Chirurgul Gheorghe Ciobanu, la capătul unei experienţe traumatizante: „Ce se întâmplă în sănătate este genocid!“. Vrea să înfiinţeze o asociaţie a asiguraţilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pacienţi cu şanse de recuperare sunt pur şi simplu abandonaţi, acuză medicul care şi-a îngrjit mai bine de doi ani şi jumătate fiul FOTO Alina Mitran
Pacienţi cu şanse de recuperare sunt pur şi simplu abandonaţi, acuză medicul care şi-a îngrjit mai bine de doi ani şi jumătate fiul FOTO Alina Mitran

Chirurgul slătinean Gheorghe Ciobanu acuză sistemul medical românesc de moartea fiului său, dar şi de decesul a zeci de mii de pacienţi anual. La o săptămână de la pierderea copilului, medicul anunţă că vrea să înfiinţeze o asociaţie care să protejeze drepturile asiguraţilor, reprezentându-i la nivelul principalelor structuri: minister, direcţii sanitare, casă de asigurări.

George-Adrian Ciobanu, studentul eminent care, în ziua în care colegii îşi susţineau licenţa, era condus pe ultimul drum de rude şi prieteni, a murit răpus de un sistem medical ajuns la punctul cel mai de jos, susţine tatăl său, cunoscutul chirurg pediatru Gheorghe Ciobanu. „Ce se întâmplă în sănătate este genocid. Ce se întâmplă în eşaloanele superioare ale medicinei româneşti este îngrozitor, absolut îngrozitor!“, a declarat dr. Ciobanu, venind în sprijinul afirmaţiei sale cu cifrele publicate de Institutul de Statistică al Uniunii Europene, EUROSTAT, care plasează România pe primul loc în ierarhia ţărilor în care zeci de mii de pacienţi cu şanse de supravieţuire mor anual în spitale, dar şi cu propria experienţă din ultimii doi ani şi jumătate.

„50.000 de oameni cu şanse la viaţă omorâţi în spitale, ăsta e motiv de CSAT, se pune în pericol vitalitatea acestui popor!“, spune revoltat medicul, povestind cum au decurs ultimele zile din viaţa fiului său, cum familia a ajuns de la licărul de speranţă la agonie pe negândite.

„Suntem primii la mortalitate infantilă, primii la tuberculoză, la ce n-om fi primii!“

Medicul a început lupta pentru a-şi salva fiul afectat de un anevrism cerebral în urmă cu mai bine de doi ani şi jumătate. Au fost mai multe intervenţii chirurgicale, urmate de perioade de recuperare, internări în diverse clinici, din ţară şi din străinătate, şi o lungă perioadă de îngrijiri care i-au fost acordate tânărului în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, unde s-a improvizat un salon chiar în secţia în care dr. Gheorghe Ciobanu (care a şi condus, pentru anumite perioade, la începutul anilor ’90 şi la începutul anilor 2000 Spitalul Judeţean Slatina) a salvat mii de copii, de-a lungul zecilor de ani petrecuţi la patul bolnavului şi în sala de operaţie.

La Slatina, spune medicul, a  avut „mână liberă“. A fost de acord şi cu intervenţii experimentale ale medicilor neurologi, i s-au asigurat, în limita posibilului, medicamente şi posibilităţi de investigaţie, lucru care a făcut ca starea fiului său să se amelioreze până la a obţine reacţii clare că pacientul are resurse de a se recupera. Că procesul a presupus costuri suplimentare extraordinare, pe care familia le-a asigurat Dumnezeu ştie cum, pentru că şi astăzi subiectul înglodării în datorii este tabu, că au fost şi hopuri, moment în care dr. Ciobanu se adresa Ministerului Sănătăţii, de unde n-a venit răspunsul dorit, sunt lucruri în mare parte ştiute. Cert este că nici acest caz, dar nici zeci de mii de alte cazuri, n-au avut finalul aşteptat.

Cauzele sunt simple, şi metodele aflate la dispoziţie pentru a se interveni ar fi simple, e doar o problemă de voinţă.  „Suntem primii la mortalitate infantilă, primii la tuberculoză, la ce n-om fi primii! Mor copii şi tineri, la ei mă refer în special pentru că în ei există resursa biologică de a se reface. Sunt pur şi simplu abandonaţi. La noi, dacă un caz grav nu se rezolvă în primele două săptămâni, este abandonat. «Nu mai sunt şanse!» ţi se spune. Suntem ţara cu cei mai mulţi copii cu handicap, şi de ce, pentru că nu sunt recuperaţi. Copilul cu picior strâmb, spre exemplu, o afecţiune perfect tratabilă, trebuie vindecat astfel încât atunci când împlineşte un an să poată porni pe picioare ca oricare alt copil. N-o facem, desfiinţăm specialităţi pe care le reînfiinţăm, culmea, în urma unei decizii a Justiţiei! De ce, răspunde cineva?

Am desfiinţat specialităţi, s-a ajuns ca în spitale să existe prea mulţi medici de o anume specialitate şi aproape deloc din altele. Plimbăm pacienţii de la un spital la altul, pentru că nu sunt specialişti, iar când ajungi acolo n-au locuri. De ce s-a ajuns aici? Pentru că nu există Ministerul Sănătăţii, sau dacă există, eu nu-l văd. Este inadmisibil ce se întâmplă, autorităţile sar în sus numai când se află sub lupa opiniei publice!“, spune cu revoltă medicul scandalizat că am devenit cu toţii o masă amorfă.

