Cel mai bun cor de gimnaziu din ţară nu are finanţare pentru faza internaţională. Dirijor: „Mergem, câştigăm premii şi corul se destramă după olimpiadă“

Corul „Dolce“ al Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ din Slatina a câştigat locul I la Olimpiada Naţională Corală, performanţă care-i recomandă pentru competiţia internaţională de gen. „La competiţia internaţională ar trebui să ne susţinem costurile, undeva  la 10.000 euro, e foarte mult pentru noi“, spune dirijorul Alexandra Geantă.

Povestea corului „Dolce“ e lungă. Dirijorul Alexandra Geantă spune că întotdeauna şi-a dorit un cor mixt, însă nu l-a putut avea, pentru că la liceul pedagogic sunt puţini băieţi. S-a concentrat, aşadar, pe corul de gimnaziu, cor de copii, unde la concursuri a obţinut întotdeauna rezultate remarcabile, însă cel din urmă cu câteva zile este cel mai bun din istoria corului. „Este, de altfel, primul an în care acest concurs este numit oficial olimpiadă, pentru că s-a ajuns la concluzia că atâta vreme cât participă coruri din şcoli obişnuite, competiţia fiind deschisă tuturor, nu diferă cu nimic de celelalte discipline. Faza naţională se organizează în anii pari pentru gimnaziu şi în anii impari pentru liceu. “, explică dirijorul.

Cei 40 de membri ai corului, 38 de fete şi doi băieţi, se pregătesc în afara orelor de şcoală, profesoara lor, Alexandra Geantă, alegând, asemenei lor, să facă pregătire voluntar. La performanţa din acest an au ajuns cu multă muncă, dar într-un timp foarte scurt. „Să nu mai spuneţi la nimeni, că vor spune că suntem lăutari. Ne-am apucat de pregătire în ianuarie, pentru că de fiecare dată spun că nu mai fac asta, iar prin decembrie încep să vină copiii la mine: «Haideţi, doamna, mai e puţin până la competiţie, nu începem să ne pregătim?».

Mergem, câştigăm premii şi corul se destramă după olimpiadă, pentru că nu pot să-i aduc din timpul liber la repetiţi, neavând ore de cor. Ce să le spun părinţilor, dacă ne dispare obiectivul, pentru ce ne pregătim? Aşa, cântăm pe la serbările şcolii, atunci când mai suntem invitaţi la diverse evenimente, cu puţină repetiţie reuşim să ne pregătim. Oricum, pentru mine acesta a fost cântecul de lebădă, mă pensionez, n-o să mai pot să-i pregătesc“, spune cu un uşor regret prof. Geantă.

La un pas de locul I la ediţia precedentă

Parcursul n-a fost niciodată simplu, chiar dacă dirijorul a crezut întotdeauna în tinerii frumoşi şi talentaţi pe care-i pregăteşte. La ediţia din 2014 a concursului s-au văzut câştigători, după cum au cântat, când toţi ceilalţi dirijori în directă competiţie cu prof. Geantă ştiau că de fapt sunt descalificaţi. O poveste de care dirijorul corului „Dolce“ îşi aminteşte şi astăzi  la fel de înverşunat. Etapa naţională s-a desfăşurat la Craiova, organizatorii rugându-i, pentru a face economii, să vină chiar în ziua concursului, fiind un drum mai scurt de o oră.

„Era vorba de un articol din regulament care preciza câte piese pot fi cântate cu acompaniament. I-am rugat să mă ţină la curent cu ce se hotărăşte la şedinţa tehnică, i-am întrebat inclusiv pe scenă dacă se impune un număr de piese, pentru că era vorba de copii în primul rând, pe ei n-aş fi vrut să-i dezamăgesc, mi s-a spus că nu, am cântat patru piese cu pian, am cântat poate mai bine ca niciodată, iar la final, când noi aşteptam rezultatele, ceilalţi mişunau pe lângă noi, ştiind că am fost descalificaţi, numai noi nu ştiam. Este şi astăzi pe You Tube înregistrarea în care de pe scenă ne certăm cu juriul. Şi am pierdut atunci“, povesteşte profesoara păţania.

Dintre copiii care s-au întors atunci cu ochii în lacrimi au rămas, aproximativ o treime, până astăzi în cor şi au simţit în urma anunţării rezultatelor, în 16 aprilie 2016, la Satu Mare, bucuria învingătorilor. „Am cântat bine, puteam să n-o facem, în artă se mai întâmplă şi asta, însă Dumnezeu a fost cu noi“, mai spune Geantă.

Povestea nicovalei MI

Şi poveştile de pe la diverse concursuri continuă. Sunt amintiri despre cum, ediţii de-a rândul, dirijorul Alexandra Geantă tot era „bătut“ de un dirijor din Iaşi, coleg de facultate, care însă conducea un cor al unei şcoli de muzică. „Anul acesta, la faza zonală, a luat bătaie de la un cor de pe lângă Iaşi, şi nu pot să vă spun cum au venit ei, învingătorii învingătorilor de până atunci. Greşeala lor a fost că s-au aşezat la marginea scenei, să ne urmărească evoluţia, iar noi am cântat atât de bine încât i-am dat peste cap. Au făcut praf două piese, profesoara n-a mai putut să-i adune şi asta a fost. Au luat însă, spre surprinderea mea, locul II“, povesteşte prof. Geantă.

Marele plus în evoluţia lor l-a adus unul dintre băieţi. Au avut în program „Polca fierarului“ de Strauss, iar nicovala, pe care, spune doamna profesor, a căutat-o ani de zile, a fost elementul aparte. „Mă gândeam de mult să introducem în repertoriu „Polca fierarului“, dar nu găseam nicăieri nicovala fierarului, pentru că trebuie să dea, atunci când o loveşti, sunetul MI. Am căutat şine de cale ferată, am testat nu ştiu câte, până când tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, m-a trimis să caut o nicovală veche pe care-o păstra în beci. Era exact nicovala MI pe care-o căutam, aşa că prima dată la concursul de la Brăila, în 2008, am avut această piesă“, povesteşte doamna profesor.

Prof. Alexandra Geantă, alături de elevele Livia Florescu şi Alexandra Parpală FOTO Alina Mitran

Şi de la amintirile frumoase ne întoarcem la dezamăgirea de a nu putea reprezenta România la competiţia internaţională pe care o organizează societăţile private de cultură. „Corul Madrigal a început un fel de recenzare a corurilor din România, pentru a susţine la anumite evenimnte internaţionale diverse coruri. Noi ne-am înscris, dar nu ştiu dacă vom reuşi. Costurile, altfel, noi nu le putem suporta, pentru că e vorba şi de un număr mare de copii. Eu am mai fost la astfel de competiţii, ca însoţitor al corului din Piteşti, iar pe ei i-a costat cred că aproximativ 10.000 euro. Dar au avut susţinere de la primărie. Acum depinde şi unde se va organiza, încă nu s-a hotărât“, spune profesoara.

Premiul naţional, o glumă

Copiii cântă din plăcere şi se bucură de fiecare dată de aplauze. Premiul câştigat de curând, oricum, material, nu înseamnă nimic. Au fost recompensaţi cu 350 lei, iar ei sunt... 40. „Acestea sunt posibilităţile, la individual înseamnă ceva, dar vă daţi seama, pentru noi, ce înseamnă. M-am gândit să mergem într-o excursie scurtă, ceva, altfel nu înseamnă nici 10 lei de persoană“, mai spune profesoara.
Livia şi Alexandra, două copile extraordinare, ca de altfel toţi membrii corului, spun că oricum cântă din plăcere şi că vor continua cariera în muzică, sub o formă sau alta. Livia, elevă în clasa a V-a, cu rezultate de excepţie la toate disciplinele, vrea să cânte orice s-ar întâmpla. Face chitară şi, deşi mai are destui ani de şcoală înainte, ştie că va alege cariera de medic. „Vreau medicină pentru a salva vieţi, iar muzică vreau să fac pentru că muzica e viaţa mea“, spune Livia.

Alexandra, mult mai aproape de alegere, fiind elevă în clasa a XI-a, s-a hotărât că va face psihologie. A început bine, de la olimpiada naţională întocându-se cu menţiune. A fost şi motivul pentru care n-a putut trăi bucuria alături de colegii de cor, competiţiile fiind organizate în aceeaşi perioadă. „Sigur voi continua cu muzica, poate ca solistă, am mai cântat la liceu, nu văd sensul fără muzică“, spune şi Alexandra.

Dacă vor ajunge, pentru prima dată, şi la o competiţie internaţională e deocamdată greu de spus. Părinţii elevilor din cor încearcă, pe cât pot, să dea o mână de ajutor. „Am hotărât să mergem pe la Consiliul Judeţean, pe la primărie, să depunem solicitări, mai încerc să contactez societăţi, trebuie să facem ceva să le oferim şansa asta“, a declarat Constantin Neacşa, tatăl unei alte copile din cor.