Clubul de şah făcut de un pensionar, în sufrageria sa. „Este un loc unde copiii să bea apă din acest izvor“

Clubul de şah făcut de un pensionar, în sufrageria sa. „Este un loc unde copiii să bea apă din acest izvor“

În clubul de şah din sufragerie se întâlnesc, de obicei, elevul şi profesorul său FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

Un pensionar care până la debutul pandemiei reuşea să aducă sute de copii îndrăgostiţi de şah la biblioteca oraşului şi-a transformat acum sufrageria în loc de întâlnire cu micii şahişti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pandemia l-a surprins pe Dumitru Barbărasă, un pensionar care antrenează de aproximativ cinci ani copiii din municipiul Slatina în sportul minţii, într-un moment în care înregistrase o mare victorie: Asociaţia Clubul de Şah Gen Olt Slatina exista cu toate actele în regulă. 

Era un vis mai vechi, acela de a le oferi pasionaţilor de şah şansa de a se legitima şi a participa la concursurile organizate de către Federaţia Română de Şah. 

Altfel, sute de copii deja ştiau unde pot învăţa şi exersa şahul, sala Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu“ din municipiul Slatina fiind la acel moment locul de „antrenamente“. 

Şi dintr-odată totul s-a schimbat: statul în casă a devenit noua realitate, cursurile şcolare s-au suspendat, activităţile educative şi culturale la fel. Din primăvară, veştile rele au continuat să vină.

„Până când nu se remediază situaţia, la Biblioteca Judeţeană nu ne putem întoarce. N-am întins coarda, nici n-am pus problema asta, atâta timp cât acolo activitatea se desfăşoară – vii, ai dus cartea, ai ieşit, câte unul, pe traseul clar stabilit, la fel expoziţiile, poţi merge câte unul...“, spune Dumitru Barbărasă. 

Profesorul a luat, în schimb, o decizie curajoasă, respectiv aceea de a-i primi pe copiii care iubesc şahul chiar la el în sufragerie. „Nu dau năvală, nu vă închipuiţi că e aşa... Nici eu nu prea ştiu ce am să fac dacă într-o zi vor fi mulţi. Aştept să vină valul. (...) Am vrut să ştie că există un loc unde pot să vină să bea apă din acest izvor. Dorinţa mea este să le bag oleacă de sămânţă de asta de înţelepciune“, explică Barbărasă, care încearcă să-i convingă pe părinţi şi bunici că şahul este o alegere excelentă pentru cei mici. 

 

Ani la rând Dumitru Barbărasă s-a întâlnit cu elevii săi în sala Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu“ din Slatina FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

„Cel care ştie şah vede viaţa altfel. Şahul îţi dezvoltă în aşa fel mintea încât ai timp de toate, îţi măreşte capacitatea de a capta informaţia fără să vrei“, spune şahistul, care face totul voluntar.

O taxă simbolică, de doar 5 lei pe lună, este percepută prin intermediul asociaţiei, cu toate actele în regulă, doar acelor sportivi care vor să se legitimeze la Federaţia Română de Şah şi să participe la concursuri care le aduc punctaje.

Copiii se simt bine în faţa tablei de şah FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

De dăruirea de care dă dovadă pensionarul au aflat oameni din toată ţara, care au început să-i trimită cărţi despre şah, astfel încât acum are şi o mică bibliotecă tematică, să-i propună să exerseze anumite scheme avansate de joc cu cei mici etc. Dumitru Barbărasă spune însă că scopul său este să le trezească copiilor interesul pentru acest sport extraordinar, iar dacă prind „microbul“, cu siguranţă îşi vor căuta ulterior şi stilul de joc şi vor avansa.

În sufrageria lui Dumitru Barbărasă vin copii începând de la grădiniţă, care devin repede capabili să aranjeze piesele pe tabla de şah, apoi elevi de şcoală primară şi gimnaziu şi chiar şi doi elevi de liceu. 

Pandemia i-a alungat pe şahişti din sala Bibliotecii Judeţene Ion Minulescu, locul tradiţional de întâlnire FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

„De când am anunţat unde pot veni, au venit patru dintre cei vechi şi încă trei noi. Vin după-amiaza, marea majoritate, când termină programul de şcoală, că-i faţă în faţă, cum a fost până acum, sau online. De legitimat nu se omoară, deocamdată. Dacă-l văd pe copil că începe să-i placă şahul la nebunie are rost, dacă nu, nici nu insist să o facă“, mai spune antrenorul.

Cu elevii mai vechi a obţinut şi rezultate la concursuri organizate în ţară. A avut bucuria ca la concursul „Pandurii lui Tudor“ primele două locuri să fie ocupate de doi elevi de-ai săi. Sunt însă lucruri care vin firesc, pe care nu le provoacă, pentru că scopul principal este ca cei mici să joace şah cu bucurie.

Copiii veneau în sala Bibliotecii Judeţene însoţiţi, cel mai adesea, de bunici FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

De multe ori, pentru părinţi sau bunici cele, de obicei, două ore pe care copiii le petrec alături de antrenor sunt ca o gură de oxigen. Vin şi copii care în alte împrejurări, s-au plâns părinţii, se despart greu de membrii familiei. „De multe ori dau telefon şi întreabă: gata, domnule? Nu ştiu, le spun, întrebaţi-l pe el dacă mai vrea să stea! Pentru că nici nu ştiu cum zboară timpul, copiii se simt bine, facem şi alte jocuri, avem un joc cu pionii, mai jucăm şi altceva...“, explică antrenorul cum se desfăşoară întâlnirile cu cei mici, întâlniri la care pot participa, bineînţeles, şi părinţii sau bunicii.

Copiii sunt cei mai bucuroşi atunci când se întâmplă ca la clubul găzduit în sufrageria preşedintelui Asociaţiei Clubul de Şah Gen Slatina (GEN este prescurtarea de la „Generali“, aşa cum îşi vede Dumitru Barbărasă elevii, ca fiind generalii armatelor care se înfruntă pe tabla de şah şi, ulterior, în viaţă) să întâlnească şi parteneri de joc de vârsta lor. Este şansa lor de a înregistra victorii, altfel antrenorul nu se lasă învins de bunăvoie. Elevii săi au şi învăţat o lege importantă a şahului pe care le-a predat-o antrenorul, anume aceea de a nu da înapoi.

Zilele în care copiii se bucurau în număr mare de partidele de şah au trecut FOTO: arhiva personală Dumitru Barbărasă

„Ei vin cu speranţa asta că poate îmi mai fură câte-o partidă. (...) Le spun tot timpul – Nu da înapoi, nu te obişnui să dai înapoi! Face parte din disciplina şahului“, mai spune Barbărasă.

Copiii îl fac să simtă că efortul depus este cu folos, însă printre părinţi mai sunt, uneori, şi neserioşi, a punctat antrenorul.

„Se întâmplă să mă sune, pentru că eu am lăsat detaliile şi numărul de telefon pe pagina de Facebook a asociaţiei, să stabilim un punct de întâlnire şi să nu mai ajungă. Şi mă trezesc la o zi-două, cu telefon dacă mai e valabil şi că n-a mai putut ieri sau alaltăieri să ajungă. Mai sunt şi neserioşi“, a conchis şahistul.

Vă recomandăm şi:

 Antrenorul care dă lecţii gratuite de şah: „Strategia se transformă în reflex. În viaţă, chiar şi în situaţii catastrofale, tu ştii perfect ce trebuie să faci“

Profesorul pensionar care-i învaţă şah pe copii: „Nu am timp nici să dorm la vârsta mea“. A înfiinţat un campionat de şah derulat într-un sat

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările