Cum a ajuns biblioteca din Slatina într-un local construit ca bar de noapte. „Să nu aştepte ca omul să vie după carte, ci cartea să se ducă după om“
0
O bibliotecă astăzi cu o zestre bogată, cu filială şi în Republica Moldova şi secţii de carte şi în engleză, franceză şi italiană, a ajuns să primească în zorii anilor ’90 un sediu construit ca un mare complex de alimentaţie publică, din care nu lipsea un restaurant de noapte.
Clădirea Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu“ din Slatina, situată în „buricul târgului“, pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza, în vecinătatea a două importante instituţii, Prefectura şi Consiliul Judeţean, are o istorie de puţină lume ştiută. Imobilul modern, finalizat în 1988, a aparţinut ISAP (Întreprinderii de Stat Alimentaţia Publică) şi a fost construit ca un complex. În proiectul iniţial al clădirii D+P+1 erau prevăzute şi lifturi pentru transportul materialelor, care în proiectul final, după ce i s-a schimbat destinaţia, nu şi-au mai găsit locul.
„Construcţia clădirii a început în anii ’80, în 1988 era deja construită. Începusem deja să ne şi mobilăm, s-aducem şi utilajele. Acolo trebuia să fie: restaurant, laborator-cofetărie, cofetărie, laborator carmangerie şi, da, şi un restaurant de seară, aşa îi spunea, deschis până la 24,00. Înaintasem documentaţia pentru utilaje, mobilier şi... s-a-ntâmplat Revoluţia. În 1990, domnul Grădinaru (n.r. – primul prefect al judeţului Olt după 1989), de la dumnealui putere, a luat-o şi a dat-o Culturii. Aveam atunci 30 de spaţii, în toată Slatina, majoritatea la parter de bloc, dar şi independente. A fost într-un plan de investiţii prinsă şi se dorea să fie şi ceva mai central. Nu mă puteam opune atunci preluării, erau vremurile tulburi. Puteau să-mi impute, «Ia uite, dom’ne, beţivaţii de la ISAP vor să distrugă cultura judeţeană!». A venit decizia pe masă, eu nu mai văzusem decizii de-asta, şi a trebuit s-o iau ca atare“, şi-a amintit directorul de atunci al ISAP, Nelu Ciobanu.
„Aşa am gândit noi atunci, să aibă copiii unde să citească“
Biblioteca Judeţeană, care încă nu primise numele marelui poet Ion Minulescu (acest lucru avea să se întâmple în 1992), slătinean la origine, funcţiona la acel moment într-o clădire de patrimoniu, în „oraşul vechi“ în care astăzi funcţionează Ansamblul Profesionist „Doina Oltului“. „Cred că se punea la acel moment problema retrocedării acelei case, aşa îmi amintesc, oricum, erau condiţii improprii de păstrare a cărţilor, iar noi am avut discuţii atunci, Prefectura şi Consiliul Judeţean funcţionau oarecum împreună, aveau o putere mai mare, ca să vă faceţi o idee, până în 1992 prefectul putea să numească un primar prin ordin. Şi am discutat şi aşa s-a hotărât. Hotărârea a fost aprobată, din câte ştiu, de CIS (n.r. – Consiliul Împuterniciţilor Statului), acum, că le-a convenit lor sau nu... Noi aşa ne-am gândit atunci, că am face un lucru bun să aducem biblioteca în centrul oraşului, iar lumea, şi în special copiii, să aibă acces la cărţi, pentru că, ştiţi cum era, deveniseră foarte scumpe, nu-ţi permiteai să le cumperi“, a declarat juristul Jan Năstase, care la începutul anilor ’90 ocupa funcţia de consilier juridic în cadrul Consiliului Judeţean.
„Fanii“ preşedintelui Ion Iliescu, în faţa bibliotecii, în 1995, când Ion Iliescu a venit să lanseze o carte la Slatina (FOTO: captura film din arhiva Jan Năstase)
Meritul deosebit pentru alegerea clădirii şi demersul instituţional de a fi transferată din patrimoniul întreprinderii în cel al Consiliului Judeţean a revenit, a fost de părere Nichita Dragomira (care la acel moment lucra în cadrul Direcţiei de Cultură), lui Paul Matiu, directorul Direcţiei de Cultură, cel care în 1994 a devenit director al Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu“. „A fost singura clădire construită cu destinaţia de bar de noapte transferată şi transformată în bibliotecă, iar un merit deosebit l-a avut Paul Matiu, Dumnezeu să-l odihnească! La inaugurare a venit şi Ion Iliescu, pentru cei care mă contestă am filmul“, a declarat Nichita Dragomira.
„Să încerce toate mijloacele bune cari tind la dezvoltarea gustului de cetire“
Prima bibliotecă publică din Slatina are, însă, o istorie de peste 175 de ani. Din „Istoricul Bibliotecii Judeţene «Ion Minulescu»“, realizat de prof. Gheorghe Mihai şi publicat în 2001 la Editura Scribul, aflăm că a apărut mai întâi ca bibliotecă a ilustrei şcoli în epocă „Ionaşcu“, îndeplinind şi funcţia de bibliotecă publică.
Zona UNION din Slatina, înainte de a fi începută construcţia imobilului cu destinaţia iniţială de complex de alimentaţie publică
„În 1840, «Vornicia din Lăuntru» şi «Eforia Şcoalelor Naţionale» decideau înfiinţarea unor «biblioteci cuprinzătoare de orice cărţi s-ar publica şi s-au dat în tipar, în limba română, ori tălmăcite, ori compuse de autori“, iar la 15 reşedinţe de judeţ circulara trebuia să fie literă de lege pentru toţi slujbaşii. Administrate de către un profesor, aceste nuclee de biblioteci publice erau compuse din câte un dulap sau două şi se trecea în bugetul anual o sumă de 200 lei pentru procurarea cărţilor necesare“, notează autorul istoricului bibliotecii. Totodată, în acei ani autorităţile care dispuseseră înfiinţarea de biblioteci menţionau şi care este rolul acestor „spitale pentru suflet“, încurajându-i pe cei care le aveau în subordine să „le dea un caracter dinamic, să nu rămână ceea ce sunt: muzee de cărţi neatinse şi necitite. Să nu aştepte ca omul să vie după carte, ci cartea să se ducă după om. Bibliotecarul să interogheze şcoala şi oamenii, să creeze ore de lectură, iar biblioteca care o adăposteşte, să stimuleze, să distingă, să încerce toate mijloacele bune cari tind la dezvoltarea gustului de cetire (...) Unealta de lucru va fi cartea şi sufletul acelora care sunt cunoscătorii fireşti ai poporului, preoţii şi învăţătorii“, menţiona prof. Mihai în lucrarea sa.
Până la a se înfiinţa biblioteca şcolii „Ionaşcu“, în oraş funcţionau, încă din secolele XVII-XVIII, biblioteci pe lângă mânăstirile Clocociov, Slatina, Schitul Sopot şi Biserica Domnească din Slatina, mai spune Gheorghe Mihai în lucrarea sa.
Ce cărţi se găseau în prima bibliotecă publică slătineană
„La 1 iulie 1840 – Departamentul din Lăuntrul înştiinţează magistratul oraşului Slatina (primăria) că Şcoala normală publică «Ionaşcu» Slatina îşi formează o bibliotecă şcolară şi într-adevăr primeşte în 1842 un lot de cărţi“, notează prof. Gheorghe Mihai, redând şi lista. Erau 74 de cărţi, 17 titluri:
Lista primelor cărţi intrate în biblioteca din Slatina:
1. Istoria Universală de egumenul Grigore, în 4 volume;
2. Cronica Romano-valahi, de D. Cantemir;
3. Istoria Românilor, de medelnicerul Fl.Aaron;
4. Începutul românilor în Dacia, de P. Maior, 1 vol.;
5. Teatru politic, de domnul Mavricordat, 2 vol.;
6. Retorica, de paharnic Simion, 1 vol.;
7. Istoria naturală, de doctorul Cihac, 1 vol.;
8. Datoriile omului creştin, de paharnic Simion Marcovei;
9. Pravila Domnului Vodă Caragea, 1 vol.;
10. Manualul istoriei ţării, de F. Aaron, 1 vol.;
11. Istoria lui Napoleon Bonaparte, 3 vol.;
12. Istoria teatrului naţional, 1 vol.;
13. Drame deosebite, de Victor Hugo, 19 vol.;
14. Curier de ambe sexe, de I. Heliade, 4 vol.;
15. Poezii, de Văcărescu, 1 vol.;
16. Poezii, de B.P. Mumuleanu, 1 vol.;
17. Din G. Alexandrescu.
Profesorii care au adunat primul fond de carte, A. Popescu, Nicolae Cociu şi Costache Stanciovici, sunt personalităţi întâlnite pe baricadele Revoluţiei de la 1848, mai notează prof. Mihai. Biblioteca suferă pierderi importante chiar în următorii ani, din cauza ocupaţiei oraşului de către trupele ţariste, când şcoala a fost jefuită.
În 1913, institutorul Marin S. Andreian a donat prin testament primăriei oraşului Slatina casa sa cu 4 camere şi o bibliotecă cu 2.000 volume, pentru înfiinţarea „unei biblioteci publice“. Legatul testamentar este pus în practică de-abia în 1931, când se inaugurează oficial, prin dispoziţia din 26 octombrie 1931, Biblioteca Publică din oraşul Slatina. În 1931-1938 se realizează mobilierul şi se încadrează un bibliotecar. La inventarul din 1941 mai erau în schimb doar 1.000 volume: 862 în limba română, 88 în limba germană, 50 în limba franceză.
În 1950 bibliotecile devin instituţii de stat, iar cea din Slatina continuă să fie mutată dintr-un sediu în altul. Fondul de carte creşte însă, astfel că în 1970 existau 36.532 cărţi şi 3.282 broşuri şi ziare. La începutul anului 2001, „zestrea“ bibliotecii judeţene număra peste 250.000 volume.
Dacă în 1951 erau, conform evidenţelor, 744 cititori, în 1984 numărul crescuse la 6.000. În 1948 era prevăzut un singur post de bibliotecar, retribuit cu 500 de lei, M. Popescu fiind primul cu o astfel de sarcină, urmat de Costeanu Vasile şi Dorobanţu Constantin. La început biblioteca funcţiona doar 4 ore pe săptămână, în fiecare zi de luni, iar pentru fiecare carte împrumutată acasă se percepeau 10 lei/lună.
De-a lungul anilor, donaţia întemeietorului primei biblioteci cu un volum însemnat de cărţi a fost îmbogăţită şi de alţi iubitori, cel mai generos donator fiind Ionel Marinescu, poet, scriitor, traducător şi publicist (1909-1983), care a donat 4.409 volume, urmat de Turianu Alexandru, profesor de istorie, colecţionar şi publicist, care a donat, la rândul său, 3.800 volume. Printre donatorii amintiţi în istoricul bibliotecii se regăseşte de asemenea Theodora Kiţulescu, sculptor monumentalist, fiica medicului Kiţulescu, cel care a avut o contribuţie extraordinară la dezvoltarea spitalului judeţean de astăzi. Theodora Kiţulescu a donat 350 cărţi şi reviste, în special de medicină.
În prezent, aflăm din istoricul postat pe site-ul oficial al instituţiei, biblioteca dispune de 280.000 unităţi de bibliotecă şi este structurata în trei servicii. În primii ani ai capitalismului a deschis şi la Ialoveni, în Republica Moldova, o filiala de carte românească, filiala dispunând de 25.000 volume de carte românească, 4.000 volume de carte engleză şi o pinacotecă. Biblioteca judeţeană coordonează metodic o bibliotecă municipală, şase biblioteci orăşeneşti şi 100 biblioteci comunale. Activităţile de la Slatina s-au diversificat în timp, astfel că astăzi nu se mai vorbeşte doar de activitatea din sălile de lectură şi împrumutul de carte, ci şi de activităţi în sala audio-video, de ateliere de vacanţă, de cercuri de pictură şi şah, pe lângă organizarea de expoziţii diverse şi lansări de carte.
Se încarcă comentariile...
