Cine au fost Buzeştii, „purtătorii oştilor şi fruntea boierilor“. Faimoasa familie a avut o avere fabuloasă, de 300 de moşii

Cine au fost Buzeştii, „purtătorii oştilor şi fruntea boierilor“. Faimoasa familie a avut o avere fabuloasă, de 300 de moşii

Preda şi Radu Buzescu, ctitorii Mânăstirii Călui ,reprezentaţi pe fresca din pronaos FOTO  site http://www.episcopiaslatinei.ro/

Fraţii Buzeşti, eroi de legendă în mai vechile manuale de istorie, căpitani de nădejde ai domnului Mihai Viteazul, îşi au originile în Olt, neamul lor înrudindu-se cu cel al Basarabilor. Bogaţi, şi prin aceasta cu atât mai influenţi, dar şi viteji, Preda, Radu şi Stroe i-au făcut pe istorici să le admire curajul, dar să le şi taxeze alianţele potrivnice intereselor domnului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vlad Buzescu, ajuns mare ban, unul dintre vestiţii boieri din Târgu-Jiu, a fost, după Alexandru Ştefulescu şi alţi istorici, bunicul fraţilor Buzeşti. Deţinea întinsa moşie Drăgoeşti, iar în 1518 primeşte, pentru luptele purtate pentru ţară, şi satul Crucea. În timpul domniei lui Neagoe Basarab trece din Gorj în Romanaţi, unde începe ctitoria Mânăstirii Călui.

Urmaşul lui Vlad Banul este Radu Buzea (Buzescu), care se căsătoreşte cu Maria, fiica logofătului Giura şi urmaşă a lui Mogoş Banul, Preda, Radu şi Stroe fiind cei trei fii ai lor.
Familia Buzescu avea, de altfel, proprietăţi întinse nu doar în Gorj, ci şi în Argeş, Mehedinţi, Vâlcea, Romanaţi şi chiar Ilfov. După unii istorici, aceştia stăpâneau 120 - 128 de sate.

Un urmaş al familiei, maiorul Gheorghe S. Buzescu, cel care a strâns în secolul al XX-lea, publicat şi republicat documente ale vremii despre istoaria familiei, menţiona, preluând o informaţie de la istoricul Nicolae Iorga: „S-a coborât pe încetul în uitare şi sărăcie acest neam care avea odată în mâinile sale o avere de 300 de moşii“.

Averea a căpătat o asemenea dimensiune, spune prof. Ionică Liviu în lucrarea „Familii boiereşti oltene: boierii Buzeşti“, publicată în revista Memoria Oltului, prin moştenire, prin cumpărare, dobândire în urma căsătoriilor, dar şi prin izgonirea ţăranilor de pe pământurilor lor, sau cumpărarea terenurilor acestora pe „un pumn de asprii“ când nu mai aveau cu ce să-şi achite birul. Buzeştii nu erau, de altfel,  singurii cu astfel de practici, ba mai târziu, când contribuie decisiv la înscăunarea lui Radu Şerban, noul domn e aproape obligat să nu mai vadă anumite abuzuri.

Preda şi Stroe îl salvează pe Mihai Viteazul în lupta de la Vidin, „în care multă bărbăţie arătară Buzeştii“

Preda, cel mai mare dintre fraţi, se căsătoreşte cu Cătălina, fiica lui Andrei Vistiernicul. Ocupă funcţiile de paharnic, mare spătar şi mare postelnic în timpul domniei lui Mihai Viteazul, iar Radu Şerban îl face Mare Ban al Craiovei. Influenţa sa în sfatul domniei este recunoscută, astfel încât, în 1600, este cerut ca ostatic, alături de alţi mari boieri, de nobilimea maghiară revoltată împotriva lui Mihai Viteazul. Preda era, de altfel, cel care se ocupa de administrarea ţării în timpul expediţiilor domnitorului. Alături de fratele său Stroe îl salvează pe domnitor în lupta de la Vidin, luptă în care „multă bărbăţie arătară Buzeştii“.Urmaşii lui Preda au fost fiul Barbu şi fiica Maria, căsătorită cu Teodosie ban din Cepturoaia, care ulterior s-a numit şi el Buzescu.

Radu Buză din Cepturoaia este cel de-al doilea frate. Soţia acestuia, Stanca, era fiica Velicăi Boldescu, o rudă a domnului Mihai Viteazul şi a viitorul domn Radu Şerban. Radu ocupă funcţii de postelnic, comis, mare armaş, mare clucer, în perioada 1602-1610 fiind considerat primul în Sfat. În timpul domniei lui Radu Şerban, care îi botează fiul, puterea sa ajunge, de altfel, la apogeu, fiind considerat de domnitor vlastelin, dregător, prim-sfetnic şi „din casa domniei mele“.

„Născut după 1550, Radu era în 1575 postelnic, un titlu mai mult de cinste; în 1592 i se zicea după moşia sa de căpetenie, după «scaunul» neamului său şi după noua dregătorie ce căpătase «Radu Armaşu de Cepturoaia». Prin îndelungata lui petrecere într-o ţară de o cultură superioară el ajunsese a cunoaşte limbi străine şi meşteşugul negocierilor cu acei care le vorbea şi prin moştenire părintească recâştigată el era  unul din marii stăpânitori de ţarine. Căsătorit cu Stanca Boldeasca, el crescuse încă temelia de avere teritorială a oricărei ambiţii politice de pe această vreme şi prin dibăcia sa, comună cu a fraţilor sau dealtmeterelea de a cumpăra ocinele ţăranilor strânşi de biruri şi împovăraţi de datorii el ajunsese pe încetul unul din cei mai mari oameni din Ţara Românească, fără să fie încă şi un boier mare“, spune despre Radu Buzescu istoricul Nicolae Iorga.

