FOTO Cele mai vechi oraşe din România. Istoria de 25 de secole a cetăţilor Callatis şi Tomis. Sighişoara, cetatea atestată la 1280 sub numele de „Castrum Sex“
0
Chiar dacă nu ocupă un loc în clasamentul celor mai bătrâne oraşe din lume, oraşele din ţara noastră au, totuşi, o vechime considerabilă. Potrivit istoricului slătinean Marin Scurtu, printre cele mai vechi aşezări urbane de pe teritoriul ţării noastre se numără: Sighişoara, Sibiu, Constanţa şi Mangalia.
Unul dintre cele mai vechi oraşe din ţara noastră este Mangalia de astăzi. Cetatea Callatis, cum era ea denumită odinioară, a fost o colonie întemeiată cu peste 25 de secole în urmă de negustorii şi navigatorii greci, atraşi de poziţia favorabilă şi de schimbul avantajos cu băstinaşii geţi. Colonia a fost fondată pe locul unei aşezări getice cunoscută sub numele de Acervetis sau Cerbatis, pe un teren fertil aflat în vecinătatea mării şi a unui lac cu apă dulce, actualul Lac Mangalia. De-a lungul istoriei, aşezarea a avut mai multe nume: Cerbatis, Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia. Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, întemeind aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezări trace, grecii acostaţi aici vor construi cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis/Mangalia.
Profesorul de istorie Marin Scurtu spune că poziţia geografică avantajoasă a aşezării i-a convins imediat pe greci de oportunitatea construirii unei cetăţi în acest loc: ieşirea la mare şi accesul la un lac de apă dulce (actualul lac Mangalia), terenurile fertile, o poziţie militară avantajoasă, toate acestea confirmau viziunea oracolului care i-a îndrumat pe greci către acest pământ. Întemeiată la sfârşitul secolului IV î.e.n. de către locuitorii Heracleei Pontice, localizată pe malul asiatic al Mării Negre, cetatea a fost botezată în amintirea pârâului Cales ce scaldă pământurile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea să devină într-un timp scurt una dintre cele mai puternice din zonă, dar, în acelaşi timp, şi una dintre cele mai bogate. De-a lungul istoriei sale, cetatea a fost pusă de nenumărate ori în faţa unor asedii puternice, dar cel care avea să o supună dominaţiei macedonene, împreună cu aliatele sale pontice, a durat cinci ani, din 313 până în 308 î.Hr. Acestea au redevenit libere la moartea regelui cuceritor Lisimah, în anul 281 î.Hr. Un asediu atât de lung nu avea cum să nu-şi pună amprenta asupra aşezării, dar oraşul s-a refăcut repede, parcurgând rapid treptele bogăţiei materiale şi culturale. În jurul anului 262 î.e.n. a început ridicarea cetăţii Tomis. Perioada romană care a urmat a adus şi mai multă prosperitate oraşului, ocupând acum poziţia secundă imediat după Tomis. Sunt construite noi edificii, este creat primul episcopat şi se reiau schimburile comerciale. Cele două cetăţi au profitat din plin de pe urma condiţiilor comerciale prielnice create de Imperiul Roman. Primele monede bătute aici datează din jurul anului 300 î. Hr.
Puternica cetate a devenit, în timp, o simplă aşezare portuară. De Mangalia este legat şi faptul că aici a fost descoperit, în 1959, singurul papirus din România şi cel mai vechi din Europa. Acesta este scris în greaca veche, fiind singurul papirus întreg din Europa datat din secolul IV î. Hr. El poate fi văzut acum la Muzeul de Arheologie „Callatis” din Mangalia.
Atât zidurile de incintă ale vechii cetăţi Callatis, cât şi ruinele edificiului roman, mai pot fi văzute încă în apropierea falezei oraşului Mangalia. Oraşul este prima staţiune balneoclimaterică din ţară noastră, băile mezotermale sulfuroase fiind cunoscute încă din timpul lui Burebista. Mangalia este declarată în 1899 prima staţiune climaterică maritimă şi balneară din România după ce analizele de laborator stabiliseră că apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, uşor cloruro-sodice şi iodurate.
Constanţa, cel mai vechi oraş atestat de pe teritoriul României
Destinaţia preferată pentru mulţi români în timpul verii, oraşul Constanţa este cel mai vechi oraş atestat de pe teritoriul României, fiind recunoscut încă din anul 657 î.Hr., când a fost formată colonia greacă denumită „Tomis”. Numele de „Constanţa” a fost dat de romani, după numele surorii lui Constantin Cel Mare.
Fiind unul dintre cele mai mari oraşe din România, Constanţa nu este doar un centru al distracţiei pe timpul verii, ci şi un important centru cultural pentru regiunea sud-estică a ţării. Aici se află Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, Muzeul Mării, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Teatrul de Stat Constanţa, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii sau Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.
Din punct de vedere arhitectural, în Constanţa pot fi văzute multe stiluri interesante, printre care arhitectura art-nouveau reprezentată chiar de simbolul municipiului, Cazinoul din Constanţa (foto sus), intrat recent în atenţia autorităţilor, fapt pentru care va fi refăcut în totalitate, spre bucuria localnicilor şi nu numai. Ca şi obiective turistice pentru amatorii de istorie şi frumos pot fi amintite: Cetatea Histria (cel mai vechi oraş de pe teritoriul României), Farul Genovez, Delfinariul, Biserica Romano-Catolică Sfântul Anton, Catedrala Ortodoxă Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel”, Planetariul din Constanţa, Moscheia Constanţa (ridicată în anul 1910), Acvariul Constanţa ş.a.
Sighişoara, locul naşterii lui Vlad Ţepeş
Sighişoara, judeţul Mureş, are o populaţie de 28.102 locuitori (în 2011) şi este inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Mureş. De asemenea, centrul istoric al urbei este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Documentele istorice relevă că, undeva lângă Sighişoara, s-a găsit postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de colonişti germani (de fapt, franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei, Géza al II-lea, pentru a apăra graniţele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumţi saxoni, dar coloniştii germani adevăraţi, cunoscuţi ca „saşii din Transilvania”, nu au nicio legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Aceşti colonişti primesc în folosinţă „fundus regius” (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite.
Conform profesorului de istorie Marin Scurtu, cronicarul sighişorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, ori Georg Kraus, 1607-1679) este cel care menţionează că, în anul 1191, locul unde acum se află Sighişoara era locuit, dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de „Castrum Sex”.
Conform acestuia, cetatea a fost construită iniţial doar pe vârful dealului înalt de 425 metri. Aşezat în mijlocul localităţii, dealul poartă şi astăzi numele de „Dealul cetăţii”. În anul 1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu “Schäßburg”). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca “civitas” (oraş, n.r.). Numele românesc al oraşului este atestat în scris abia din anul 1435, forma „Sighişoara” pătrunzând în română pe filieră maghiară şi fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.
În decursul anilor, cetatea Sighişoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241 pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcţia zidului cetăţii, ce are o lungime de 950 metri, a început în anul 1350. Înălţimea iniţială a fost de patru m, dar în sec. XV a fost înălţat cu încă 3-4 metri. A avut 14 turnuri, care aparţineau fiecare câte unei bresle, şi patru bastioane; în prezent mai există nouă turnuri şi trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor). Între anii 1431 şi 1435, Vlad Dracul a stat la Sighişoara aşteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Ţării Româneşti. Totodată, el stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că, în această perioadă (în anul 1431), s-a născut tot la Sighişoara şi domnitorul Vlad Ţepeş. În anul 1676, oraşul este distrus de conflagraţie. În anul 1788 este din nou război. În 1910, din totalul populaţiei de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari şi 383 erau de alte naţionalităţi. În 1948, din totalul populaţiei de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, şi 560 de alte naţionalităţi. În 1992, din totalul populaţiei de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, şi 853 de alte naţionalităţi.
Printre cele mai importante obiective de vizitat în Sighişoara se află Turnul cu Ceas, care este şi cel mai impunător şi se păstrează şi astăzi în bună stare adăpostind Muzeul de Istorie al oraşului. Construcţie emblematică a Sighişoarei şi Transilvaniei, Turnul cu Ceas a fost construit în partea de est a platoului inferior al cetăţii. Construit în scopuri militare pentru paza porţii localităţii, Turnul a găzduit şi Sfatul Cetăţii până în anul 1556. Această dublă funcţie a conferit încă de la început turnului un aspect nu doar impresionant şi puternic, ci şi elegant. Construcţia are la bază o prismă dreptunghiulară, prezintă cinci nivele care, împreună cu balconul şi acoperişul piramidal, au o înălţime de 64 metri.
Scara Acoperită din Sighişoara, "magnet" pentru vizitatori
Turnul Fierarilor se află în apropierea Bisericii Mănăstirii. Este construit în anul 1631 după un plan dreptunghiular şi este unul din cele mai impunătoare şi masive turnuri ale cetăţii Sighişoara. Biserica Mănăstirii a fost zidită în dreapta Turnului cu Ceas, a fost ridicată probabil în secolul XIII. În trecut făcea parte dintr-o biserică a dominicanilor, astăzi dispărută. Forma iniţială nu s-a păstrat până la noi, biserica suferind în timp numeroase transformări şi renovări. Cei care o vizitează sunt atraşi de tocul din piatră sculptată în stil renascentist, precum şi de numeroasele covoare orientale din secolul XVII.
Biserica din Deal este situată în zona cea mai înaltă a Dealului Cetăţii, unde se ajunge doar urcând cele 175 de trepte ale Scării Acoperite. Construită în anul 1345, Biserica impresionează prin stilul gotic. Arheologii au descoperit că actuala biserică a fost ridicată pe temeliile unei foste capele romanice de pe la 1200. Ea reprezintă cel mai important monument arhitectonic al oraşului. Patru dintre contraforţii exteriori sunt decoraţi cu sculpturi din piatră datând din secolul XIV. În interior se remarcă amvonul în stil gotic, strana mare a corului, precum şi plăcile de mormânt executate de vestitul sculptor Elias Nicolai în secolul XVII.
Biserica romano-catolică este una dintre cele mai vizibile construcţii ale Sighişoarei. Arhitectura eclectică îmbină cu eleganţă stilurile neogotic şi neoromanic. Biserica este compusă dintr-o navă cu lungimea de 30 metri, cu absida semicirculară, un transept şi un turn-clopotnită foarte înalt.
Scara Şcolarilor sau „Scara Acoperită” (foto-sus) este una dintre atracţiile Sighişoarei şi, totodată, unul din elementele ce dau unicitate acestui oraş. Construită la 1654 de către primarul Johann Both pentru a uşura accesul către Şcoala din Deal, scara acoperită avea iniţial 300 de trepte. Astăzi s-au păstrat numai 175 trepte, întrerupte de platforme late.
Casa Vlad Dracul, acum transformată în restaurant cu atmosferă medievală, este casa ce a aparţinut, se pare, voievodului munteanVlad Dracul. După toate probabilităşile, aici s-a născut şi fiul mijlociu al acestuia, Vlad, viitorul Tepeş. Casa reprezintă un mare punct de atracţie atât pentru cei interesaţi de absurdul mit al vampirului, cât şi pentru iubitorii de istorie adevărată aflaţi în căutarea vestigiilor legate de celebra familie a Drăculeştilor.
Sibiu, singurul din ţară ce a primit titlul de Capitală Culturală Europeană
Învăluit în istorie şi tradiţie, oraşul Sibiu este unul dintre cele mai reprezentative oraşe ale culturii româneşti, fiind considerat, pe bună dreptate, ca fiind unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate oraşe istorice din România şi Europa, cu un patrimoniu arhitectural care se întinde pe 80 de hectare. Cetatea medievală a Sibiului, rămasă intactă după două războaie mondiale şi neatinsa de regimul comunist, păstrează încă spiritul şi atmosfera secolelor demult apuse.
Sibiu (în germană “Hermannstadt”, în maghiară „Nagyszeben”, în latină “Cibinium”) este reşedinţa de judeţ şi cel mai mare municipiu al judeţului Sibiu. Este un important centru cultural şi economic din sudul Transilvaniei, cu o populaţie de 147.245 locuitori conform recensământului din 2011. Oraşul a fost capitală a Transilvaniei între anii 1692-1791 şi 1849-1865. Primele aşezări în zona Sibiului par să fii fost castrul roman din zona Gusteriţa şi o aşezare de origine slavă.
Oraşul a fost colonizat după mijlocul secolului al XII-lea de colonişti saşi din teritoriul Rin-Mosela. Prima menţiune a cetăţii a fost făcută în data de 20 decembrie 1191 sub numele „Cibinium”, într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea care a recunoscut, la rugămintea regelui Béla al III-lea, existenţa unei prepozituri a Sibiului (“praepositura Cibiniensis”), scoasă de sub jurisdicţia Episcopiei Transilvaniei. Prima atestare documentară în forma oficială “Hermannstadt” datează din anul 1223, dar există şi menţiuni ale numelui „Villa Hermanni”. În anul 1241, oraşul a fost atacat, cucerit şi parţial distrus în marea invazie tătară.
În secolul al XIV-lea, Sibiul a devenit un mare centru de comerţ şi, timp de secole, a fost cea mai importantă cetate germană din Transilvania. Meşteşugarii din oraş erau organizaţi în bresle, în 1376 fiind cunoscute un număr de 19 bresle. În anul 1366, Sibiul a fost declarat “oraş”. Aici a fost publicat, în anul 1544, “Catehismul Luteran” - prima carte tipărită în limba română. Din 1692, odată cu creşterea influenţei austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a oraşului, cele mai reprezentative construcţii din această perioadă fiind Palatul Brukenthal şi Biserica romano-catolică „Sfânta Treime”.
Zidul cetăţii veghează parcul cu acelaşi nume, unde, în urmă cu câţiva ani doar, a fost inaugurată “Aleea Celebrităţilor”. Falnice, te întâmpină cele trei turnuri de apărare care au păstrat peste timp denumirea breslelor ce le aveau în grijă: Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor şi Turnul Dulgherilor. Tot aici te aşteaptă “Sala Thalia”, cândva primul teatru din ţară şi unul dintre cele mai frumoase din Europa. Ridicată în 1787 de către Martin Hochmeister, iniţiatorul primei librării de la noi din ţară, construcţia a fost considerată încă de la început o adevărată bijuterie arhitecturală, având două balcoane şi loja pentru guvernatorul Transilvaniei. În lipsa unui spaţiu necesar în centrul oraşului s-a hotărât construirea teatrului în Turnul Gros din centura de apărare a oraşului, iar primul spectacol de teatru a avut loc aici în 1788. De-a lungul timpului, pe scena Thaliei au urcat personalităţi celebre din lumea culturală românească, în frunte cu George Enescu şi Mihai Eminescu. Din 2004, sala găzduieşte concertele Filarmonicii de Stat din Sibiu, dar şi alte evenimente culturale.
La Sibiu au fost atestate primul spital, prima bibliotecă, prima şcoală sau prima farmacie din România. Tot aici, documentele vremii au menţionat prima librărie din ţară, prima clădire de teatru, prima grădină zoologică, dar şi primul muzeu din ţară şi din sud-estul Europei, Muzeul Brukenthal. Fost guvernator al Transilvaniei, baronul Samuel Von Brukenthal a construit la Sibiu palatul în stilul barocului târziu - după modelul palatelor vieneze, iar în 1817, acesta a devenit muzeu deschis publicului. Colecţiile iniţiale ale baronului Von Brukenthal – constând din cabinet de stampe, pinacotecă, bibliotecă şi o colecţie numismatică – au luat naştere cu precădere în intervalul de timp dintre anii 1759 şi 1774, iar astăzi muzeul include Galeria de Artă Europeană, Biblioteca Brukenthal, Galeria de Artă Românească, Galeria de Artă Contemporană, Muzeul de Istorie, cel de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie a Farmaciei şi Muzeul de Vânătoare. În 2007, Sibiul a mai marcat o premieră, cea mai importantă cu siguranţă în istoria sa recentă devenind primul oraş din estul Europei şi, până acum - singurul din România, care a primit titlul de Capitală Culturală Europeană. “Anul Capitalei Culturale” a atras la Sibiu circa un milion de turişti, dar şi definitivarea, ulterior, a profilului Sibiului ca destinaţie de turism cultural.
Alte obiective ce merită a fi vizitate în Sibiu sunt: Strada Cetăţii, Pietonala Nicolae Bălcescu (cu clădiri vechi, magazine şi terase cochete), care se opreşte în Piaţa Mare a oraşului – “Kilometrul Zero al Sibiului”, Podul Minciunilor (foto-sus) - unul dintre simbolurile oraşului şi primul pod de fontă din România, Turnul Sfatului - unul din cele mai cunoscute monumente ale Sibiului etc.
Oraşul mai vechi decât piramidele egiptene
Pentru că vorbim despre cele mai vechi oraşe din ţara noastră, merită menţionată o descoperire recentă de senzaţie a arheologilor români făcută, potrivit siteului cersipamantromanesc.wordpress.com., în judeţul Hunedoara. Este vorba despre un oraş imens, cel mai vechi din Transilvania, despre care se spune chiar că ar fi mai mai vechi decât piramidele egiptene. De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României ascunsă sub straturi de pământ doar când autorităţile vor să mai construiască câteva ceva.
Despre noua aşezare se crede că ar fi fost ridicată pe la anul 4200 î.Hr., înainte să apară piramidele din Egipt (2630 – 2611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu-Nădlac. Situl arheologic, aflat în Turdaş, judeţul Hunedoara, se întinde pe nu mai puţin de 100 de hectare, cuprinde fortificaţii, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase. Rămâne de văzut dacă autorităţile române vor înţelege importanţa descoperirii şi vor aloca fonduri pentru dezvoltarea proiectului.
Vă mai recomandăm:
FOTO Cum s-a dezvoltat Slatina în ultimii 60 de ani
Se încarcă comentariile...
