Cum se face gimnastică la Slatina: o sală mică, două saltele, oglinzi sparte şi multă dăruire. „La vecini, în Ungaria, cinci-şase oameni lucrează cu un copil“

Cum se face gimnastică la Slatina: o sală mică, două saltele, oglinzi sparte şi multă dăruire. „La vecini, în Ungaria, cinci-şase oameni lucrează cu un copil“

Profesoara vrea să înfiinţeze o şcoală de gimnastică în Slatina

Viorica Sandu a îndrumat, în cei peste 20 de ani de carieră, zeci de copii către podiumul concursurilor de gimnastică din circuitul palatelor şi cluburilor copiilor, dar încă speră să-şi împlinească un vis: înfiinţarea unui centru regional modern de gimnastică la Slatina, în judeţul Olt

Ştiri pe aceeaşi temă

O sală micuţă, o mochetă gri, un poster de la începutul anilor 2000, două saltele şi oglinzi mari care ocupă un perete. Un hol înghesuit ţine loc de vestiar, iar aici părinţii îi echipează pe cei mici pentru antrenament. Teoretic, te afli la Palatul Copiilor din Slatina, judeţul Olt. Practic, eşti într-o clădire veche, fostul liceu de construcţii, închis în urmă cu trei ani. „Aşteptăm să ne mutăm în clădirea nouă, va fi altfel acolo, vom avea şi cu ce să lucrăm“, spune cu speranţă Viorica Sandu, singurul profesor de gimnastică din judeţ.

Are 43 de ani, un aer de puştoaică şi o determinare cum rar întâlneşti. Face gimnastică la „Palat“ de 21 de ani, în aceleaşi condiţii vitrege. Fără aparate, în săli mici, cu saltele vechi, reînnoite la ani buni cu sprijinul părinţilor şi al sponsorilor. În asemenea condiţii, a reuşit totuşi să dea, la începutul anilor 2000, o gimnastă în lotul naţional, care, însă, a avut neşansa unei accidentări. Periodic, pe cei mai buni dintre copii îi duce la selecţii la Deva, doar că e din ce în ce mai greu să-i determine pe părinţi să-i lase la vârste atât de fragede pe mâna antrenorilor de la marile cluburi.


La antrenamente

Cu toate acestea, a refuzat pe rând ofertele venite de la cluburi şi a rămas în Slatina, cu acelaşi vis: „Îmi spun că ăsta trebuie să fie drumul şi că până la urmă voi reuşi să văd realizat acel centru de gimnastică. Nici Oltul şi nici Doljul nu au un centru regional de gimnastică, iar înfiinţarea unui astfel de proiect ar fi o şansă extraordinară pentru sportul din aceste zone. Vreau să fac ceva pentru gimnastică, pentru oraşul ăsta, pentru copiii ăştia atât de talentaţi“, spune antrenoarea.


La competiţii elevii profesoarei Viorica Sandu urcă aproape întotdeauna pe podium

Inclusiv drumul către actuala „sală“ de gimnastică e, de altfel, o aventură, la propriu. Sediul provizoriu în care funcţionează Palatul Copiilor e situat la marginea oraşului, iar pentru a scurta drumul, copiii însoţiţi de părinţi, care n-au bani de taxi dus-întors de trei ori pe săptămână, traversează liniile de cale ferată. „Bineînţeles că, dacă clubul ar fi în oraş, ar veni mai mulţi copii. Poate şi autorităţile s-ar implica mai mult...“, spune în treacăt profesoara.

Eterna problemă: lipsa banilor

În sala de la „Palat“ intră copii de la 3 ani şi jumătate până la 15 ani. „În toamnă, cred că erau vreo 200, dar au mai renunţat pe parcurs, se cern, acum sunt aproximativ 150. Gimnastica este un sport individual, care implică multă disciplină, multă dăruire şi trebuie să-ţi placă, altfel nu faci performanţă“, explică profesoara.


Echipa are, în sfârşit, echipament de concurs

Dincolo de dăruire, de talent, pentru rezultate e nevoie şi de suport financiar, chiar dacă antrenamentele nu costă nimic. Doar echipamentul costă 300 de lei, iar pentru participarea la un concurs ai nevoie de minimum două serii de echipament.


Alături de mezinele echipei

„Am reuşit la începutul anului să facem costume, am obţinut o reducere substanţială şi, cu 300 de lei, le-au făcut şi costumul şi trenningurile. Dar la o competiţie nu poţi să mergi cu un singur costum. Au individual, poţi să participi la duo, la trio, la grup, e exclus să ai unul singur. Şi totuşi, se întâmplă. Şi mi-e atât de milă de ei... Nu poţi să duci elevii la toate concursurile, pentru că, de cele mai multe ori, cazarea, transportul, celelalte cheltuieli sunt susţinute de părinţi. Şi, în afară de doi-trei dintre ei, restul sunt copii amărâţi, din familii fără prea mari posibilităţi. Nu poţi pleca la ora 3.00 dimineaţa, iar apoi să intri, la 9.00, direct în concurs“, spune Viorica Sandu.


Antrenament în sala care nu găseşti decât saltele

Lumea gimnasticii arată cu totul altfel de îndată ce mergi spre vestul ţării. „La Petroşani există un club foarte puternic, iar de acolo, gimnastele ajung foarte uşor la Deva. Şi nu doar asta. Au alte perspective. Nu mai povestesc de ce se întâmplă la vecini, în Ungaria, unde am participiat la un workshop. Antrenorii erau surprinşi cum de poţi să faci, de unul singur, şi parte tehnică, şi coregrafie, şi partea artistică, pentru că ei au cinci-şase oameni care lucrează cu un copil“,  adaugă Viorica Sandu.

Fit-kid, soluţia de mijloc pentru performanţă

Pentru că gimnastică sportivă în adevăratul sens al cuvântului nu prea poate face la Slatina, în lipsa aparatelor şi a condiţiilor specifice, antrenoarea s-a îndreptat spre ramuri care îmbină elemente multiple. A apărut, astfel, concursul Fit-kid, cu participare internaţională, o competiţie în care sportivii se prezintă cu evoluţii de un minut şi jumătate cu elemente din trei discipline: gimnastică ritmică, gimnastică acrobatică şi gimnastică aerobică.


Iulia, la antrenamente

Concursurile de acest gen i-au prins atât de tare pe cei mici, încât toţi se visează campioni, iar unii dintre ei au ajuns să câştige constant concursuri de gen şi să vină acasă cu premii. Ancuţa Ghiocanu, Anastasia Tabacu, Violeta Constantin, Iulia Pescaru, Bianca Fieraru, Maria Pătraşcu, Iulia Grigore, mezinele Sofia Ciobanu şi Maria Drăguţ sunt doar o parte dintre copiii talentaţi antrenaţi de Viorica Sandu. 

Iulia, speranţa Slatinei la gimnastica aerobică

Iulia Grigore (foto) are 12 ani şi jumătate şi face gimnastică de la 9 ani. S-a calificat pentru o competiţie internaţională de gimnastică aerobică, din Eleveţia, la toamnă, doar că se pune, din nou, problema costurilor. 


Iulia Grigore s-a calificat la o competiţie internaţională, dar costurile mari pun în pericol participarea

Singură a descoperit gimnastica, iar noi suntem bucuroşi să o susţinem. În noiembrie 2014, am dus-o la Palatul Copiilor, la cercul de pictură, pentru că este foarte talentată la pictură, iar acolo a văzut fetele de la gimnastică. Ce a urmat i se datorează în mare parte, munceşte foarte mult singură, nu se plânge niciodată, nu spune că e prea cald, prea frig, că nu-i e bine. Nu lipseşte niciodată, pentru ea este o plăcere antrenamentul şi a molipsit şi alte fete din cartier“, spune mama Iuliei. Fata se pregăteşte nu doar pentru concursul din Elveţia, ci şi pentru competiţiile similare care vor avea loc în Ungaria, Irlanda şi Serbia.


Echipa premiată

„Am estimat la 30.000 sau 40.000 de lei costurile participării. Soţul meu a depus un dosar la Primăria Slatina, pentru concursul de proiecte cu finanţare nerambursabilă. Sperăm să fie finanţat, altfel, nu ne permitem. Noi credem că un rezultat bun acolo ar fi o mândrie şi pentru Slatina, nu doar pentru noi“, spune mama gimnastei. Iulia, care acum este elevă în clasa a V-a, nu se mai vede făcând pe viitor altceva. Ne-a spus că vrea să urce pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor şi să urmeze o carieră ca antrenoare.

CITIŢI ŞI: Profesoara de teatru care şi-a „vrăjit“ toţi elevii şi i-a ajutat să câştige trofeu după trofeu: „Ei sunt o prelungire a ce nu pot fi eu. Mă împlinesc“

Emoţionanta poveste a copiilor din Slatina care urcă pe scenă pentru a salva vieţi. „Pentru ei contează că pot să ajute“

Cum s-au transformat profesorii unei şcoli din Olt în părinţi-surogat pentru elevi: „Punem mână de la mână, le facem un sandvici, mănâncă şi trecem la teme“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările