De ce Programul „Tomata“ toacă bani, iar noi punem pe masă roşii din Turcia. Fermier: „Eu pe ăia 3.000 de euro îi mănânc într-o lună pe cărbuni“
0
Guvernul României plăteşte în acest an peste 220 de milioane de lei legumicultorilor care produc roşii în extrasezon, însă în supermarket găsim tot roşii din Spania, Italia şi Turcia. Vă propunem o analiză pentru a afla unde se rupe firul.
Marile magazine sunt pline la această dată de tomate aduse din import, singura perioadă în care produsele româneşti îşi găsesc aproape fără excepţie loc pe rafturi fiind vara, când fermierii au chiar surplus pe care nu mai reuşesc să-l valorifice, fiind deja cunoscute fotografiile cu munţii de roşii aruncate din lipsă de clienţi.
În acelaşi timp, statul plăteşte în acest an peste 220 milioane lei ajutoare de minimis legumicultorilor care au reuşit să producă tomate încă din primăvară, precum şi celor care merg cu producţia până în decembrie. Roşiile româneşti, cu tot ajutorul, nu-şi găsesc, însă, în această perioadă locul în coşul cumpărătorului care se aprovizionează din marile magazine, dar nici în pieţe. Motivele sunt variate, în primul rând cei mai mulţi agricultori nu mai cultivă roşii în această perioadă pentru că e prea scump, pentru că e prea frig şi pentru că nu pot concura cu ţări cu o altă climă, mai ales că, spun ei, ajutorul de 3.000 de euro nu e unul considerabil. Cei care însă reuşesc să cultive roşii şi în decembrie vor întâmpina o altă greutate, la momentul în care vor dori să ontre în magazinele foarte mari.
Programul „Tomata“, aflat în al doilea an de funcţionare şi prelungit deja şi pentru anul viitor, aduce 3.000 euro/an fiecărui legumicultor care produce roşii în spaţii protejate pe cel puţin 1.000 mp. Condiţia impusă fermierului este să valorifice cu documente minimum 2.000 kg (minimum 2 kg/mp) şi să fie înregistrat în Registrul agricol de pe raza primăriei, cu terenul pe care produce. De asemenea, perioada de valorificare este ianuarie-mai pentru ciclul I de producţie, şi noiembrie – 20 decembrie pentru ciclul al II-lea. În fiecare an însă fermierii cer prelungirea termenului primăvara, până la mijlocul lunii iunie, şi devansarea termenului din decembrie, rar fiind cei care mai pot livra tomate în prima lună de iarnă. Cu ajutorul de la stat legumicultorii reuşesc să-şi modernizeze solariile sau măcar să-şi susţină cheltuielile cu încălzirea în sezonul rece, cea mai mare problemă din întreg ciclul de producţie.
„În decembrie România nu produce roşii“
Legumicultorii români sunt conştienţi că pentru a fi competitivi au mult de investit în modernizarea fermelor. Cu tot efortul, însă, spune liderul Sindicatului Producătorilor Agricoli din Olt, Ion Păunel, fermierii români nu se vor putea pune, în extrasezon, cu cei din ţările pe care le ajută clima.
„În Turcia, Spania, ei au o iarnă atipică faţă de România, la ei cel mai frig e undeva între 8-10 grade. E foarte greu să producem noi în extrasezon, dar în ultimii ani s-a demonstrat că în noiembrie putem găsi produse româneşti, pe piaţă cel puţin, nu în hipermarket. Programul ăsta n-a fost făcut pentru hypermarket-uri. Aveam şi-n decembrie, dacă nu aveam aceste temperaturi atât de scăzute. Am avut minus 12, minus 14 grade, după o perioadă cu 8-15 grade cu plus. În luna decembrie România nu produce roşii. Numai în serele moderne, şi s-a demonstrat că în România şi aici costurile sunt foarte mari, pentru că nu depinde numai de căldură, avem nevoie şi de luminozitate în acelaşi timp, iar dacă le adunăm pe toate nu mai avem preţ competitiv“, a spus Ion Păunel.
„Putem scoate în perioade de genul acesta tomate, dar nu se justifică investiţia. Sunt costurile foarte-foarte mari, iar ce vine din afară e mult mai ieftin decât ne costă pe noi să le producem, iar noi, consumatorii români, n-avem această cultură de a spijini producătorii români sau de a aprecia calitatea. Sunt câţiva, dar nu toţi consumatorii sunt pregătiţi să dea toată iarna 15-20 lei pe kilogramul de roşii, la un preţ mai mult decât dublu faţă de cele din import, dar asta pentru că noi avem costurile triple faţă de ei“, a adăugat liderul fermierilor olteni.
„Poate 3.000 euro mă costă încălzirea într-o lună“
Cosmin Cocoş, din comuna Mărunţei (judeţul Olt), este unul din cei aproape 5.000 de legumicultori din Olt înscrişi în programul „Tomata“, Oltul fiind pe primul loc, cu aproximativ o treime din totalul fermierilor de la nivel naţional care au pariat pe tomate. Spune că a investit enorm în ultimii ani să-şi modernizeze solariile şi să poată produce atât primăvara cât mai devreme, cât şi toamna târziu, până în iarnă. În hypermarket, însă, n-a reuşit să intre, deşi a produs aproape de 8.000 kilograme de tomate în primăvară şi alte 11.000-12.000 în toamnă, producţie care i-ar fi permis, crede el, să aprovizioneze două-trei magazine din Slatina. Politica marilor lanţuri este însă alta, care nu-l avantajează pe fermierul încă neobişnuit să se asocieze şi să livreze alături de alţi producători.
„Până acum o săptămână am produs. Mi le distribui singur, pe la Bucureşti, pe la piaţă pe la Pucheni, la câteva en-gros-uri, la câteva magazine. Eu am o suprafaţă mai mare, undeva pe la vreo 50 de ari. Am avut până acum două-trei zile ardei, roşii, şi acum mai am, dar le am în baxuri, doar să merg să le duc. Cum e Profi, eu aş putea toată Slatina să le aprovizionez, să nu ducă o zi lipsă de nimic, dar au o politică foarte bine pusă la punct, au un centru de colectare pe la Cluj şi trebuie să mergi să le duci acolo. Ei fac contract pentru toate magazinele, nu pentru regiunea Oltului, ei nu vor aşa. Fac contracte cu samsarii, să zic aşa, cu intermediarii, iar ca s-ajungi acolo… Nu mi s-a impus o cantitate anume, nu asta ar fi fost problema“, spune fermierul.
Fermierul din Mărunţei a recoltat ultimele tomate şi se pregăteşte de livrare FOTO: arhiva personală Cosmin Cocoş
Tânărul este însă bucuros de ajutorul de 3.000 euro, pe care îl primeşte anual, într-o singură tranşă, chiar dacă nu înseamnă mult comparativ cu ce cheltuieli înregistrează. „Eu pe ăia 3.000 euro îi mănânc într-o lună de zile pe cărbuni. Am centrală, bineînţeles, astăzi muncesc la o altă centrală, o instalez. Reuşim să facem şi profit, dar eu de doi-trei ani merg numai pe investiţii“, mai spune fermierul, dezvăluind că cel mai bun preţ l-a obţinut în primăvară, când a vândut tomatele cu 12 lei/kg la en-gros.
Şi visul altor fermieri este să aibă desfacerea asigurată în orice moment, însă sunt conştienţi că deocamdată piaţa este prima opţiune. Dincolo de faptul că nu toate solariile sunt moderne, intervine şi soiul de roşii pe care le cultivă, unul destul de perisabil, care oferă produse neuniforme, chiar dacă atât de gustoase.
Se încarcă comentariile...
