De ce selecţiile pentru „căpşunari“ nu mai au succesul de altădată. Fermier din România: „Am ajuns să plătim ca în străinătate, dar n-avem cui“

Zilierii sunt aproape imposibil de găsit, se plâng fermierii FOTO: arhiva Adevărul

Angajatorii spanioli au venit cu o nouă ofertă de sute de locuri de muncă pentru români, doar că „bătaia“ din urmă cu 10 ani e istorie, în condiţiile în care nici fermierii români nu mai găsesc forţă de muncă, deşi au ajuns să plătească mult mai bine ca în anii trecuţi.

Două oferte noi de locuri de muncă în agricultură, în Spania, sunt promovate în această perioadă prin AJOFM pentru şomerii din zona de sud-vest a ţării. Angajatorii spanioli pun la bătaie 150 de locuri de muncă pentru femei, pentru recoltarea căpşunilor, în campania 2019, selecţia urmând să se facă spre finele anului. Nu se cere experienţă, nu există limită de vârstă, programul de lucru este de 6,5 ore pe zi – 6 zile pe săptămână, salariul – 40,43 euro/zi, din care se reţin 2% impozit pe venit şi asigurare socială 113 euro/lună. Se oferă cazare, iar pentru utilităţi se percepe o taxă de 1 euro/zi.

O altă ofertă, asemănătoare, este a unui angajator din Spania care caută nu mai puţin de 800 de lucrători sezonieri (400 locuri de muncă pentru femei, 400 pentru cupluri). Acelaşi timp de lucru zilnic, nici acesta nu solicită experienţă, tot 40,43 euro/zi, angajatorul se obligă să plătească transportul înapoi în ţară la finalul celor trei luni de lucru, transportul dus, cu autocar pus la dispoziţie de angajator, fiind reţinut din salariu.

Condiţiile sunt, spune consilierul EURES din cadrul AJOFM Olt, Elena Ţane, foarte bune, asta din experienţa celor care au mai lucrat. În plus, nu se mai impune limită de vârstă (în urmă cu 10 ani nici nu luau în calcul angajatorii să primească femei fără experienţă şi mai mari de 45 ani) şi se acceptă la muncă şi cupluri, nefiind, în schimb, condiţii de cazare pentru a primi la lucru bărbaţi care nu au venit să muncească alături de parteneră. Cu toate acestea, de la un an la altul numărul românilor interesaţi de astfel de oferte scade constant.

De la miile de olteni care se înscriau cu ani în urmă pentru selecţii, s-a ajuns ca anul trecut să plece la lucru în agricultură, prin Eures, 131 persoane (în condiţiile în care, an de an, judeţul Olt a fost în top 3 judeţe care a trimis lucrători în agricultură): 95 în Spania, 31 în Danemarca, 3 în Portigalia, 1 în Marea Britanie şi 1 în Norvegia. În primele şapte luni din 2018 au plecat doar 37 de români, din nou cei mai mulţi în Spania (22), destinaţie urmată de Marea Britanie – 13.

Explicaţiile încă se caută. Pe de o parte, cei care pleacă la muncă sezonier, de ani de zile, au contacte direct cu angajatorul şi nu mai trec prin filtrul serviciului EURES din cadrul AJOFM. Pe de altă parte, deşi nu foarte mulţi, românii care ani de zile au lucrat în afară în agricultură au prins curaj şi şi-au făcut în România propriile ferme. Mai există, în schimb, şi o bună parte care încă se mulţumeşte cu ajutorul social.

„A venit unu’ înaintea mea şi le-a zis: «Am nevoie de cinci oameni, 150 de lei pe zi!». Mai vine la mine cu 120?“

„Să mai sufere şi ei (n.r. – fermierii din străinătate), că noi de ani de zile suferim. Am încercat şi noi să ne explicăm de ce găsim din ce în ce mai greu forţă de muncă, pentru că am ajuns să plătim cât ei. Aici, în zona noastră (n.r. Izbiceni, sudul judeţului Olt, un renumit bazin legumicol), se plătesc cu 120 de lei pe zi, două sau trei mese, depinde cât stau, plus ţigările. Am avut la lucru şi nefumători şi mi-au cerut banii pe care-i dau pe pachetul de ţigări pentru cei care fumează. Şi muncesc cel mult 8 ore pe zi, le-am dat banii ăştia şi pentru un program de la 6,00 dimineaţa până la 11,00, altădată muncesc câteva ore dimineaţa şi mai vin seara alte câteva. Dar nu-i mai găseşti, acum am de eliberat de resturile vegetale două solarii şi n-am cu cine. Am ajuns să ne facem treaba tot cu fermieri, ne ajutăm între noi“, a declarat fermierul Gheorghe Zăvăleanu, din Izbiceni.

Cum în zonă sunt sute, chiar mii de ferme legumicole, cele mai multe de familie, dar care necesită, în anumite perioade încărcate, forţă de muncă suplimentară, până nu demult legumicultorii îşi aduceau zilierii dintr-o comună de peste Olt, din satul Prundu, comuna Lunca, din Teleorman. „Acum nu mai găseşti nici aici, era un cătun vai-mama lor şi acum au case de se-nvârt după soare, au plecat prin Grecia, prin Spania. Într-o dimineaţă m-am dus după oameni să-i aduc la lucru şi în faţa mea a venit unu’ care le-a spus: «Am nevoie de cinci oameni, dau 150 lei la zi». Păi, mai veneau ăia la mine cu 120 de lei?!“, a mai spus fermierul, care mai pune penuria forţei de muncă şi pe seama unui alt fenomen: „Gândiţi-vă că şi natalitatea a scăzut, iar pe de altă parte tinerii ăştia au altă mentalitate. Ştiţi cum sunt? Umblă noaptea şi dorm ziua, trăiesc din banii părinţilor. Mai glumeau şi eu cu nişte rude, ajunseserăm la concluzia că sunt un fel de «până la 40 de ani trăiesc pe banii părinţilor, de la 40 mă ţin copiii». Este îngrijorător, dar e deja un fenomen. Au maşini bune, se plimbă şi nu-i interesează de unde le vin banii. Evident că pentru asta şi părinţii au o vină“, este constatarea fermierului.