Radu are la rândul său trei copii. Fiul Stroe moare de tânăr, fiica Maria se căsătoreşte cu Ionache-Catargi, mare ban, iar fiul Radu din Strejeşti ajunge, la rândul său, mare ban.

Stroe este cel care îl însoţeşte pe domnitor în intrarea triumfală la Alba Iulia
Cel de-al treilea dintre fraţi, Stroe, ocupă un loc cel puţin la fel de important la curtea domnească. Căsătorit cu Sima, o nepoată de soră a jupâniţei Vilaia, soţia lui Dobromir, mare ban la 1568, şi rudă cu doamna Stanca, ocupă funcţii de comis, postelnic, mare agă, stolnic. Participă alături de fraţii săi şi domn la toate marile lupte, fiind, de altfel, rănit în două dintre ele. Mihai Viteazul se foloseşte şi de abilităţile sale diplomatice, trimiţându-l sol la Aron Vodă când pregătea ofensiva antitomană şi sol la Sigismund Bathory înainte de lupta de la Călugăreni, sau cu daruri de nuntă la acelaşi Bathory la căsătoria acestuia cu prinţesa Maria Cristina.

La intrarea triumfală în cetatea Alba Iulia, Stroe este cel pe care toată lumea îl vede în dreapta domnitorului, „îmbrăcat în calpac alb şi pană de struţ pe cap“.

Tot el refuză să fie înscăunat domn după uciderea lui Mihai Viteazul, urmându-şi interesele şi ajutându-l pe Radu Şerban să urce pe tron. Stroe moare în 1602, în urma unei răni căpătate la Ogretin. Nu a avut urmaşi. 

Fraţi de arme, dar şi artizani ai trădării

Deşi Buzeştii l-au urmat cu vitejie în lupte pe domnul lor, şi-au urmat şi interesele. Faptul că stăpâneau sute de sate îi făcea capabili să ridice mii de oameni la luptă, fiind, de altfel, numiţi „purtătorii oştilor şi fruntea boierilor“. Dar au şi trădat, astfel considerând istoricul Nicolae Iorga actul semnat de trimişii lui Mihai Viteazul la Sigismund Bathory, la care căuta sprijin să-i învingă pe otomani. Doar rezultatul de pe câmpul de luptă a făcut să nu se aplice prevederile unei înţelegeri care făceau din domnul Ţării Româneşti un vasal al domnitorului Transilvaniei.

Referindu-se la acest tratat, istoricul Nicole Iorga scria: „actul acesta de la 20 mai (1595) nu e altceva decât acceptarea, din partea boierilor şi a vlădicilor, Eftimie Mitropolitul, Cipriotul Luca de Buzău şi de la Râmnic, ocrotitorul de scris Teofil, a anexării (Ţării Româneşti de către Sigismund Bathory). Niciodată în istoria românilor nu s-a primit o situaţie aşa de umilitoare faţă de un vecin de aceeaşi treaptă şi, din punct de vedere militar, de o valoare mai mult decât îndoielnică. (...) Astfel de jigniri - zicea N. Iorga - nu se pot ierta o viaţă întreagă, în schimb boierii îşi asigură totul. Nu vor mai împărţi dregătorii cu grecii. Nu se vor mai teme de sabia lui Vodă. Cele mai aspre pedepse ating pe cei ce râvnesc la moşiile lor. Străinii nu vor putea căpăta danii de pământ. Cei de ţară nu mai datorează nici partea lor de ospeţe. Rumânii lor (ai boierilor) nu vor putea să plece de pe pământul pe care l-au vândut, fiind aduşi în aceeaşi stare ca şerbii, ca iobagii. (...) Iată cine iscăleşte această ruşinoasă recunoaştere: Mitrea, Chisăr, marii bătrâni ai ţării, Vistierul Dan şi tineretul războinic care luptase frumos până atunci: Buzeştii - Radu şi Preda, un alt Radu din Cepturoaia, ruda lor, Borcea Logofătul şi Clucerul Vintilă, Postelnicul Stănilă, grecii fiind înlăturaţi din solie”.

După uciderea lui Mihai Viteazul (Radu Buzescu este cel care înmormântează capul domnitorului la Mânăstirea Dealu), Stroe refuză tronul, cei trei fraţi sprijinindu-l să ajungă domn pe Radu Şerban. Noul domn le asigură prosperitatea, însă urmaşii vitejilor Buzeşti pierd mare parte din moşii sub următorii domnitori, când nu mai pot plăti birurile impuse de domnie.

Ctitoria începută de bunicul lor la Călui, în Olt, este însă desăvârşită şi i se dau în proprietate moşii întinse (peste 30 de sate). Aici îşi dorm, de altfel, somnul de veci doi dintre fraţi - Preda şi Radu Buzescu şi jupâniţa Stanca, soţia lui Preda Buzescu.

Citiţi şi: Povestea Mănăstirii Seaca-Muşeteşti, clădirea care rezistă de cinci secole. Cum şi-a rătăcit Tudor Vladimirescu „brâul cu sămne“ în preajma bisericii

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările