Cele mai grave efecte ale diabetului. Mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi după ce se instalează deja complicaţiile severe
0Diabetul a fost declarat boala secolului al XXI-lea şi a constituit în 2016 tema lansată de OMS pentru Ziua Mondială a Sănătăţii, medicii atrăgând atenţia asupra complicaţiilor multiple şi grave care însoţesc maladia. Mulţi dintre pacienţi ajung să fie diagnosticaţi cu diabet doar când se prezintă din cauza acestor complicaţii.
Diabetul este una dintre cele mai răspândite boli de pe planetă. În România, incidenţa a depăşit de mult timp 10%, însă faptul că înaintează tăcut face ca, uneori, diagnosticarea unui pacient cu diabet să se realizeze când se instalează deja complicaţiile.
Complicaţiile nu sunt deloc simple, apărând la nivel cardiovascular, oftalmologic, nervos, renal etc. Semne cum sunt tulburările de dinamică sexuală (impotenţă la bărbaţi şi uscăciune vaginală la femei), infecţiile urinare, alt tip de infecţii, destul de grave şi repetate, puse pe seama altor boli, se pot dovedi, în final, consecinţe ale diabetului.
Un pacient cu o glicemie mare, de care nu ştie, şi care are un stil de viaţă nesănătos (alimentaţie bogată în carbohidraţi şi grămisi „rele“, sedentarism, tabagism), se va confrunta la un moment dat cu ateroscleroză (depunerea pe vasele de sânge a plăcilor de grăsime, colesterol şi calciu) şi/sau neuropatie (nervii sunt lezaţi, de aceea transmiterea semnalelor nervoase către organe se desfăşoară deficitar).
Pe de altă parte, un pacient diagnosticat, care nu-şi schimbă însă regimul igieno-dietetic şi atitudinea faţă de propria sănătate, are de asemenea toate „şansele“ să ajungă la situaţii disperate, în care medicii sunt nevoiţi să intervină de urgenţă.
Complicaţiile diabetului sunt atât cronice (apar după 10-15 ani de la diagnosticare), date de modificări macrovasculare, microvasculare şi nervoase, cât şi acute (foarte severe, asociate cu o rată semnificativă a mortalităţii).
Piciorul diabetic, o complicaţie care rar lipseşte din viaţa diabeticului
Leziunile la nivelul membrelor inferioase sunt cele mai frecvente complicaţii pe care le prezintă pacienţii diabetici internaţi, spune Laura Sandu, formator acreditat al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care le-a prezentat asistenţilor medicali, cu prilejul Zilei Mondiale a Sănătăţii, un plan complet de îngrijire a unei complicaţii frecvente, cunoscută drept „piciorul diabetic“. „35% dintre pacienţii internaţi prezintă leziuni la nivelul membrelor inferioare. Între 25% şi 50% dintre aceştia ajung la amputaţie“, spune Laura Sandu.
Este motivul pentru care pacienţii diagnosticaţi cu diabet primesc odată cu vestea că suferă de această boală şi o serie de recomandări legate de conduita şi regimul de viaţă. Banala verificare, zilnică, a sănătăţii picioarele înseamnă pentru diabetic, deja confruntat cu o scădere a sensibilităţii (percepe mai greu durerea, senzaţia de cald, frig etc.), salvarea de la situaţia extremă în care chirurgii sunt nevoiţi să intervină. „Pentru diabetic şi banala încercare de a-şi încălzi picioarele folosind apă caldă, sau situaţia în care „l-a bătut“ un pantof, dar n-a simţit, poate fi un pericol“, mai spune Sandu.
Manifestările descrise sub această formă sunt consecinţa neuropatiei diabetice, cea mai frecventă complicaţie, care înseamnă dereglarea intervenită la nivelul structurilor nervoase.
Creşte riscul de infarct miocardic, poate să apară orbirea
Dacă pe de o parte sunt complicaţiile care se văd cu ochiul liber, de cealaltă parte sunt cele ascunse privirii, cel puţin la fel de grave. Diabeticii sunt expuşi unui risc mai mare de infarct miocardic, de atac vascular cerebral, de insuficienţă renală şi retinopatie, toate sub „umbrela“ angiopatiei diabetice.
Retinopatia, care afectează aproape toţi pacienţii diagnosticaţi cu diabet tip 1, în diferite forme, şi apare la aproape 60% dintre pacienţii cu diabet tip 2, evoluează în timp şi poate duce chiar la orbire.
O treime dintre diabetici suferă, de asemenea, de afecţiuni ale rinichilor, nefropatia diabetică fiind o boală renală cronică, instituită ca urmare a leziunilor apărute la nivelul rinichilor, din cauza nivelului crescut de glucoză în sânge. În final se poate ajunge la insuficienţă renală cronică terminală.
Complicaţiile acute sunt foarte grave, în anumite cazuri survenind decesul. Cetoacidoza (organismul nu mai este capabil să utilizeze glucoza ca sursă de energie şi apelează la acizii graşi, fapt care duce la acumularea de corpi cetonici la nivel sangvin) este cea mai gravă complicaţie, fără tratament specific survenind coma.
Coma hiperosmolară apare mai frecvent la pacienţii vârstnici, de obicei diabetici non-insulinodependenţi, pe fondul deshidratării şi al unui nivel crescut al glicemiei. Poate însoţi un accident vascular cerebral, un infarct miocardic etc.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
