Cât de mult sport mai fac copiii. „Din grupa mică, 20% erau cu grad de obezitate“

Publicat: 17.05.2022 04:24

Ultima actualizare: 02.08.2022 07:10

Copiii rar se mai ceartă care să intre pe terenul de sport FOTO: A.M.

Sportul, altădată o plăcere, a ajuns astăzi ultima soluţie pentru mulţi părinţi care nu-şi mai pot lua copiii din faţa ecranului. Terenurile de sport stau cu lacătul pe ele şi se deschid doar contra cost, în vreme ce numărul copiilor obezi creşte îngrijorător.

Antrenorii care pregătesc sportivi de performanţă se plâng deja de ani buni că baza de selecţie a scăzut considerabil. Populaţia şcolară este mai puţin numeroasă, însă şi interesul copiilor pentru sport şi mişcare scade constant. Deşi elevii fac orele de educaţie fizică încă din clasele primare cu profesori de specialitate, numărul celor care vin cu scutiri medicale la ora de educaţie fizică este în creştere. Îşi mai amintesc de mişcare dacă îşi schimbă planurile şi vor să dea admitere la o şcoală cu probe sportive eliminatorii.

Prof. Mirela Vanea, inspector şcolar în cadrul IŞJ Olt şi antrenor cu performanţe deosebite în atletism, elevii săi câştigând constant medalii internaţionale, spune că părinţii au ajuns să vadă în sport, în anumite cazuri, soluţia pentru a-şi lua copiii din faţa ecranelor sau să-i salveze de kilogramele în plus. În grupele de începători, deşi vorbim de sport de performanţă, îşi fac loc din ce în ce mai des copiii cu obezitate în diverse grade sau cu probleme de adaptare. Prof. Vanea insistă ca sportivii săi, încă de la 5-6 ani, să fie evaluaţi de către un medic sportiv. Are, spune, cei mai mici sportivi înregistraţi la Medicina Sportivă. Cu patru ani în urmă, la controlul pentru viza medicală, a trăit momente stânjenitoare: „Din grupa mică, de începători, 20% erau cu obezitate, diverse grade. Mi-a fost o ruşine... Părinţii îi aduseseră să facă mişcare“, a dezvăluit antrenoarea.

A continuat însă, iar acum dintr-o grupă a făcut două, pentru că înainte de performanţă cei mici au nevoie de foarte multă mişcare.

„Până la 9-10 ani haideţi să ne jucăm“

Profesoara spune că e greu să poţi vorbi de performanţă la copiii foarte mici, important este, în schimb, să-i aduci şi să-i menţii în sala de antrenament. „Până la 9-10 ani haideţi să ne jucăm“, le recomandă Vanea şi colegilor care au nevoie de practică pedagogică pentru a-i face pe copii să îndrăgească sportul, în primul rând. Din acest motiv le sugerează ca la ore să organizeze cât mai multe ştafete şi fel de fel de jocuri care să-i implice pe toţi şi să facă din ei o echipă. Cât de mare nevoie este de aceste lucruri a constatat şi atunci când, în pandemie, pentru că nu se permitea accesul în sala de sport, la oră vorbeau despre sportivii olimpici, despre alimentaţie, despre un stil de viaţă sănătos etc. I-a provocat la un moment dat să prezinte fiecare sportivul preferat şi să-şi argumenteze alegerea. A avut surpriza ca destul de mulţi elevi să-şi aleagă drept modele nume din sportul de contact. Nu fotbal, nu handbal, nu atletism, nu tenis... Aşa a apărut un nou semn de întrebare.

Prof. Vanea spune că există soluţii şi că lucrurile pot fi schimbate cât nu este prea târziu. Administraţia locală ar trebui să amenajeze terenuri de sport de cartier, iar cetăţenii sunt datori să ceară asta pentru copiii lor, stadioanele şi sălile de sport ar trebui să-şi deschidă porţile pentru toată lumea şi nu prioritar pentru cei care plătesc, şcolile ar putea să organizeze competiţii sportive pentru elevi, profesorii ar putea să ceară conducerii şcolii să asigure materiale sportive. În realitate însă sunt cam aceiaşi profesori care se implică atunci când se organizează competiţii şi care an de an îi fac pe copii să strălucească. „Se vede acolo unde profesorii se implică. Sunt şcoli, chiar şi din mediul rural, care au o bază materială foarte bună şi în care se întâmplă lucruri frumoase“, spune prof. Vanea.

Cu toate neajunsurile, an de an apar elevi care îndrăgesc sportul şi doresc şi ei medalii. Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar, singura competiţie care îi implică pe copiii din şcolile de masă, nu mai reprezintă nici aceasta pentru elevi un mijloc să-şi atingă visul, pentru că şi aici, în ciuda protestelor profesorilor de educaţie fizică din şcoli, participă sportivii adevăraţi, legitimaţi la diverse cluburi.

Deşi blamate de mulţi, întrecerile de tip „Daciada“ aveau meritul de a scoate la lumină adevărate talente sportive. Se organizau şi în cel mai îndepărtat cătun şi reprezentau şi pentru elevii din mediul rural o şansă reală să se afirme. Astăzi, puţini mai sunt antrenorii fac selecţie în şcolile din mediul rural, iar motivele sunt lesne de înţeles. Transportul în siguranţă a devenit pentru elevi o problemă, iar dacă părinţii nu pot să-şi asume ei responsabilitatea de a-i aduce la antrenamente nu prea există variante. De puţine ori familia acceptă varianta internatului de la vârste mici.