„Ne comportăm ca o cireadă de cornute mari din junglă, peste care vin hienele, tabără pe unul şi ceilalţi pasc liniştiţi, ba, mai trag şi câte-o balegă din când în când. Asta-i realitatea, fac ce vor din noi!“, mai spune medicul Gheorghe Ciobanu

Traseul unei morţi neaşteptate

Greu de spus, analizând experienţe diverse, dacă birocraţia, lipsa fondurilor, a dotării sau lipsa specialiştilor, atitudinea lor omoară mai mulţi oameni în spitalele din România.

Medicul Ciobanu reface, pentru a exemplifica, filmul ultimelor zile din viaţa fiului său.
„Dacă eram la Slatina, era salvat!“, îşi începe medicul expunerea. Pe 18 august 2013 pleacă spre Bucureşti cu o ambulanţă, pentru a-i monta pacientului un cateter, neapărat necesar în acel stadiu al îngrijirilor. Ajuns la Bucureşti, „l-au ţinut trei ore în ambulanţă, în stare gravă, cu oxigenul la nas, până să se găsească formalitatea legală să-i poată monta cateterul, o intervenţie simplă.  Totul contra-cost, a costat şi ăsta 7 milioane, nu l-am plătit, va trebui să-l plătesc. Nu-l puteau interna pentru că nu mai aveau locuri, iar internare de zi nu le dădea voie Casa (Casa de Asigurări de Sănătate – n.r.) să facă, pentru că aşa-s reglementările. După trei ore medicul se enervează şi-l pune fără nicio formalitate“, povesteşte medicul Ciobanu.

Se întorc la Slatina, bucuroşi că au trecut şi peste acel hop. „Era în aşa-zisa stare vegetativă, dar el era conştient, auzea tot, înţelegea. I-am spus: «Tati, e zi mare!», pentru că totul mergea foarte bine. Iar el plângea, cum să spui că n-avea şanse de recuperare?!“, îşi aminteşte tatăl.

A doua zi însă, brusc, lucrurile se înrăutăţesc, medicii sesizând o tulburare de ritm respirator. Este transferat în ATI, se apelează la coma indusă, „o procedură modernă, dar care nu prea se face la noi“, precizează medicul, după care i se fac investigaţiile de rigoare, ocazie cu care se constată că se dezvoltă o hidrocefalie.

Este transferat la o clinică în Bucureşti, iar de aici începe calvarul. Se realizează şuntul, o procedură neapărat necesară în acea etapă, se recoltează probe din lichidul cefalo-rahidian. Situaţia se complică, pacientul face febră. Rezultatul antibiogramei vine după 5 zile, timp în care se dezvoltă fel de fel de ipoteze cu privire la motivul care ar fi putut determina reacţia. Antibioticul necesar, care nu poate fi procurat dintr-o farmacie obişnuită,  nu există în spital, dar există la clinica de lângă, tot de stat. Medicul care tratează cazul face referat la manager, referatul nu se aprobă.

Probleme în Terapia Intensivă, unde pacientul era vegheat zi şi noapte de tatăl său. Pentru că atrage atenţia personalului asupra unor aspecte care ţineau de îngrijirea bolnavului, tatălui nu i se mai permite accesul. După zile de bâlbâieli, sfârşitul survine în 3 septembrie, dărămându-i pe părinţii care cu doar câteva zile înainte sărbătoreau progresul în starea de sănătate a lui Adrian.

Toate cele expuse par amănunte poate fără însemnătate, însă în fapt sunt cauze care stau la baza statisticilor, explică medicul. „Pacientul din Terapie trebuie mobilizat, noaptea la trei ore, ziua - la două ore. N-o face nimeni, vin cu escare îngrozitoare, iar la pacienţii în această stare escarele pot fi fatale. Mulţi mor din această cauză, câţi n-au murit la noi în spital, pacienţi în stare gravă, e adevărat, veniţi de la clinici renumite cu escare care se suprainfectează. Sunt abateri grave de la reguli elementare de medicină, nu se respectă regulile elementare de îngrijire a pacientului critic. Mor oameni tineri şi copii care au resurse biologice.“, concluzionează medicul.

„Invit alături de mine oamenii simpli“

Deşi dezamăgit de constatările din ultimii ani - după ce a traversat perioade cu adevărat crunte, în care, îşi aminteşte dr. Gheorghe Ciobanu, la începutul anilor ’90 nu se mai asigura nici sarea la bucătărie în spital, nicidecum medicamente şi materiale sanitare – medicul găseşte resurse să lupte pentru îndreptarea erorilor.

„Nu mai am nimic de pierdut, dar nici indiferent nu pot fi. Trebuie să existe o formă în care vocea pacientului să se facă auzită, pentru că abuzurile pot fi stopate, corupţia poate fi combătută. Vreau să existe o asociaţie care să-i reprezinte pe pacienţii care contribuie la acest fond al asigurărilor de sănătate şi care n-au niciun control asupra modului cum se cheltuie banii lor. Cine sunt oamenii din consiliile de administraţie de la spitale, DSP-uri, CJAS-uri, minister? Politruci. Nu dau socoteală nimănui. Îi invit pe oamenii simpli, nu pe politicieni, în acest demers absolut necesar. Trebuie să luăm atitudine, pentru că nu mai există societate civilă, există asociaţii puse în slujba cuiva, nu ne mai reprezintă nimeni“, a mai spus medicul, care în perioada următoare va lansa un apel în acest sens.

CITIŢI ŞI: Medicul care cerea, în primăvara acestui an, ajutor la Ministerul Sănătăţii şi-a pierdut fiul ţintuit la pat. Răspunsul n-a venit nici până astăzi

Medicul lăsat să-şi vadă fiul suferind depune plângere penală împotriva Ministerului Sănătăţii: „Toată lumea se face că nu vede cum se scurg banii“

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite