încărcat le-a făcut ca în cele din urmă să nu vină decât două-trei, deşi mai multe s-au înscris.
Elevii s-au pregătit însă, alături de colegii lor de la „Alimentaţie publică“, pentru o zi deosebită, cu ceai, cafea şi clătite şi cu multă voie bună. „Ne-am gândit ca acţiunea să aibă loc aici, în laboratorul nostru, pentru că avem totul pregătit, fetelor le este mai uşor. Laboratorul am reuşit să-l dotăm de-a lungul anilor, după ce am mai câştigat concursuri, mai cu banii de la şcoală...“, spune profesoara.
„Mama e asistent medical, asta vreau şi eu, dar ce fac acum va rămâne un hobby“
Fetele lucrează deja, în timpul liber, la saloane de înfrumuseţare din Slatina. Au experimentat statutul de angajat la patron şi nu prea se dau în vânt după el. „În toţi anii ăştia am făcut practică, dar ne-am putea şi angaja. Eu, personal, aş vrea să fac facultatea de asistent medical, mama e asistent pe ambulanţa, mătuşa e asistent, e un domeniu care-mi place. Ce fac acum va rămâne, în mod sigur, un hobby, poate îmi fac şi o afacere a mea pe viitor în acest domeniu“, spune Mirela Marinescu. La facultate vor să meargă şi colegele sale, „dacă trecem cu bine BAC-ul“, spun aproape în cor fetele. „Ei, aici mai avem probleme, pe ici-pe colo. Sunt foarte muncitoare, talentate, dar când vine vorba de matematică...“, întăreşte profesoara.
Schimb de experienţă în Spania şi Portugalia
Că în domeniul pe care şi l-au ales se descurcă deocamdată foarte bine a devenit evident. „Până în urmă cu patru ani aveam şi la disciplinele astea fază naţională la olimpiadă, acum nu mai avem, dar la concursurile judeţene sunt pe primul loc. Am avut, la ultima olimpiadă, menţiune, adică locul IV pe ţară, ceea ce nu e chiar puţin lucru“, ne spune cu mândrie profesoara Liliana Croitoru.
Experienţa dobândită, în laboratorul şcolii şi în afara lui, le asigură, deja, un loc pe piaţa muncii
12 fete vor pleca în curând în Spania, într-un stagiu de pregătire de trei săptămâni. Este un program Erasmus, care le oferă posibilitatea să practice meseria pe care şi-au ales-o în patru saloane. Alte 24 de fete, de la o altă clasă, vor merge în acelaşi scop în Portugalia. Selecţia n-a fost tocmai uşoară, fiind aleşi cei mai buni elevi la disciplinele de bază ale profilului, dar să şi cunoască bine limba engleză. „Eu, dacă am ocazia, nu voi spune nu unei oferte. Adică, mă gândesc, dacă nu reuşesc la admitere, aş pleca să muncesc acolo“, spun Mirela, pe care profesoarele sale o descriu drept fata care nu refuză niciun fel de muncă la salon. „Sunt înnebunite doamnele de la saloane după ea. Ea nu zice niciodată că nu face. Spală, vopseşte, face manichiură, face ce o pui să facă, nu strâmbă din nas nici când vine vorba de făcut curat“, mai spune profesoara.
„Cred că mi-am ales meseria pe când aranjam părul păpuşilor“
Cât despre alegerea meseriei, fetele au cam aceeaşi poveste. Le plăcea de mici să-şi îngrijească păpuşile şi să experimenteze, acum au printre rude şi vecini o grămadă de clienţi. „Cred că mi-am ales meseria pe când aranjam părul păpuşilor. Le desenam buzele cu carioca, era o nebunie“, spune Tatiana şi, ca la un semn, şi colegele deschid sertarul cu amintiri. Acum sunt, parcă, puţin triste la gândul că atât de puţin a mai rămas din cei patru ani de liceu. Le provoc să se oprească asupra celui mai important lucru pe care l-au descoperit în anii de şcoală. E greu, se gândesc la meserie şi spun că e important să-ţi consiliezi bine clientele, altele, că e important să aplici ceea ce acestea îşi doresc, sau că e important să fii permanent la curent cu noutăţile... „În meseria asta, ca, de altfel, în toate meseriile, înveţi tot timpul, nu poţi spune că ştii deja totul“, concluzionează profesoara lor.
Două dintre eleve, Tatiana şi Mirela, alături de profesoarele Liliana Croitoru şi Niculina Dumitrescu
Ne întoarcem la bunicii pe care ei i-au „adoptat“ şi toate spun că vizitele acolo sunt, de fiecare dată, lecţii de viaţă. „Cred că cel mai important lucru pe care l-am descoperit ascultându-i, pentru că în primul rând de companie au nevoie, mai mult decât de tuns, vopsit şi coafat, este să nu ne punem, vreodată, bunicii proprii în situaţia de a aştepta în zadar, cu ochii pe fereastră.“, concluzionează Camelia.
Se încarcă comentariile...
