Dezamăgirea meşterilor desemnaţi „Tezaur Uman Viu“: „Ăştia sunt interesaţi mai mult de tezaure-lingouri îngropate prin cimitire“

Dezamăgirea meşterilor desemnaţi „Tezaur Uman Viu“: „Ăştia sunt interesaţi mai mult de tezaure-lingouri îngropate prin cimitire“

Meşterul popular Constantin Niţu a strâns peste 5.000 obiecte pentru a întemeia un muzeu,  un vis la care este nevoit să renunţe FOTO: Valeru Ciurea

Alţi doi meşteri populari din judeţul Olt au primit titlul de „Tezaur Uman Viu“ în cadrul unei gale organizate vineri, 1 martie 2019, la Ministerul Culturii. Pe site-ul oficial al ministerului sunt câteva rânduri şi două poze cu ministrul Breaz, dar nu se regăsesc niciunde numele celor distinşi cu acest titlu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Programul „Tezaure Umane Vii“ este o iniţiativă a UNESCO şi are drept scop valorificarea creaţiei tradiţionale şi marcarea importanţei păstrării tradiţiilor. O astfel de gală nu s-a mai organizat din noiembrie 2015, la Ministerul Culturii fiind înmânate, vineri, 1 martie 2019, diplomele creatorilor populari şi păstrătorilor de tradiţii care în 2018, dar şi în anii anteriori, au fost  desemnaţi „Tezaur Uman Viu“.

Pe site-ul Ministerului Culturii se regăsesc două comunicate de presă, unul care anunţă evenimentul, şi un altul despre evenimentul în sine, şi două fotografii cu ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer Breaz. Niciunde însă nu se regăsesc numele celor 12 creatori populari şi păstrători de tradiţii desemnaţi „Tezaur Uman Viu“ şi nici vreo fotografie.

„Un carton în plus, am acasă 300 şi ceva de cartoane“

Meşterul în cusături tradiţionale Constantin Niţu (75 ani) şi meşterul cioplitor în lemn Gheorghe Tănase (72 ani) sunt persoanele din judeţul Olt desemnate în 2018 Tezaur Uman Viu, un titlu pe care cei doi îl văd diferit.

Dacă pentru Constantin Niţu, care din cauza stării precare de sănătate nu a putut participa la eveniment, desemnându-şi fiul să ridice distincţia, acest titlu reprezintă dovada că „am existat şi nu am trăit degeaba“, pentru bunul său prieten Gheorghe Tănase diploma înmânată este „un carton în plus, am acasă 300 şi ceva de cartoane“.

Meşterul Gheorghe Tănase a reuşit să ajungă la Bucureşti, la Ministerul Culturii, şi mai mult decât orice l-a bucurat să-şi revadă prietenii din ţară, meşteri, specialişti ai Muzeului Satului, oameni de cultură. Spune că n-a avut, oricum, mari aşteptări, şi nici nu are, de la oficialităţi. „Cultura este Cenuşăreasa ţării. Nu-i interesează pe-ăştia de cultură, îi interesează alte treburi, tezaure, nu umane, lingouri îngropate prin cimitire, e catastrofă!“, a fost reacţia meşterului, după gala de vineri.

„Şi să-l mai pot face, nu-l mai fac, nu merită!“

Meşterul Constantin Niţu este unul dintre puţinii bărbaţi care au dus cusăturile la rang de artă. Nu doar că a cusut şi a ţesut, de-a lungul vieţii, sute, poate mii de piese, totodată învăţând generaţii de copii, şi nu numai, arta cusăturilor tradiţionale, dar a şi adunat o colecţie impresionantă de obiecte folosite în trecut în gospodăria ţărănească. Din cele peste 5.000 piese, pe care a avut în intenţie să le expună într-un muzeu, chiar la Poboru, în satul natal, Cornăţelu, o parte s-au degradat, altă parte, importantă, i-au fost furate, iar cele rămase le va dona în curând.

„ Colecţia mi-a fost furată, aproape toată. Am dat o parte Muzeului Satului, ce a mai rămas, obiectele de cult le dau Episcopiei Oltului şi colecţia de ceramică am decis să o dau la Oboga, să se facă Muzeul Ceramicii, pentru că am obiecte deosebite, 47 de obiecte, nici nu ştii că sunt obiecte de Oboga“, a dezvăluit meşterul care astăzi este ţintuit la pat şi îngrijit de o femeie din sat. „Acum doi ani am cusut ultima dată, am mâinile…, sunt ca oasele, aşa, nu mai pot ţine acul, nu pot ţine firul, nu mă ţin picioarele, vai de lume!“, a mai spus Constantin Niţu.

S-a bucurat, în schimb, tot timpul ca oamenii să îi treacă pragul. Tot cu bucurie le-a vorbit despre obiectele deţinute şi aşa a şi rămas fără comori. Una dintre piesele furate, a spus meşteruş, este o ie purtată de soţia istoricului Nicolae Iorga. „Am avut-o, mi-au furat-o, pe ea au pus ochii, eu mă mândream, le explicam, le dădeam tot felul de date şi repere şi… Mi-au dispărut lucruri de mare valoare, dar mă bucur de viaţă, în primul rând. A dispărut idealul de a face un muzeu la Poboru, Şi să-l mai pot face, nu-l mai fac, nu merită!“,  a mai declarat meşterul din zestrea căruia va ajunge în schimb, la Muzeul Satului, un război de ţesut adus, la Scorniceşti, de unde a intrat în posesia meşterului oltean, de meşterii aromâni din castelul reginei Maria, de la Balcic.

„Cine vine - cumpără, cine cumpără - le păstrează, că doar nu le ia să facă focul cu ele“

Meşterul cioplitor în lemn Gheorghe Tănase n-a visat, în schimb, niciodată să aibă acasă sau aiurea propriul muzeu. Obiectele lucrate, cu siguranţă câteva mii bune în cei peste 50 de ani de activitate, au ajuns chiar în colecţiile unor importante muzee din lume, dar şi în casele oamenilor simpli, cărora le-a plăcut arta sa.

„La muzeu nu mă gândesc, pentru că-mi dau seama că nu se poate. De muzeu nu discut, iar cu obiectele eu am procedat la fel ca Brâncuşi: cine vine - cumpără, cine cumpără - le păstrează, că doar nu le ia să facă focul cu ele, ăsta e principiul meu, nu mă gândesc eu la… N-am nevoie de muzeu, nici de felicitări pe lumea ailaltă, nu mă interesează pe mine felicitări şi strângeri de mână! Dar  rămâne ceva, o să rămână, lucrurile alea vorbesc ele în locul meu, în contul meu.


Am câteva obiecte pe care nu le-am scos nici la târguri, nici la vânzare, dar piese din astea, de mobilier traditional: dulăpioare, policioare. Am mai mult de 50 de ani de când practic meşteşugul ăsta. Dar nu scap, care vine şi-i cade cu tronc, mi le ia, eu le dau, iau banii şi îmi văd de treabă. În cultură pricopsiţi n-am fost niciodată.“, a declarat meşterul popular, care acum se reface după o operaţie dificilă suferită anul trecut la un picior. Lucrează încă, pe timp de iarnă şi-a improvizat un mic atelier în casă, pentru că îi este mult mai greu să încălzească atelierul din curt, în care şi astăzi cel mai destoinic dintre ucenicii săi, care îi este şi ginere, le predă tinerilor arta cioplitului în lemn, ca profesor al Şcolii Populare de Arte şi Meserii.

Deşi an de an vin elevi, puţini sunt cei care şi rămân fideli cioplitului în lemn şi încearcă să-şi facă din asta un mod de trai. Este, de altfel, situaţia tuturor meşteşugurilor tradiţionale, a constatat meşterul Gheorghe Tănase stând de vorbă, la sfârşitul săptămânii trecute, cu ceilalţi meşteri din ţară.

„Adevăratul totalitarism e acum. Ăsta nu e un lucru bun, tot noi, poporul, tragem ponoasele“

„Acelaşi lucru se întâmplă peste tot, în toată ţara, e la pământ, de ce să mai ocolim cuvintele! O fi fost şi pe timpul comunismului rău, dar cultură s-a făcut, acum nu mai interesează pe nimeni de cultură, de industrie, de nimic, decât de interese personale. La ora actuală cultura este Cenuşăreasa ţării, nu-i interesează pe-ăşita de cultură, îi interesează alte treburi, tezaure, nu umane, lingouri îngropate prin cimitire, e catastrofă! Nici presa, nimeni n-are nicio putere! Adevăratul totalitarism e acum, n-a fost aşa pe timpul lui Ceauşescu, acum au acaparat tot, toate puterile, încearcă să-şi subordoneze tot. Poporul ăsta nu mai este educat să ştie cum votează şi pe cine votează. Nu e educaţie. Nu eram pregătiţi ca popor pentru aşa ceva. Ăia care au fost pregătiţi s-au dus, generaţia aia. Generaţia tânără se limitează la un kil de mălai, o găleată, şi votează cum le cere cin’ le dă, ăsta nu e un lucru bun, tot noi, poporul, tragem ponoasele. Suntem popor nepregătit pentru democraţie, poa’ să mă condamne cine vrea, ăsta-i adevărul!“, a concluzionat, amar, meşterul, dezamăgit de evoluţia societăţii.

Patru meşteri populari şi păstrători de tradiţii din judeţul Olt au fost desemnaţi Tezaur Uman Viu: Dumitru Liceanu - meşter cojocar şi Petre Feraru - vătaf de căluş (desemnaţi în 2015),  Constantin Niţu - meşter cusături populare şi Gheorghe Tănase - meşter cioplitor în lemn. 

CITIŢI ŞI: Meşterul care dă viaţă lemnului şi refuză să abandoneze tradiţia: „Mai bine vinzi un kitsch decât un obiect de valoare, dar nu am avut interesul ăsta“


 Meşter specialist în costume populare: „Eu o să mor cu foarte multe secrete, ce-am lăsat e prea puţin“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: