Detaliul care a băgat în închisoare, în premieră pentru România, doi medici: „Pentru că noi suntem doctori, suntem deştepţi, nu ne uităm ce scriu asistenţii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La începutul lunii aprilie 2018, doi medici chirurgi slătineni au ajuns după gratii, la finalul unui proces deschis în urma morţii unui copil de 9 ani care a ajuns la spital cu o fractură, pentru ca în final să i se amputeze mâna şi în cele din urmă să moară din cauza şocului toxico-septic, fiind cea mai grea sentinţă pronunţată într-un caz de malpraxis. Ce s-a întâmplat, de fapt, în spital.

Medicii Paul Iancu şi Mircea Tusciuc, angajaţi în 2010 ai Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, sunt vizaţi de prima sentinţă de închisoare cu executare rămasă definitivă, pronunţată într-un caz de malpraxis, cei doi având de ispăşit câte trei ani şi jumătate de închisoare.

Cei doi au ajuns, la începutul lunii aprilie a.c., după gratii la finalul unui proces care a început în 2010 şi care a pornit de la moartea unui copil de 9 ani. Un detaliu a făcut, spune un medic expert care execută expertize în cazuri de malpraxis, diferenţa între viaţă şi moarte, dovedindu-se că lipsa de comunicare poate să aducă moartea pacienţilor.

Băiatul, Cristian Grigore, din Şerbăneşti, a ajuns la spital în seara zilei de 23 mai 2010, după o căzătură în urma căreia şi-a fracturat mâna. La spital, medicul de gardă Paul Iancu a hotărât să i se pună mâna în gips, predând cazul, a doua zi, medicului Mircea Tusciuc, chirurg-ortoped pediatru. Timp de trei zile băiatul a fost controlat superficial, fiind externat în 26 mai. Acasă, însă, starea copilului s-a agravat, iar părinţii l-au adus din nou la spital, în aceeaşi zi. După examinare s-a hotărât să i se scoată gipsul şi să-i fie amputată mâna stângă. Deşi intervenţia, executată de medicul Mircea Tusciuc, ar fi trebuit să-i salveze viaţa, copilul a murit în 27 mai, din cauza şocului toxico-septic.

Unde s-a greşit

Procesul a durat aproape opt ani, cei doi medici fiind condamnaţi în primă instanţă tot la închisoare cu executare (în 2013), pentru ca la apel să se dispună rejudecarea cauzei. În iulie 2017 Judecătoria Slatina a pronunţat sentinţa, condamnându-i pe cei doi medici la închisoare cu suspendare. Apelul s-a judecat la Curtea de Apel Craiova, care la începutul lunii aprilie 2018 i-a condamnat pe cei doi chirurgi, definitiv, la închisoare cu executare şi plata de daune către părinţii copilului, fiind cea mai severă sentinţă pronunţată până acum într-un astfel de caz,  de ucidere din culpă.

În tot acest timp, părerile despre vina celor doi medici au fost împărţite, sentinţa stârnind mare vâlvă. Mulţi l-au acuzat doar pe medicul de gardă, considerând că medicul Mircea Tusciuc, cel care a preluat cazul, nu ar fi avut vreo vină, pentru că mâna pacientului era deja imobilizată în gips.

Medicul expert Sorin Lesnic, cel care, conform declaraţiei sale, a fost, pe parcursul derulării procesului, contactat de medicul Mircea Tusciuc pentru a realiza expertiza-parte, spune că, după ce a analizat toate documentele medicale, nu a mai putut să-l reprezinte, considerând că medicul a greşit.

„De ce-au fost condamnaţi Tusciuc şi Iancu? Din prostia lor. Pentru că au făcut o mică-mare greşeală: în momentul în care a venit pacientul la Urgenţă şi exista o fişă de evidenţă prespitalicească, completată de către un asistent, acel asistent medical a scris – fractură deschisă antebraţ. O fractură deschisă se tratează total diferit faţă de o fractură închisă. La acel copil s-a fracturat osul, iar o bucăţică mică de pământ a intrat în focarul de fractură. Închizându-se, acolo s-a creat un mediu propice pentru dezvoltarea germenilor microbieni, germenii microbieni se dezvoltă în sânge. Practic, copilaşul ălă a avut o cultură microbiană în focarul de fractură. Dar noi suntem mari doctori, şi Iancu n-a citit fişa de urgenţă prespitalicească, să vadă că asistenta scrisese «fractură deschisă». Copilul acela trebuia examinat de către un medic, ceea ce nu s-a întâmplat, copilul acela nu a fost examinat de niciun ortoped. Practic, niciodată acel copil n-a fost văzut de către un medic. Până când nu i s-a făcut acea intervenţie chirugicală care să-i salveze viaţa n-a fost examinat niciodată focarul de fractură, s-au uitat la el cum mă uit eu la tine, nu l-au examinat. Iancu a zis aşa – «are fractură, s-a redus», i s-a pus gipsul deasupra, cu gândul că va veni Tusciuc şi va examina copilul. Tusciuc a zis – «dar de ce să-l examinez, că l-o fi examinat Iancu. Fractura este pusă în ax, gipsul este bine pus, ca urmare copilul trebuie să stea liniştit în spital».

„Niciunul n-a consultat copilul şi niciunul n-a citit acea fişă prespitalicească“

Teoretic, era obligaţia lui Iancu să examineze copilul şi să citească acea fişă de urgenţă prespitalicească, unde acel asistent scrisese fractură deschisă. Nici el n-a făcut-o, gândindu-se că va veni Tusciuc. Tusciuc s-a uitat în documente superficial, a văzut ce făcuse Iancu, n-a citit fişa, a zis că fractura este pusă la loc...

Dacă ar fi citit fişa, ar fi dispus să dea gipsul jos, să examineze plaga, să cureţe plaga.... Dacă citea documentele şi vedea că este fractură deschisă, şi vedea că este imobilizare totală, atunci trebuia să dea gipsul jos şi să cureţe plaga. Imobilizarea totală este specifică fracturilor închise, la fracturile deschise li se face o fereastră mică pentru a vedea care este starea rănii, care trebuie curăţată, pansată permanent, supravegheată, drenată. Acel cuvânt, „deschisă“, a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. Niciunul dintre cei doi medici n-a consultat copilul şi niciunul n-a citit acea fişă prespitalicească. Pentru că noi suntem doctori, suntem deştepţi, nu ne uităm noi la ce scriu asistenţii. (...) Ce este posibil, este să nu fi fost o plagă mare, ci una punctiformă, şi aceasta, în momentul în care ai oasele aşa, ţi-a ieşit, iar când le-ai pus la loc, se închide, dar deja avea ceva acolo, şi plaga arăta ca o simplă excoriaţie. În momentul în care citeai documentele şi vedeai plaga punctiformă de la nivelul antebraţului, conduita terapeutică era cu totul alta, trebuia curăţată plaga foarte bine, pus imobilizare gipsată şi obligatoriu cu fereastră. Şi plus tratament cu antibiotice. “, a explicat medicul expert Sorin Lesnic.

„Această sentinţă reprezintă o excepţie“

Severitatea acestei sentinţe a stârnit vâlvă în rândul medicilor, care de ani de zile cer şi o lege clar definită a malpraxis-ului, dar care se şi plâng de condiţiile de lucru. Auzind că doi dintre colegii lor, judecaţi pentru ucidere din culpă, au ajuns în închisoare, medicii s-au întrebat şi se întreabă ce ar putea însemna acest precedent pentru cazurile de malpraxis aflate pe rol sau pentru procesele viitoare.

Avocatul Mihai Costache, care reprezintă părţile în procese preponderent de acest fel, a vorbit despre implicaţiile acestei sentinţe:

„Cei doi medici condamnaţi la închisoare sunt o excepţie şi, sincer, nu ştiu cum au ajuns acolo, în sensul în care eu nu am văzut până acum o condamnare cu executare într-un caz de ucidere din culpă. Sincer, este o ciudăţenie, dar ciudăţenie nu sub aspectul sentinţei, pentru că pedeapsa-i legală, se poate da cu sau fără executare, dar n-am înţeles – deşi nici nu cunosc cazul, e adevărat – de ce s-a dat cu executare, când cunosc multe cazuri în care pedeapsa a fost cu suspendare, chiar pentru ucidere din culpă“, a declarat avocatul, vorbind şi despre ce urmăresc, în cele mai multe dintre cazuri, părţile vătămate în aceste procese.

„Îmi imaginez că n-au făcut-o cu premeditare“

„Unii vor răzbunare, în general să-l scoată din profesie, să nu mai poată să-şi practice meseria, şi mai rar vor închisoare cu executare. Dar ceea ce vrea partea vătămată nu prea contează, pentru că statul este cel care se ocupă de partea penală a problemei. Părţile vătămate vor o condamnare şi vor bani, că alt scop, într-un caz de culpă medicală, nu prea există. Cele mai dese sunt cazurile cu vătămări corporale, şi-atunci partea vătămată are nevoie de bani – de consultaţii, de operaţii suplimentare, de terapii...

Acest caz este o excepţie, Parchetul e cel care cere pedeapsa, şi chiar m-am mirat când am citit despre sentinţă. Revin, nu cunoc dosarul, dar îmi imaginez că n-au făcut-o cu premeditare. Dacă la un accident auto cu victime regula e suspendare, pentru că n-ai vrut să-l omori, la cazurile de culpă medicală e acelaşi lucru, de-aia e culpă, pentru că nu există intenţie. Dacă era intenţie, vorbeam de omor. Eu, personal, n-am avut condamnări cu executare şi nici n-am auzit. De regulă, în 99,99% din cazuri, spitalul e cel care plăteşte, pentru că e angajator, sau în alte cazuri, asiguratorul“, a explicat avocatul.

„Condamnarea este cumplită. Nu ştiu dacă este un precedent periculos sau mai puţin periculos, dar este un precedent. Oamenii trebuie să înţeleagă că dacă te duci la medic, care se presupune că îţi acordă o îngrijire medicală de calitate, iar el greşeşte, trebuie să răspundă penal. Că s-a dat condamnare cu executare, asta s-a-ntâmplat. Bineînţeles, este din culpă. Mai bine-i dădea doi ani cu suspendare, dar probabil pentru că judecătorul şi-a dat seama că doctorul nici măcar n-a examinat copilul... A fost cel mai simplu caz de malpraxis cu urmări grave. Medicul n-a consultat copilul şi n-a citit documentele medicale, ce mai mult de atât trebuie? A fost foarte simplu. Când e vorba de operaţii, de aspecte imprevizbile, atunci, da, e de discutat, dar aici ce să mai discuţi? Este şi un semnal, pentru corpul medical, să nu mai facă prostii. E adevărat, e din culpă, dar îţi pui problema – mă, tu ce ai făcut, mă, pe timpul internării? Mama pacientului a pus, practic, diagnosticul – uite, copilul nu e bine, are degetele vinete. Dacă ei nu se uită, nu examinează pacientul…!“, a mai spus medicul expert Sorin Lesnic.

Medicul Paul Iancu, încarcerat, ca şi colegul său, chiar în ziua pronunţării sentinţei, a părăsit imediat după moartea acelui pacient spitalul, pensionându-se, în timp ce mediul Mircea Tusciuc a continuat să intre în sala de operaţie şi după incident, dar şi la expirarea pedepsei impuse de Colegiul Medicilor (medicului i-a fost suspendat dreptul de liberă practică timp de câteva luni), asigurând, de altfel, continuitatea acestei specialităţi în cadrul SJU Slatina, fiind singurul ortoped pediatru al unităţii şi un medic cu mii de intervenţii chirurgicale la activ.

CITIŢI ŞI: 

Doi doctori de la Spitalul Judeţean Slatina, condamnaţi "cu executare" pentru moartea unui copil de nouă ani

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite