Cum ne gestionăm timpul. Psihoterapeut: „Televizorul înseamnă de fapt a privi pasiv spectacolul vieţii altor oameni“

Cum ne gestionăm timpul. Psihoterapeut: „Televizorul înseamnă de fapt a privi pasiv spectacolul vieţii altor oameni“

Dacă privitul la televizor nu înseamnă un program care să ne inspire, e timp pierdut FOTO arhiva Adevărul

S-au scris cărţi pe temă, se ţin cursuri motivaţionale, subiectul nu va fi epuizat curând, însă totul ar trebui, atunci când ne plângem că „din păcate ziua nu are decât 24 de ore“, să înceapă de la o analiză simplă: ce contează cu adevărat şi ce e pierdere de timp.

Ştiri pe aceeaşi temă

Psihoterapeutul Sabina Scarlat ne invită să facem pentru început un mic experiment: „Aş dori să le propun cititorilor să încerce să monitorizeze câteva zile din viaţa lor şi să-şi noteze cât timp petrec făcând diverse lucruri. Vor constata, cel mai probabil, că unele dintre acestea le răpesc o grămadă de ore pe care le-ar putea cheltui într-un mod mult mai eficient. Televizorul, conversaţiile inutile cu persoane „toxice” (de pildă, cele care sunt permanent nemulţumite, care îşi petrec viaţa criticând şi judecând şi de la care, ca atare, nu avem prea multe lucruri de învăţat) sau gândurile negative reprezintă doar câteva exemple de modalităţi neproductive de a ne consuma viaţa“.

Dacă am stabilit ce ne distrage de la lucrurile importante, să aflăm şi cum putem scăpa de obiceiurile care ne mănâncă timpul: 

Televizorul - care în prezent constituie pentru o mare parte dintre noi principalul mijloc de divertisment, „înseamnă de fapt a privi pasiv spectacolul vieţii altor oameni“, spune Sabina Scarlat. „În tot acest timp, viaţa noastră nu ne aşteaptă, ci curge în continuare, iar aspecte importante din ea, poate adevărate şanse către poarta unui viitor mai frumos, rămân netrăite. A nu se înţelege faptul că este ceva rău ca din când în când să urmărim programele tv. Totuşi, a cheltui o mare parte din timpul liber în această direcţie ridică următoarea întrebare: «Oare se merită să alegem să privim povestea altora în loc să o savurăm pe a noastră?»“.

Stabilirea priorităţilor – „pentru o cât mai bună gestiune a timpului este important ca, în funcţie de preferinţe - la sfârşitul fiecărei săptămâni sau la începutul fiecărei zile -, să alocăm câteva zeci de minute pentru a evalua sarcinile pe care dorim să le realizăm în ziua sau săptămâna care se anunţă şi pentru a le aşeza în ordinea priorităţii. Putem face asta analizându-le pe rând şi acordându-le o notă de la 1 la 10, unde 1 le indică pe cele mai importante, care nu suferă amânare.

După stabilirea listei de scopuri şi a priorităţii lor, este bine să notăm, pentru fiecare dintre ele, elementele de care avem nevoie sau paşii care se impun a fi urmaţi pentru a le duce la îndeplinire“, ne sfătuieşte psihoterapeutul.

„Rezerva“ de timp -  „Atunci când ne planificăm activităţile, este important să ţinem seama de faptul că o parte din timp va trebui să ne ocupăm de diverse aspecte care apar într-un mod neaşteptat sau care nu pot fi amânate – de exemplu, şeful care ne cheamă pentru a ne comunica ceva, apelurile telefonice, copilul care plânge etc. De aceea, se recomandă ca atunci când ne organizăm timpul să rezervăm o perioadă estimativă pentru astfel de evenimente“, ne spune specialistul.

Concentrarea - în timp ce ne ocupăm de activităţile stringente (de pildă, un proiect pe care trebuie să-l terminăm cât mai repede) este indicat să ne deconectăm de la orice altceva care ne poate reţine atenţia şi ca atare consuma din timpul pe care îl avem la dispoziţie. Astfel, „discuţiile sau apelurile telefonice care nu sunt urgente, Facebook-ul sau diverse alte tipuri de reţele de acest gen, precum şi alte asemenea activităţi mai puţin importante trebuie lăsate să aştepte. Putem chiar să stabilim un interval orar din zi în care ne vom ocupa de ele“, continuă Sabina Scarlat.

Să învăţăm să spunem “NU”- „De multe ori, o bună parte din timpul de care dispunem este investit în realizarea unor lucruri care la o privire atentă nu se justifică. De exemplu, mulţi dintre noi sunt incapabili să refuze pe cineva şi acceptă ca atare să onoreze rugăminţi care le răpesc inutil timpul şi contravin propriilor interese“, spune Scarlat.

Această incapacitate de a spune „nu” poate proveni din diverse surse, cum ar fi educaţia şi presiunea socială, care ne învaţă încă din prima copilărie că nu este politicos să refuzi sau că este bine să te sacrifici pentru alţii. Pentru situaţiile importante facem o analiză reală şi dăm un răspuns după ce suntem convinşi că timpul alocat se justifică.

„Atunci când cerinţa exprimată de celălalt ne poate prejudicia, a spune „nu” într-un mod clar, ferm şi calm, fără a intra în defensivă şi fără a ne justifica (printr-o formulare de genul “Îmi pare rău, nu pot să te ajut cu asta!”) ne face să ne simţim inconfortabil sau contravine principiilor pe care le avem nu ne transformă în nişte oameni răi, egoişti şi rebeli, ci în persoane asertive, care îşi cunosc nevoile, îşi exprimă individualitatea şi îşi asumă consecinţele alegerilor pe care le fac“, ne explică psihoterapeutul.

Să petrecem timpul util şi benefic – Presupunând că am realizat experimentul recomandat la început, Sabina Scarlat ne sfătuieşte ca timpul astfel câştigat să-l „cheltuim“ vizionând un film bun, citind o carte care să ne inspire, petrecând momente plăcute cu familia sau prietenii sau făcând orice altceva de motivează.

Pentru cei care încă nu sunt convinşi că timpul merită gestionat eficient, oricât de mult ar semăna asta cu „a-ţi programa viaţa“, psihoterapeutul lansează la final invitaţia de a ne răspunde următoarelor întrebări:

Cât din timpul meu este dedicat oamenilor care contează cu adevărat în viaţa mea şi activităţilor care mă bucură?

Cât timp din ziua mea este investit în lucruri realmente utile, din care pot extrage lecţii pentru viitor?

Câte dintre gândurile, discuţiile şi acţiunile mele vor mai fi importante pentru mine peste un an?

Cât de mult timp petrec cu mine însumi?

CITIŢI ŞI: 

Cele mai bune ponturi contra insomniei. Cum se induce somnul prin „intenţia paradoxală“, metoda studiată şi folosită în psihoterapie

Cum pot rezolva părinţii conflictele între fraţi. „Trebuie să-ţi iubeşti frăţiorul!“, o replică de care să uităm

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările