Ce au învăţat elevii de ieri, ce află elevii de astăzi despre monarhie. Profesor: „Să predai istorie într-o oră pe săptămână, la Liceul Pedagogic, mi se pare o aberaţie“

Profesorul Ion Ivaşcu spune că nici generaţiile actuale nu au şansa să înveţe adevărata istorie FOTO: Alina Mitran

Lucrurile nu se puteau întâmpla altfel, imediat după 1990, decât ce am trăit cu toţii, spun profesorii de istorie, pentru că societatea traversase „o spălare a creierelor nemaiîntâlnită“. Nici elevii de astăzi nu ştiu, însă, mai multe despre monarhie şi despre regii României.

„Un monarh ar fi un arbitru, pentru că până acum, începând cu Ion Iliescu şi terminând cu actualul preşedinte, nu au fost arbitri în viaţa politică românească“, spune profesorul de istorie Ion Ivaşcu, din Olt, dând astfel glas speranţei multor români.

Imediat după Revoluţie acest vis, însă, nu s-ar fi putut îndeplini, deşi nu erau deloc puţini românii care aşteptau sfârşitul de an pentru a auzi la Europa Liberă discursul regelului aflat în exil. 

„Carol al II-lea era numai cu minusuri, un aventurier,  Mihai era pomenit la actul de la 30 decembrie ...“

Profesorul de istorie Ion Ivaşcu spune că gestul preşedintelui Ion Iliescu de a nu-i permite regelui Mihai să se întoarcă în ţară a fost „oribil“, dar că monarhia ar mai putea avea o şansă de a juca un rol important în istoria României. În 1990, însă, a fost prea devreme.

„În primul rând a fost prea devreme, iar dacă făceam atunci un referendum, normal că ieşea tot ideea de republică. Nu ştiu dacă erau 10-15% care votau monarhia. Oamenii trăiseră într-un regim... Să ne gândim că fuseseră 50 de ani de comunism, o spălare a creierului nemaiîntâlnită – du-du-du, tractorul ară/du-du-du tractorul cară, dar când să se ducă la moară nu mai era nimic.

Ne-a lipsit informarea corectă asupra situaţiei externe şi asupra situaţiei din ţară. Păcat, pentru că noi n-am ştiut ce ar fi însemnat să ajungă Ion Raţiu preşedinte. N-am ştiut ce importanţă pentru democraţie avea existenţa unui Partid Naţional Ţărănesc sau a unui Partid Naţional Liberal puternic. Dovadă că în ’90 am mers la vot şi am votat în neştire FSN, FSN, şi au ajuns să conducă ţara cu peste 80%. Or, având peste 80%, măsurile care au fost luate nu au fost în interesul poporului. Ba, mai mult, ne-au fost impuse măsuri din afară“, spune profesorul. De fapt, în manualele de istorie de la acea vreme monarhia ocupa un loc secundar, regii fiind amintiţi în treacăt şi aşa cum convenea propagandei, iar oful cel mare la profesorilor este acela că lucrurile nu stau nici astăzi mult mai bine.

„În manuale monarhia nu era ştearsă, era amintită, dar la ce mod - nu se pomenea prea mult nici de activitatea lui Carol I, care a pus de fapt bazele României moderne, după Cuza, Carol al II-lea era numai cu minusuri, un aventurier,  Mihai era pomenit la actul de la 30 decembrie, care se făcea pe parcursul a două lecţii de istorie -proclamarea Republicii Populare Române, prezidiul ales în frunte cu Sadoveanu, care Sadoveanu a rămas în istorie cu Fraţii Jderi, dar a rămas în istorie şi cu partea cealaltă, cu Mitea Cocor, colectivizarea, venirea ţăranului nou, lumina adusă din Răsărit şi aşa mai departe. Păcat că nici acuma nu se realizează un opţional, chiar dacă sunt încercări timide cu această monarhie. Să se facă un opţional cu ideea de monarhie la români, aşa cum înainte vorbeam de ideea de republică. Trebuie subliniată mai mult în manualele şcolare. Ce să mai vorbim, la Liceul Pedagogic, să predai istorie într-o oră pe săptămână mie mi se pare o aberaţie, pregătim viitorii învăţători-educatori. De unde monarhie, aminteşti de venirea comunismului, vorbeşti ceva despre Mihai şi vorbeşti despre Carol I“, a mai spus profesorul.

„Cartierul Clocociov de aici, din Slatina, se numea Molotov, Braşovul se numea I.V. Stalin.. “

Românii au traversat lunga noapte a comunismului, mulţi, cu speranţa că cei fugiţi din ţară îşi vor îndeplini angajamentele, iar discursul regelui Mihai era în măsură să le dea speranţe, mai spune profesorul Ion Ivaşcu.

„Nu numai regele Mihai, dar şi ceilalţi, insuflau acest angajament al românilor din afara ţării pentru democraţie, pentru o Românie altfel decât ce era. Dar, din păcate, mişcarea anticomunistă la noi a fost slăbuţă, nu a fost ca cea din Ungaria, din Cehoslovacia, să nu mai vorbesc de Polonia.

În perioada de sfârşit a lui Dej şi de început a lui Ceauşescu, eram la o vârstă de 18-19 ani atunci, a existat o oarecare deschidere. Pătrunseseră reviste din străinătate, era altceva, citeam în franceză, nu mai era obligatorie limba rusă, pentru că la noi cea mai importantă problemă care s-a pus era rusificarea, ajunsesem la o rusificare extraordinară, cartierul Clocociov de aici, din Slatina, se numea Molotov, Braşovul se numea I.V. Stalin... Molotov s-a numit până prin anii ’60. (...) Ascultam mesajul regelui la Europa Liberă, eu eram profesor la „Greceanu“ atunci şi nu ştiam în cine aş putea avea încredere. Discutam cu puţini oameni ce se mai întâmpla la Europa Liberă. Ascultam în baie, în sufragerie, bruiai un pic, altfel vecinii ştiau tot. Acum este o încercare timidă de a se realiza o comunicare despre monarhie, dar în sistemul şcolar, în cultură, se vorbeşte foarte puţin. Sunt şi politicieni care nu agreează ideea monarhică...“, a mai spus prof. Ion Ivaşcu.