Cum evităm să-i dezamăgim pe copii când cer cadouri scumpe de la Moş Crăciun: „Sunt şi copii care nu cunosc, efectiv, valoarea banului“

Copiii au aşteptări din ce în ce mai mari de la Moş Crăciun, iar adesea pretenţiile lor destabilizează bugetul familiei. Cum facem să nu-i dezamăgim ne sfătuieşte un psiholog.

Lista pentru Moş Crăciun este în această perioadă o mare grijă pentru familie, puţini fiind părinţii care pot alege fără teama că vor greşi cadouri care să-i şi bucure nespus pe cei mici şi pe care să le şi poată suporta financiar.

Împinşi de anturaj, pe de o parte, iar pe de altă parte chiar de comportamentul deseori iraţional al părinţilor, care le satisfac celor mici, sau mai mari, cerinţe exorbitante, copiii vin cu cerinţe extravagante pentru Crăciun.

„Un copil care nu găseşte sub brad ce şi-a dorit, în mod clar va fi dezamăgit, de aceea pregătirea începe încă de la momentul la care facem lista“, ne sfătuieşte psihologul şcolar Loredana Stroiuleasa. Este indicat să ne întrebăm copiii din vreme ce şi-ar dori, astfel încât dorinţele lor să nu ne ia prin surprindere. Uneori este cazul să punem bani deoparte, alteori, când nici nu suntem de acord cu pretenţiile celor mici, va trebui să le prezentâm copiilor perspectiva de a nu găsi în cutiile de la Moş Crăciun acele jucării.

„Unele cadouri, e adevărat, înseamnă prea mult, sau nu sunt, efectiv, pentru vârsta lor, iar copiii trebuie să ştie asta. Le vom spune, simplu, «Nu cred că Moş Crăciun va fi de acord cu aşa ceva, nu este pentru vârsta ta. Hai să ne mai gândim la ceva, poate are nevoie Moşul de un plan de rezervă», sau „Moşul are de făcut foarte multe cadouri, toţi copiii îl aşteaptă, nu ştiu dacă şi le va permite pe toate, hai să-i cerem şi altceva, să nu abuzăm de bunătatea Moşului“. Astfel copilul va găsi sub brad ceva ce îl bucură, iar noi îi vom transmite, în momentul în care se deschid cadourile: «Ţi-am spus că nu e pentru vârsta ta, dar, uite, Moşul ţi-a adus altceva ce tu i-ai cerut. Am avut dreptate!»“, ne mai spune psihologul, tehnica de a-i da celui mic de ales funcţionând, de altfel, în multe alte momente în care „negociem“ cu cel mic.

Psihologul atrage atenţia şi asupra abundenţei de lucruri pe care le facem cadou celor mici peste an, fără ca ei să aibă neapărată nevoie, efectul fiind acela că nu vor mai şti să preţuiască un cadou. Din acest motiv ne sfătuieşte ca atunci când cei mici îşi doresc lucruri de valoare să le propunem să facem un plan, ajutându-i ca ei să strângă o parte din bani (din alocaţie, din banii pe care,eventual, îi primesc de la alte rude etc.), iar noi să contribuind cu cealaltă parte. „Sunt şi copii care nu cunosc, efectiv, valoarea banului, pentru că este de ajuns să-şi dorească şi primesc, ei nu mai preţuiesc respectivele lucruri. Iar aici adulţii greşesc“, spune psihologul.

Cum rezolvăm problema „Moş Crăciun nu există!“

Pentru copiii mai mari, momentul în care află că Moş Crăciun, de fapt, aşa cum ei şi-l închipuiau, nu există poate fi un moment greu. Psihologul ne sfătuieşte, din acest motiv, să nici nu venim cu un munte de argumente în favoarea existenţei Moşului, lăsând, cumva, misterul să planeze. Fraza „Dacă tu crezi în Moş Crăciun, atunci există!“ ar trebui să fie un argument suficient, iar noi să punem accent pe ceea ce înseamnă toată această perioadă, pe bucuria de a primi şi de a le oferi cadouri celor dragi, dar şi altora care, deşi nu fac parte din familie, se bucură cel puţin la fel de mult dacă vor primi de la noi daruri.