Cum se prepară în casă detergentul prietenos cu ţesăturile sensibile. Reţeta folosită de restauratorii de textile

Cum se prepară în casă detergentul prietenos cu ţesăturile sensibile. Reţeta folosită de restauratorii de textile

Ţesăturile vechi la care ţinem mult, dar pe care ne dorim să le şi folosim, trebuie îngrijite cu produse speciale FOTO: Clausia Balaş

Anumite obiecte pe care le deţinem, dar de care ne dorim să ne şi putem bucura, nu le putem curăţa folosind detergenţii obişnuiţi. Iată cum prepară profesioniştii detergentul blând cu ţesăturile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ţesăturile din fibre naturale, realizate în casă de bunicile şi străbunicile noastre, rar pot fi curăţate cu detergenţii pe care îi folosim în mod uzual pentru haine. Pentru că aceste ţesături au fost vopsite folosindu-se tot produse naturale, soluţia şi pentru a le reda strălucirea este la plafar sau în grădină.

Restauratorul de textile Iuliana Dumitrana, specialist în cadrul Muzeului Judeţean Olt,  a dezvăluit cum prepară profesioniştii detergentul care nu agresează ţesăturile preţioase.

„Noi, restauratorii, nu curăţăm obiectele cu detergenţii care se găsesc pe piaţă. Este o plantă, radix saponaria, pe care noi o preparăm şi obţinem produsul de curăţat“, ne lămureşte specialistul.

Rădăcina plantei-minune o putem cumpăra de la plafar, deşi ea creşte şi astăzi spontan şi o putem recolta în ieşirile noastre în aer liber, dacă o recunoaştem.

Iată cum se prepară detergentul: la 10 litri de apă se pun 100 grame rădăcină de plantă. Planta se fierbe în clocot timp de o jumătate de oră, iar conţinutul se lasă la decantat. Ce am obţinut se strecoară şi reprezintă detergentul lichid obţinut, pe care îl vom adăuga în apă, ca oricare produs de curăţat. La 10-15 litri de apă vom folosi 1-2 litri de detergent obţinut din rădăcina plantei amintite.

Dacă vrem să curăţăm o scoarţă, o velinţă, un covor etc., obiecte vechi la care ţinem şi ne-am dori să le păstrăm aceleaşi culori vii, va trebui ca mai întâi să testăm dacă va migra culoarea din ţesătură. Specialiştii în restaurarea obiectelor pe care le regăsim în secţiile de etnografie ale muzeelor folosesc pentru acest test detergentul în concentraţia obţinută în urma fierberii şi decantării şi testează pe o porţiune mai ascunsă a obiectului.  Pentru testare se umezeşte zona respectivă, iar deasupra se pune o hârtie absorbantă (banala sugativă este tocmai bună), peste care se aşează un obiect greu. Dacă vor migra culorile, acest lucru ar urma să se întâmplă în câteva zeci de minute.

Dacă migrează culorile, este clar că vor trebui mai întâi fixate în ţesătură, iar acest lucru se realizează cu o soluţie de apă şi oţet, cu o concentraţie de 10-25%. Această soluţie se pulverizează pe toată suprafaţa, după care se testează din nou, în modalitatea expusă mai sus. Dacă în continuare culorile migrează, se măreşte concentraţia şi chiar se împachetează obiectul în folie, astfel încât vaporii soluţiei să acţioneze. Vom repeta procedeul de testare până când reuşim să obţinem fixarea culorilor în ţesătură.

Foarte important, mai spune restauratorul Iuliana Dumitrana, este ca înainte de a spăla o ţesătură să îndepărtăm foarte bine praful, fie aspirând obiectul, fie scuturându-l.  

De menţionat că cei mai mari duşmani ai ţesăturilor sunt umiditatea şi lumina excesivă, la care se adaugă moliile, de aceea va trebui să avem grijă în ce condiţii le depozităm.


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: