Cum chemau bunicile noastre ploaia. Detalii despre Paparude, Muma-Ploii şi Caloianul, ritualurile îndeplinite de femei

Cum chemau bunicile noastre ploaia. Detalii despre Paparude, Muma-Ploii şi Caloianul, ritualurile îndeplinite de femei

Paparudele, ritualul des întâlnit în trecut. Aici o imagine din 1905 FOTO: Wikipedia

Perioadele secetoase se sfârşeau, credeau bunicii noştri, dacă fetele şi femeile, singurele acceptate pentru a practica ritualuri, invocau într-un fel anume ploaia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deşi astăzi se întâlnesc foarte rar, în trecut, în lunile secetoase de vară, în satele de câmpie adesea puteai întâlni Paparudele – copile învelite doar cu veşminte încropite din frunze de boz. Ele dansau ritualic în încercarea de a aduce ploaia pe meleagurile lovite de arşiţă, femeile fiind cele care, tot ritualic, le stropeau cu apă.

„Sunt obiceiuri fără dată fixă, ocazionale. În anii cu secetă, fetiţele îmbrăcate în frunze de boz veneau în fiecare gospodărie , cu tobiţe în care băteau, şi chemau ploaia folosind următoate versuri:

Paparudă-rudă, /Vino de ne udă,/ Cu găleata-leata, /Peste toată pleata, /Udă cu ulcioru’, /Peste tot ogoru’.
Femeia casei ieşea şi le stropea cu apă, tot fetiţele zicând: Să ne dai cu ciuru’/ Să umpli pătulu’. / Să nu dai cu strachina,/Că te-ajunge paguba.“,
spune Rada Ilie, fost etnograf al Muzeului Judeţean Olt, astăzi pensionară.

Caloianul şi Muma Ploii, înmormântări ritualice care să readucă belşugul

În funcţie de zone, la sate ploaia era de asemenea invocată folosindu-se un alt ritual. Este vorba de Muma Ploii, numită în alte sate şi Caloianul. Ritualul se desfăşura ca o înmormântare. Tot copile „curate“ făceau din lut o păpuşă, căreia i se înscena o înmormântare. Tot satul venea la această înmormântare, oamenii aducând bucate pentru pomană. Muma-Ploii era înveşmântată pentru ultimul drum, era bocită ca toţi morţii, iar alaiul pornea spre o apă curgătoare, pe care se punea sicriul, participanţii la ritual rostind: Muma-Ploii, Muma-Ploii,/ Dă-ne , Doamne, cheile,/Să deschidem ploile/Să curgă jiroaiele/ Pe toate pâraiele.

„Îi dădeau, apoi, drumul pe o apă curgătoare, sau, dacă nu exista această posibilitate, o puneau în jgheabul fântânilor din câmp, în care adăpau animalele. Din ce aduceau de acasă făceau după acest moment o pomană şi mâncau toţi copiii. Acesta este un obicei specific zonei de câmpie, pentru că seceta se manifestă preponderent în aceste zone. Se întâlneşte tot mai rar“, a mai precizat etnograful Rada Ilie.

Paparudele şi Caloianul  sunt ritualuri diferite de vrăjile practicate de cărămidari, cu care deseori sătenii intrau în conflict, sprin specificul activităţii aceştia având nevoie de secetă pentru a nu-şi vedea distrusă munca. Adeseori, în perioade de secetă prelungită, sătenii puneau lipsa ploii pe seama unor astfel de vrăji.

 

CITIŢI ŞI: Povestea ţestului, clopotul strămoşesc în care se coace cea mai gustoasă pâine. „Nu necesită lemne de foc pentru ardere“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările