Destăinuirea emoţionantă a bărbatului care s-a aruncat în apele reci ale Oltului pentru a salva o tânără: „I-am spus că viaţa e frumoasă şi scurtă, merită trăită!“
0
Bărbatul care sâmbătă-dimineaţă a salvat o tânără de 18 ani de la înec, aruncându-se în apele reci ale Oltului, a povestit în detaliu, după o noapte în care a mărtusit că a putut cu greu adormi, cum s-a petrecut operaţiunea de salvare.
Dan Mihai Petre are 45 ani şi este de profesie asistent medical de igienă, lucrând ca funcţionar în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Olt. Spune că manevrele de resuscitare pe care i le-a aplicat tinerei le-a învăţat în şcoală, însă „niciodată n-am fost obligat să le execut «pe viu», a fost pentru prima dată“.
La momentul la care a hotărât, însă, să sară în apa rece a râului Olt avea convingerea că în faţa sa, la 15 metri - a apreciat atunci, dar fata se afla mai departe de mal, e conştient acum – se află, de fapt, un cadavru. Deşi şi-a rugat colegele să sune la 112, nu a mai aşteptat echipajele, ci s-a aruncat în apă, într-un gest pe care astăzi mulţi îl cataloghează drept eroism, alţii, unul nebunesc.
„Am simţit ca un cuţit, am simţit că nu mai am aer, era apa foarte-foarte rece, începusem să văd steluţe“
„Mergeam pe malul Oltului cu bicicleta. Am făcut o «clasică» cu bicicleta, de 30 şi ceva de kilometri. Mergând să las bicicleta la paznicii de la Plaja Olt, am auzit nişte pescuruşi, cu acele zgomote specifice. Spre pescăruşi m-am uitat şi am văzut cadavrul, la momentul ăla credeam că e vorba de un cadavru. Geaca mi-a atras privirea, avea o geacă de culoarea muştarului. Dacă nu avea mâinile întinse, nu-mi dădeam seama că e om, dar a avut exact poziţia mortului, cu faţa în jos, cu mâinile întinse, exact cum iese cadavrul omului înecat după câteva zile. M-am oprit cu bicicleta, m-am urcat pe dale şi am început să strig la paznici. La un moment dat am văzut nişte fete care aleargă cu noi, de la Slatina Running. Am strigat la ele, le-am spus să dea telefon la salvare. Între timp n-am mai aşteptat să vină ajutoare, am lăsat bicicleta, am aruncat hainele de pe mine, telefonul, şi am sărit în apă, deşi, da, aveam impresia că e vorba de un cadavru.
În mintea mea a fost gândul să scot cadavrul de acolo, din apă. Am crezut iniţial că sunt 15 metri, dar era mai mult de 15 metri de la mal. Am sărit, am ajuns lângă ea, iar când am ajuns la suprafaţă am simţit ca un cuţit, am simţit că nu mai am aer, era apa foarte-foarte rece, începusem să văd steluţe, mi se schimbase privirea, vocea... Şi am tras-o de umăr, când am văzut că plutea părul pe deasupra, am tras-o spre mine şi în momentul ăsta am simţit că mă duc eu, că mă pierd de tot. Ajunsesem cam la 5 metri de mal cu ea. Le-am făcut semn fetelor să mă ajute. În momentul ăla am văzut că dă din picior. Am crezut că e efectul apei, am văzut din nou mişcarea, mai accentuat, exact ca o pasăre tăiată, când îşi dă ultima suflare. Am prins putere mai mare atunci, am zis - bă, trebuie să trăiască! Am ieşit din apă, am prins-o de umăr şi în timpul ăsta am rugat paznicul să-mi dea mâna. Am scos-o şi în timpul ăsta, până au venit echipajele, cei de la SMURD şi ambulanţă, i-am apăsat pe stern, masaj, începuse să-i curgă apă pe colţul gurii. Atunci am început să strig la ea – hai, că tu trebuie să trăieşti, luptă să trăieşti! (n.r. – în timpul discuţiei ochii i se umezesc). Le-am dat apoi concurs salvatorilor. Credeţi-mă că nici n-am dormit bine azi-noapte! Nu m-am mai gândit că trebuie să trăiesc sau că mor. Am şi eu un băiat, sunt de vârste apropiate, am înţeles că ea are 18 ani, băiatul meu are 19. I-am şi spus – dac-ai făcut treaba asta pentru un băiat, cea mai mare prostie ai făcut!“, a mărturisit bărbatul.
Alături de colegii de la Slatina Running
Ce îşi doreşte salvatorul este ca evoluţia stării de sănătate a acesteia să fie bună şi părinţii să se ocupe îndeaproape de ea (fata a ajuns ieri al Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina cu hipotrmie, conştientă, dar agitată, fiind echilibrată hemodinamic, dar ţinută sub observaţie de medicii psihiatri). „Păinţii ei trebuie să se ocupe de ea. Poate acum apreciază mai mult viaţa. I-am spus că viaţa e aşa de frumoasă şi atât de scurtă, merită trăită. Apreciază orice secundă, şi momentul când te trezeşti, să te trezeşti şi să spui – Doamne, îţi mulţumesc că m-am trezit!“, a spus bărbatul.
Şi-ar dori cursuri de prim ajutor în şcoli
Alergătorul, care are la activ cinci ani de antrenamente şi mai multe concursuri la care a participat alături de colegii din grupul de alergători Slatina Running, spune că nu se consideră un om curajos, ci a făcut efectiv ce a simţit în acel moment, negândindu-se la riscuri.
„Afară erau minus 3 grade Celsius. Nu ştiu, poate rezistau şi alţii, poate au alţi oameni mai mult curaj decât am eu. Eu am zis că trebuie să-l scot de-acolo, că e cadavru, aşa am crezut atunci, iar când am văzut că e în viaţă, mi-am spus că trebuie să trăiască“, a spus bărbatul, care şi-ar dori ca în locul anumitor discipline care nu le formează elevilor nicio deprindere să se predea în şcoli educaţia sanitară, să-i înveţe pe copii de mici să dea o mână de ajutor. „După mine, decât cursuri inutile de tot felul, mai bine să bage partea asta, cu resuscitarea, cu tot ce ţine de sănătate. Şi să se pună mult accent pe sport. Asta era copilăria noastră: băteam mingea. Ce-au făcut cu şcolile, cu terenurile de fotbal, că le-au închis şi le închiriază, e rău, pentru că elevii nu au bani să plătească şi nu mai fac mişcare. Şi cu telefonul, altă capcană, se numeşte heroină digitală, pentru că stai toată ziua pe el, nu numai copiii, ci şi oamenii maturi“, e de părere sportivul, care mărturiseşte că face sport în cadru organizat de cinci ani, dar că toată viaţa a fost un iubitor al sportului. Îşi aminteşte, chiar, că la 18 ani traversa Dunărea înot, trecând la vecinii bulgari, unde trăiau şi români, şi petrecând ore bune alături de prieteni, nebunie de care se vede şi astăzi capabil, deşi, recunoaşte, ar sta mai mult pe gânduri.
Membrii Slatina Running s-au întâlnit şi astăzi
Pentru familia fetei salvate, cu care nu a luat legătura, are urări de bine, acum, în prag de Sărbători: „Să le dea Dumnezeu sănătate, să preţuiască faptul că acel copil e în viaţă, să aibă grijă de el, pentru că acel copil a fost exact ca păsările care zboară pentru prima dată! Ca rândunicile – stau-stau, le dau drumul să zboare, şi dintr-odată cad. Anul trecut, prin septembrie, am scăpat o rândunică, un pui, de la înec. Am văzut-o căzută, m-am dus cu ea în mână până spre pontoane şi am lăsat-o acolo, au venit alte rândunici, au mai stat o vreme şi le-am văzut, apoi, zburând toate“, a încheiat bărbatul.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Olt l-a numit Eroul Zilei şi urmează ca luni, 11 decembrie, bărbatul să fie felicitat în cadru festiv, la sediul ISU Olt. Pe contul de Facebook al grupului Slatina Running prietenii l-au felicitat de asemenea.
„Despre cum să faci dintr-o zi obişnuită de sâmbătă ZIUA CURAJULUI, ZIUA OMENIEI.
De ce am spus întotdeauna că alături de aceşti oameni mă simt în siguranţă. De ce spun tuturor celor care ar dori să ni se alăture la alergare dar se sperie de distanţele turelor pe care le dăm noi (7,9 km, respectiv 12km) că nu au de ce se teme, fiindcă Slatina Running nu lasă pe nimeni în urmă, NICIODATĂ.“, a postat unul dintre membrii grupului.
Se încarcă comentariile...
