Cele mai frecvente 10 greşeli care se fac în scriere şi în vorbire. Cum ne scapă regula „acordului în cruce“ de confuziile legate de articolul posesiv

O întrebare pe care ne-o punem rar FOTO Adevărul

Profesorii de limba română trăiesc zile grele. Aud pe stradă, la televizor, peste tot şi din ce în ce mai des o limbă română chinuită.

Din grabă, din neştiinţă, din obiceiul de a lua informaţiile şi modelele mai mult de la televizor facem greşeli de care uneori ne dăm seama, alteori nu.

Profesorul Victor Iacobescu, profesor la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, a realizat un top al celor mai frecvente greşeli, primele 10 la care s-a gândit când i-am lansat provocarea.

1. Virgulă între subiect şi predicat
Exemplu greşit: Părinţii şi profesorii, ar trebui să comunice în permanenţă.
Greşeala este făcută deoarece există tendinţa de a accentua rolul celui celor care contribuie la realizarea acţiunii.

2. Acordul greşit  
Exemplu corect: Fata ale cărei cărţi erau pe masă este foarte frumoasă.
Uneori se face acordul „la întâmplare”. Totuşi, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărţi), iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieţii/fetele).

3. Paronimia greşită
Paronimele pot produce adesea confuzii şi zâmbete. Complement/ Compliment
Exemplu greşit: Băiatul acela mi-a făcut un complement.

Exemplu corect: Băiatul mi-a făcut un compliment.

Complementul este o parte secundară de propoziţie.

4. Pronumele de întărire este folosit de foarte multe ori greşit
Exemplu greşit: „Am stat de vorbă cu mine însuşi, apoi am ales să mă transfer la altă echipă“, spunea un fotbalist în urmă cu aproape 3 ani.

(Formele corecte: masculin - eu însumi, tu însuţi, el însuşi, noi înşine, voi înşivă, ei înşişi; feminin - eu însămi, tu însăţi, ea însăşi, noi însene, voi însevă, ele înseşi (însele))

5. Regula numeralului în privinţa orei
Ora „unu”/„douăzeci şi unu”
Numerale masculine aflate pe lângă un substantiv feminin moştenesc forma iniţială a felului cum era exprimat timpul, ”un ceas după miezul zilei/nopţii” – ”ceasul unu”, iar prin rostire prescurtată, ”unu” . Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat şi pe lângă femininul oră: ”ora unu”. În schimb, în cazurile ”ora două/douăsprezece/douăzeci şi două”, s-a impus forma de feminin, care este şi cea de neutru plural: ”două ceasuri după miezul zilei/nopţii.” Deci nu se poate spune ”ora doisprezece”, atâta timp cât nu se spune niciodată „ora doi”!

6. „A face” la imperativ
Imperativul negativ, persoana a II-a singular, se formează cu infinitivul verbului: Exemplu - nu mânca!, nu vorbi!, nu pleca!.
Corect: „nu face!“.

7. Fortuit/ forţat.
Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forţat”.
Exemplu greşit - A fost fortuit să-şi facă temele.
Exemplu corect - Unele descoperiri geografice au fost făcute fortuit.

8. Scrierea greşită a verbelor la modul condiţional optativ timpul prezent
Exemplu greşit - Aş venii şi eu la film.
Cât am putut dormii!
Exemplu corect: Aş veni şi eu la film.
Cât am putut dormi!

În primul caz, verbul este la modul condiţional-optativ, care se construieşte întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz verbul este  la modul infinitiv. Formele „eu venii“, „eu dormii“ sunt valabile pentru perfectul simplu.

9. A merita/ a se merita
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui „a merita”  au apărut, probabil, prin contaminare cu construcţiile similare de tipul nu se obişnuieşte, nu se justifică.

Exemplu greşit: Nu se merită să aştepţi marea iubire.
Exemplu corect: Nu  merită să aştepţi marea iubire.

10. Doar/ Decât
Ca adverbe restrictive, în construcţii afirmative se folosesc ”numai” sau ”doar”, iar în construcţii negative se foloseşte ”decât”.
Exemplu greşit - Am decât doi lei.
Exemplu corect - Am doar doi lei la mine.
N-am decât doi lei la mine.