Complicaţiile nebănuite ale „internării“  la domiciliu. Cine îi tratează pe pacienţi şi cine constată vindecarea

Complicaţiile nebănuite ale „internării“  la domiciliu. Cine îi tratează pe pacienţi şi cine constată vindecarea

O sumedenie de întrebări se nasc după ce vidul legislativ a permis ca pacienţii pozitivi să rămână la domiciliu. Riscul de agravare a stării şi cel al infectării altor persoane este însoţit de alte situaţii problematice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Valul de cereri de externare venite din partea persoanelor cu test pozitiv, asimptomatice sau cu forme uşoare de COVID-19, începe să se domolească, este constatarea reprezentanţilor spitalelor. 

Rămâne, însă, în discuţie situaţia celor care nici  măcar nu ajung la spital, hotărând să aştepte la domiciliu sfârşitul perioadei de izolare pe care o indică medicii. În cazul lor se nasc mai multe întrebări care nu au, la această dată, răspuns, sau cel puţin el nu a ajuns în teritoriu.

Cine şi cu ce îi tratează la domiciliu

Persoanele cu test pozitiv care refuză din start internarea se împart în două categorii: cele care îşi pun singure diagnosticul de asimptomatic şi aşteaptă sfârşitul perioadei de autoizolare şi cele care au simptome uşoare şi aleg să se trateze la domiciliu. 

Cu toţii îşi iau angajamentul că vor respecta izolarea, pentru că nu mai există constrângerea legală, chiar dacă în continuare vor suporta consecinţele penale în cazul în care vor infecta pe cineva şi se va dovedi acest lucru. Acest consimţământ îl semnează la prima vizită pe care le-o face la domiciliu, cel puţin în judeţul Olt, un medic de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă.

Problema se pune în sarcina cui cade, legal, monitorizarea acestor persoane. DSP-urile au instituit, fiecare în urma deciziilor locale, un formular de consimţământ pe care pozitivii îl semnează şi prin care se angajează să anunţe medicul de familie despre situaţia lor.  

Medicii de familie spun că nu au fost pregătiţi specific pentru a reacţiona în astfel de cazuri. Ce pot face este să-i consulte telefonic şi să decidă pe baza a ceea ce le transmit pacienţii. Medicilor nu le-a transmis nimeni un protocol terapeutic, aşa că nu prescriu antiretrovirale, de exemplu (cum se întâmplă în spital).

În judeţul Olt, pe lângă sistemul de monitorizare prin reţeaua medicilor de familie, medicii Serviciului Judeţean de Ambulanţă le fac pozitivilor vizite la domiciliu. Chiar şi aici intervin complicaţii, de data aceasta pentru personalul SJA, care este insuficient şi care se împarte între această nouă sarcină şi solicitările curente. Medicilor SJA le revine, practic, în urma unei hotărâri a comandamentului judeţean, rolul unui prin consult medical care să-l suplinească pe cel din spital. 

Pacienţilor li se măsoară temperatura, tensiunea arterială şi saturaţia de oxygen şi li se explică riscurile. În lipsa unui protocol terapuetic, şi aceşti medici pot prescrie tot simptomatice sau ce altă medicamentaţie consideră de cuviinţă având în vedere cele constatate fără un contact direct cu pacientul (medicii nu pot folosi, din cazuza riscului de contaminare, stetoscopul, de exemplu). Dacă intervin modificări în starea de sănătate, pozitivii sunt sfătuiţi unde să anunţe acest lucru.

Cum se iese din izolare

Medicii atrag atenţia celor depistaţi pozitiv că faptul că la momentul testului nu prezintă niciun simptom nu este o garanţie că boala nu poate evolua tăcut şi nu poate exploda. Cunoscutul medic Virgil Musta, care a tratat cu success sute de pacienţi în spitalul de boli infecţioase din Timişoara, a avertizat ieri într-o intervenţie telefonică la DIGI 24 că investigaţiile amănunţite au scos la iveală complicaţii chiar în cazul asimptomaticilor.

„Nu ţinem pe nimeni cu forţa,  dar bine este ca iniţial să-i putem evalua. Să facem nişte investigaţii, să vedem care este starea reală, pentru că am avut surpriza ca pacienţi asimptomatici, în momentul când i-am evaluat, am constatat că au o formă gravă, aveau leziuni pulmonare severe. Şi, într-adevăr, în câteva zile au apărut simptomele şi s-au decompensat foarte rapid. Este mai corect să-i evaluăm, după care, dacă doresc să solicite externarea, nu ne putem opune“, a spus medicul.

Cum pacienţii asimptomatici sau cu forme uşoare de boală reprezintă peste jumătate din numărul total al celor afectaţi de noul coronavirus, probabilitatea este mare ca mulţi dintre cei care aleg să se trateze acasă să treacă prin boală fără complicaţii. Întrebarea care se pune însă este cine îşi asumă răspunderea ca aceste persoane să revină la viaţa obişnuită după 14 zile de izolare. 

Asta pentru că nu puţine sunt cazurile de pacienţi trataţi în spitale care nu obţin teste negative în acest interval de timp, deşi nu au alte simptome. Cine îi testează după 14 zile, asta cu atât mai mult cu cât angajatorii cer angajaţilor lor care au trecut prin boală dovada că sunt vindecaţi, înainte de a-şi putea relua activitatea.

Cine îi testează, cine îi declară vindecaţi şi la cât timp este întrebarea care se pune şi legat de pacienţii care se externează la cerere, înainte de a obţine testele negative? Nu există, la acest moment, răspunsuri clare, deşi în 15 iulie se împlinesc 14 zile de când pacienţii au putut să ceară externarea indiferent de stare sau de zilele de spitalizare. Tot 14 zile se fac şi de când persoanele care au intrat în contact cu un pozitiv nu au mai putut fi plasate obligatoriu în izolare. 

Legat de ultimă categorie, o problemă încă neelucidată este cea a concediului medical pentru cei care s-au autoizolat, pe care medicii de familie nu îşi asumă să-l elibereze, sau nu o fac toţi, în lipsa unor precizări clare.

VĂ RECOMANDĂM ŞI: 

Haos generat de vidul legislativ. De ce sunt liberi suspecţii de COVID-19 rămaşi fără concedii medicale

Cine va avea grijă de copiii din familiile afectate de COVID-19

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: