Cum reacţionezi în cazul unui eşec al copilului la examen. Psiholog: „Achiziţiile lui sunt cele mai importante, nu o notă mică obţinută într-un moment de stres“

Examenele şcolare sunt un test important pentru copii, de care depinde în bună măsură viitorul lor profesional, dar şi un test pentru relaţia părinte-copil. Cum ar trebui tratat un eşec la examen, astfel încât „accidentul“ să nu marcheze pentru totdeauna viaţa copilului.

Un rezultat slab la un examen important poate fi perceput pentru copil ca sfârşitul tuturor posibilităţilor, deşi nu este nici pe departe aşa. În mare măsură însă, spun psihologii şcolari, părinţii şi profesorii contribuie la această stare de fapt, pe de o parte prin presiunea permanentă pe care o pun asupra copiilor, încă de la vârste foarte mici, antrenându-i în concursuri de tot felul, iar pe de alta, prin imaginea socială pe care o crează în jurul şi pe seama lor.

„Mi s-a întâmplat, la o clasă de-a V-a, am găsit un copil plângând pentru că luase o notă de 8 la matematică. Şi i-am spus: « 8 e o notă bună». «Asta să-i spuneţi mamei mele, că e notă bună, că dacă nu iau 9 sau 10...». «Dar ce se întâmplă, te bate?».« Nu, dar dac-aţi vedea-o ce faţă face la mine!» Nu-l bate, nu-l pedepseşte, dar efectiv atitudinea părintelui îl învinovăţeşte pe copil. Nu ne dăm seama, în momentele de supărare, de atitudinea noastră şi de expresia facială, de energia pe care o degajăm în momentele acelea de frustrare, de nervi, şi îl afectează“, spune psihologul şcolar Loredana Stroiuleasa, care explică ce alte greşeli mai fac, în timp, părinţii, astfel punând o presiune inutilă pe copil.
„Începi pe la toate rudele – copilul meu este foarte bun, ia 10 pe linie, merge la toate concursurile, uitaţi - mai pune şi pe Facebook diplomele, carnetul de note, şi deja se crează o imagine socială şi copilul trebuie să facă toate eforturile să îndeplinească acea imagine“, detaliază psihologul cum le inducem copiilor un stres de care nu au nevoie. Acelaşi lucru îl facem când ne comunică rezultatul în urma unui concurs, iar noi, părinţii, ne arătăm mai interesaţi de ce notă a obţinut colegul de clasă, decât de a-l încuraja sau a-i aduce laude în cazul unui rezultat bun al propriului copil.

„În clasele V-VIII mai apare şi următoarea presiune: cum să nu aibă 10 pe linie, are nevoie, e 20% din media de intrare la liceu! Mulţi părinţi spun - păi, cum, eu îi plătesc meditaţii şi el să nu ia 10? - Şi atunci îl pedepseşte şi la o notă de 9 şi automat apare presiunea: părintele plăteşte, eu trebuie să iau nota. Am văzut, stând şi aşteptând să iasă de la examen, copii care învaţă pentru părinţi, pentru meditaţii. Ieşeau de la examen – a fost greu, mi-a fost frică - încercau să-şi motiveze eşecul încă din sala de examen. Că nu s-a simţit bine, că a fost greu, că n-a putut. De aici ne dăm seama că ai pus problema greşit în faţa copilului, dacă el are atitudinea asta“, explică psihologul cum ajung elevii să creadă că importantă este nota, nicidecum achiziţiile şi cum uneori ajung chiar la decizii extreme din cauza unei note mici.

Cum reacţionăm în cazul unui eşec

Situaţiile în care rezultatul de la avizier nu este cel aşteptat sunt destul de frecvente, pe de o parte pentru că nu ne evaluăm obiectiv copilul, uneori înşelaţi şi de notele bune de la şcoală, acordate pe alocuri cu indulgenţă, iar pe de alta, pentru că acesta ar putea avea un moment de blocaj în timpul examenului, motivat de presiunea extraordinară. Ce rămâne, însă, de făcut, ne explică tot psihologul.
„Dacă a clacat, înseamnă că tu l-ai presat prea mult, aşteptările tale au fost prea mari în comparaţie cu dorinţele lui şi copilul a clacat în momentul respectiv. Sau ai un copil extrem de emotiv, cu care nu s-a lucrat şi la psiholog şi în momentele de stres cedează. Trebuie să-l încurajezi,  asta e situaţia şi trebuie acceptată, altceva nu ai ce să faci. La orice liceu ajunge, e un liceu, poţi să pregăteşti copilul pentru asta şi pentru ce e de făcut în continuare.
(...) Avem tendinţa, noi, ca părinţi, să ne vărsăm furia pe copil. El nu poate reacţiona, pentru că se şi simte vinovat. Ai furia aceea de moment care  te cuprinde când vezi eşecul, eşti în faţa eşecului. Nu trebuie să-ţi verşi furia. Te duci, te linişteşti ca părinte, îţi aduni gândurile, stau de vorbă soţii între ei, dacă nu, cu un specialist, şi de-abia după stai de vorbă cu copilul şi pui în balanţă ce-i de făcut.
Ideal ar fi să-l iei în braţe şi să îl linişteşti, că totul va fi  bine, că tu, ca părinte, îi eşti alături şi că este o problemă care se rezolvă. Copilul trebuie să fie conştient că achiziţiile lui sunt cele mai importante, nu o notă mică obţinută într-un moment de stres. Trebuie să-i arăţi că tu, ca părinte, eşti persoana cea mai importantă, persoana care dă încredere şi susţine şi moral şi financiar copilul“, spune psihologul, explicând că în linişte şi tratând situaţia cu calm pot fi mai uşor identificate soluţiile.