Cele mai periculoase boli contagioase. Afecţiunea imposibil de eradicat, care se manifestă în forme severe la nou-născuţi şi la mamele nevaccinate

Cele mai periculoase boli contagioase. Afecţiunea imposibil de eradicat, care se manifestă în forme severe la nou-născuţi şi la mamele nevaccinate

Prin multe boli contagioase putem trece fără uşor, altele, însă, se pot complica mortal FOTO: Shutterstock

Medicii atrag atenţia că părinţii ar trebui să aibă cunoştinţe sumare despre bolile care presupun complicaţii severe, chiar mortale.

Săptămâna dedicată prevenirii bolilor infecţioase, marcată în prima jumătate a lunii aprilie, a fost un bun prilej pentru specialiştii din sănătate publică să pună la dispoziţie publicului larg informaţii accesibile despre principalele boli infecţioase care pot fi prevenite prin vaccinare. Iată câteva amănunte, care se regăsesc în materialele postate pe site-ul Direcţiei de Sănătate Publică Olt (www.dspolt.ro), pe care ar trebui să le ştim despre boli care, unele, evoluează epidemic în diverse colţuri ale lumii, altele chiar aproape de noi, cum este cazul rujeolei, de exemplu.

Care sunt simptomele, care sunt factorii de risc

Rujeola – este o boală foarte infecţioasă a sistemului respirator, cauzată de un virus. Simptome: febră, tuse, rinoree, ochi roşii şi erupţie cutanată. Poate duce la complicaţii grave precum pneumonie, encefalită, diaree şi orbire; este una din cauzele principale de deces la copiii mici, cu toate că sunt disponibile vaccinuri sigure, spun specialiştii.
„În perioada 2000-2016, vaccinarea a dus la o scădere cu 84% a deceselor prin rujeolă şi a prevenit 20,4 milioane decese, ceea ce face din vaccinul rujeolic unul din cele mai bune ajutoare pentru sănătatea publică“, mai spun specialiştii în sănătate publică.

Rubeola - este de obicei o infecţie uşoară în copilărie, dar poate duce la complicaţii severe şi uneori fatale la fătul unei mame infectate în prima parte a sarcinii (infecţia congenitală rubeolică) sau la sindromul rubeolic congenital (SRC) la nou-născuţi.

Parotidita epidemică (infecţia urliană, oreionul) - este o infecţie cauzată de virusul urlian şi se transmite de la om-la-om prin contact direct sau prin picături aeriene. Este denumit şi parotidită infecţioasă şi afectează în primul rând glandele salivare. Simptomele iniţiale sunt nespecifice cu cefalee, slăbiciune şi febră, urmate în decurs de o zi de inflamaţia caracteristică a glandelor parotide.

Oreionul - este în general o boală moderată a copilăriei, care afectează mai frecvent copiii cu vârste 5 - 9 ani. Atunci când virusul urlian infectează adulţii, complicaţiile posibile pot fi grave. Complicaţiile oreionului pot fi: meningita (15% din cazuri), orhita şi surditatea; foarte rar, encefalită şi defect neurologic permanent. „OMS recomandă integrarea strategiilor de control a infecţiei urliene cu marile priorităţi de control sau eliminare a rujeolei şi rubeolei. Din momentul deciziei de introducere a vaccinului urlian, utilizarea vaccinului combinat ROR este foarte recomandată. Numărul mare de persoane cu recidive, după una sau mai multe doze de vaccin urlian, pare să se explice mai mult prin scăderea imunităţii din adolescenţă, decât printr-o asimetrie între genotipul sălbatic şi cel vaccinal. De aceea, se impune menţinerea unei acoperiri vaccinale mari cu două doze de ROR, concomitent cu administrarea de rapeluri adolescenţilor şi tinerilor, pentru a preveni scăderea imunităţii şi epidemiile. Trebuie ţinut cont şi de efectul protector al vaccinării faţă de formele clinice severe. Vaccinul ROR este inclus în programele de vaccinare din toate ţările UE, iar eforturile pentru eliminarea rujeolei si rubeolei, aduc indirect beneficii şi pentru prevenirea parotiditei epidemice“, menţionează specialiştii.

Difteria-  este o boală infecţioasă cauzată de bacteria Corynebacterium diphtheriae, se transmite prin contact fizic direct sau prin inhalarea de secreţii ale tusei şi strănutului de la persoane infectate. Vaccinarea a redus foarte mult mortalitatea şi morbiditatea prin difterie, dar în ţările cu acoperire vaccinală scăzută este în continuare o problemă majoră de sănătate publică. În ţările endemice pentru difterie, boala apare mai ales sub forme de cazuri sporadice sau mici focare epidemice. Difteria este fatală în 5 - 10% din cazuri, cu o rată a mortalităţii mai mare la copiii mici. Tratamentul constă în administrarea de antitoxină difterică, pentru neutralizarea efectelor toxice, şi de antibiotice pentru distrugerea bacteriei. Vaccinul pentru difterie este un toxoid bacterian, adică o toxină a cărei toxicitate a fost inactivată. Vaccinul se administrează în combinaţie cu alte vaccinuri, ca vaccin DTP sau ca vaccinul pentavalent. Pentru adolescenţi şi adulţi, toxoidul difteric se combină cu toxoidul tetanic intr-o concentraţie mai mică (vaccinul dT). OMS recomandă o vaccinare primară cu seria de 3 doze vaccinale de toxoid difteric, urmată de doza de rapel. Pentru menţinerea imunităţii împotriva difteriei, atunci când este nevoie de profilaxia antitetanică posttraumatică, indicat e să se administreze toxoid difteric şi toxoid tetanic, nu numai toxoid tetanic.

Tetanosul - este o boală care se contractează prin expunerea la sporii bacteriei Clostridium tetani, aceşti spori există pretutindeni în sol şi în tractul intestinal al animalelor şi astfel poate contamina multe substanţe şi suprafeţe. „Ca rezultat al ubicuităţii bacteriei, boala nu poate fi eradicată. Neurotoxinele produse în condiţii de anaerobioză în plăgile contaminate cu sporii bacterieni duc la tetanos. Tetanosul care apare în timpul sarcinii sau în ultimele 6 săptămâni de sarcină se numeşte “tetanos matern”, iar tetanosul care debutează în primele 28 zile de viaţă se numeşte “tetanos neonatal”. Persoane de toate vârstele se pot îmbolnăvi de tetanos, dar boala este în mod particular frecventă şi severă la nou-născuţi şi mamelor lor, dacă mamele nu sunt protejate de tetanos prin vaccinare cu toxoid tetanic. Tenanosul necesită tratament într-un spital de referinţă. Tetanosul neonatal, care este cel mai grav şi fatal, este mai frecvent în zone rurale, greu de ajuns, unde naşterile au loc la domicilul gravidei, fără proceduri sterile adecvate şi într-un mediu impropriu, necurăţat“, se menţionează în raportul specialiştilor, postat pe site-ul DSP Olt.

Tetanosul poate fi prevenit prin vaccinare cu vaccinuri care conţin toxoid tetanic VCTT. Tetanosul neonatal poate fi prevenit prin vaccinarea femeilor de vârstă reproductivă, fie în timpul, fie în afara perioadei de sarcină.Vaccinul protejează mama şi copilul, prin transferul anticorpilor tetanici la făt. În plus, practicile curate din momentul naşterii sunt importante pentru prevenirea tetanosului matern şi neonatal. Persoanele care se refac după tetanos nu prezintă imunitate naturală şi se pot infecta din nou, de aceea e nevoie să fie vaccinate. Pentru protecţia pe viaţă, OMS recomandă ca orice persoană să primească prin vaccinarea de rutină 6 doze de VCTT (3 doze primare plus 3 doze de rapel). Seriile primare de 3 doze trebuie să înceapă la vârsta de 6 săptămâni, cu dozele următoare administrate la interval de minimum 4 săptămâni între doze. Dozele de rapel trebuie administrate în timpul celui de-al doilea an de viaţă (12-23 luni), la 4-7 ani şi la 9-15 ani. Ideal este să existe un interval de cel puţin 4 ani între dozele de rapel.
Pe plan mondial, toate ţările sunt dedicate ideii de "eliminare" a tetanosului matern şi neonatal (TMN), adică o reducere a incidenţei tetanosului neonatal la sub un caz la 1000 nou-născuţi vii, pe an. În februarie 2017, 18 state nu aveau eliminat TMN.

Tusea convulsivă (Pertussis) - este o boală foarte contagioasă a tractului respirator, cauzată de Bordetella pertussis.Mulţi copii care contractează pertussis au perioade de tuse ce durează de la 4 la 8 săptămâni. Boala este mai periculoasă la copiii mici şi se transmite uşor de la persoană-la-persoană, mai ales prin picăturile produse prin tuse sau strănut. Primele simptome apar de obicei la 7–10 zile după infectare, şi includ febră uşoară, rinoree şi tuse, care în cazurile tipice evoluează spre o tuse paroxistică, convulsivă. La copiii mici, perioadele paroxistice pot fi urmate de perioade de apnee. Pneumonia este o complicaţie relativ frecventă; convulsiile şi encefalopatia apar mai rar. Pacienţii netrataţi pot fi contagioşi pentru 3 săptămâni sau mai mult de la debutul tusei.

Pertussis se poate preveni prin vaccinare. Pentru câteva decenii, programele de vaccinare ale copiilor au fost de mare succes în utilizarea vaccinurilor de calitate şi prevenirea formelor grave de tuse convulsivă. Scopul principal al vaccinării pertussis este de a reduce riscul de tuse convulsivă severă la copiii mici. Pentru aceasta, prioritatea continuă a programelor de vaccinare de pretutindeni este de a vaccina cel puţin 90 % din copiii mici cu trei doze de vaccin pertussis de calitate înaltă. Deşi vaccinarea poate preveni pertussis la adolescenţi şi adulţi, nu există dovezi suficiente că dozele vaccinale de rapel la aceste grupe de vârstă pot reduce formele severe de pertussis la copiii mici. Când o ţară implementează programe pentru adulţi, trebuie prioritizată vaccinarea personalului medical, mai ales cel aflat în contact direct cu mame gravide şi copii mici. Vaccinarea gravidelor poate fi strategia cost-eficientă pentru prevenirea bolii la copiii prea mici pentru a fi vaccinaţi.

Varicela - este o boală frecventă, foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian (VVZ). În UE şi Regiunea Europa, anticorpii la VVZ se dobândesc înainte de vârsta de 10 ani.Până la vârsta adultă, majoritatea indivizilor sunt seropozitivi. Mulţi nou-născuţi sunt seropozitivi, prin prezenţa anticorpilor dobândiţi pasiv de la mamă. În absenţa vaccinării, numărul anual de cazuri dintr-o ţară este foarte mare; 52‒78% din cazuri apar la copiii mai mici de 6 ani, iar 89‒95,9% din cazuri apar înainte de vârsta de 12 ani. Vaccinarea în copilărie cu două doze, asigură controlul acestei patologii, în timp ce administrarea unei singure doze, are o eficienţă de 85%, fără a împiedica apariţia unor forme mai uşoare de varicelă.

Gripa-  este o infecţie virală acută care se transmite uşor de la om-la-om de orice grupă de vârstă şi care poate determina complicaţii grave la anumite grupe la risc. Epidemiile de sezon pot fi urmate de pandemii de gripă; acestea apar atunci când apare un subtip nou de virus gripal sau atunci când un virus gripal de la animal se transmite la oameni. Vaccinurile gripale sunt sigure, eficiente şi reprezintă măsura principală de prevenire a gripei şi de reducere a impactului epidemiilor de gripă. Din cauza modificărilor antigenice continue ale virusului gripal, OMS actualizează anual recomandările de compoziţie a vaccinului, în scopul de a ţinti virusurile circulante presupuse a fi mai frecvente în sezonul următor. În emisfera nordică, sezonul de gripă apare de obicei în timpul toamnei şi iernii. OMS recomandă ca personalul medical şi persoanele aflate la risc de complicaţii grave ale infecţiei gripale, să se vaccineze în fiecare an, înainte de începutul sezonului de gripă. Grupuri prioritare pentru vaccinare includ: gravide; persoane cu vârsta >6 luni cu anumite boli cronice; vârstnici rezidenţi ai instituţiilor pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţi; copii cu vârsta 6-59 luni; personal medical. Creşterea acoperirii vaccinale la aceste grupe de risc reprezintă strategia-cheie de reducere a poverii bolii în Regiunea OMS Europa.

Hepatita virală B - este o infecţie a ficatului cauzată de un virus transmis prin contact cu sângele sau fluidele unei persoane infectate. Persoanele infectate, mai ales cele la vârste tinere, pot prezenta evoluţie spre infecţie cronică. La persoanele cu hepatită cronică B probabilitatea de ciroză hepatică şi cancer hepatic este mai mare.
Human Papilloma virus (HPV) - este un virus cu transmitere cel mai frecvent pe cale sexuală. Majoritatea femeilor şi bărbaţilor se infectează, iar perioada de vârf a infectării este imediat dupa începerea activităţii sexuale. Majoritatea infecţiilor nu duc la simptome şi dispar fără intervenţie în decurs de 2 ani, dar anumite tipuri de HPV pot determina leziuni genitale şi cancer.Vaccinurile împotriva HPV sunt sigure, eficiente şi sunt administrate de rutină în multe ţări din lume, inclusiv în 33 ţări din Regiunea OMS Europa.

Boala pneumococică - Streptococcus pneumoniae este o bacterie care cauzează frecvent, de la boli grave cum sunt meningita, septicemia şi pneumonia până la boli mai uşoare cum sunt sinuzita şi otita medie. Boala este mai frecventă la extremele de vârstă, copii mici şi vârstnici. Bacteria se transmite mai ales prin picături respiratorii şi colonizează nazofaringele. Infecţia altor părţi din corp şi invazia se produc prin transmiterea directă prin sânge. Aproape 1,6 milioane de oameni mor anual in lume prin această patologie, inclusiv un milion de copii < 5 ani. 

Boala meningococică - Deşi rară, este importantă prin fatalitatea de 10% şi prin potenţialul mare de sechelaritate pe termen lung. În Europa, cele mai multe cazuri de boală meningococică invazivă sunt cauzate de serogrupurile B şi C. Deşi mai puţin frecvente, numărul cazurilor determinate de serogrupul Y este în creştere. Sunt disponibile vaccinuri împotriva serogrupului C, serogrupului B sau a serogrupurilor A, C, W şi Y. După introducerea uzuală în copilărie a vaccinului conjugat serogrup C, în mai multe ţări europene s-a observat o scădere a incidenţei acestei boli. Boala invazivă determinată de Hib - Haemophilus influenzae este o bacterie depistată frecvent în tractul respirator superior, care se transmite prin picături de la persoane infectate (nu neapărat simptomatice) la cele susceptible. Perioada între infecţia cu Hib şi apariţia simptomelor este de 2-10 zile. Dacă bacteria diseminează spre sinusuri sau urechea mijlocie, aceasta poate determina sinuzita sau otita medie Dacă aceste bacterii ajung în circuitul sanguin, devin “invazive” si pot duce la pneumonie, meningită, septicemie sau alte boli grave. Deşi infecţia Hib poate apărea la orice grupă de vârstă, mai mult de 90% din cazurile de boală invazivă Hib apar la copii mai mici de 5 ani. Meningita Hib poate determina complicaţii cum sunt orbire, surditate şi dificultăţi de învăţare, iar uneori poate duce la deces. Rezistenţa la antibiotice este o provocare tot mai mare, cu tulpini rezistente în toate regiunile lumii. Vaccinurile conjugate Hib sunt utilizate din 1990 şi au condus la declinul bolii invazive în 192 ţări. Infecţiile cu rotavirus determină 25% din bolile diareice la copiii sub 5 ani şi reprezintă o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate, pe plan global.Până la vârsta de 5 ani, aproape toţi copiii au fost expuşi, iar mai mult de un sfert au trecut printr-o infecţie simptomatică.

Poliomielita - este o boală foarte infecţioasă şi uneori fatală, care invadează sistemul nervos şi poate provoca paralizie în decurs de câteva ore. Boala afectează de obicei copiii sub vârsta de 5 ani. „Planul Strategic de Eradicare si stopare 2013–2018 - relevă paşii pentru eradicarea tuturor formelor de boală, cauzate de virusul polio salbatic sau de virusul polio circulant derivat din vaccin, pentru utilizarea de către structurile menite să furnizeze alte servicii medicale în vigilenţa de eradicare. Planul are 4 obiective: să depisteze şi să întrerupă orice transmitere de virus polio; să întărească sistemele de vaccinare şi să retragă vaccinurile polio orale; să izoleze poliovirus şi să certifice întreruperea transmiterii; şi să planifice menţinerea „patrimoniului” polio“, menţionează specialiştii despre eforturile la nivel mondial de eradicare a bolii.

Tuberculoza (TB) - este o boală contagioasă transmisă pe cale aeriană, cauzată de Mycobacterium tuberculosis, care infectează 1/4 din populaţia mondială. TB poate afecta pe oricine, dar este puternic asociată cu determinanţii sociali ai sănătăţii, cum sunt încarcerarea, migraţia şi marginalizarea socială.Persoanele care trăiesc cu HIV sau cei care suferă de alte condiţii care slăbesc sistemul imun, de exemplu diabetul, sunt la risc mult mai mare de TB. Transmiterea bolii poate fi prevenită prin metode adecvate de diagnostic şi tratament. OMS Europa susţine implementarea Strategiei “TB End” şi conlucrează cu parteneri-cheie internaţionali şi naţionali pentru a sprijini SM din Regiunea OMS Europa, în eliminarea TB. OMS Europa urmăreşte eliminarea TB la toate nivelele, alinierea la SDG (Sustainable Development Goals - ţinta 3.3) şi alinierea la cadrul OMS European Health 2020.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: